Maia are abia un an si-o luna, dar, in loc sa se zbenguie in parc, sta tintuita in gips, intr-un pat din Spitalul Marie Curie. S-a nascut cu o luxatie de sold si un piciorus mai scurt.
Peste cativa ani, intr-o Romanie in care s-a desfiintat specializarea „ortopedie pediatrica“, Maia ar avea toate conditiile sa ajunga un adult schilod, caruia statul ar trebui sa-i plateasca o pensie de handicap.
Sansa ei de azi s-a numit doctoral Gheorghe Burnei, care a operat-o si i-a asigurat, cel putin din punct de vedere ortopedic, un viitor normal. In tara, insa, au mai ramas doar cativa ortopezi pediatri, pe mainile carora se dau din ce in ce mai multi copii bolnavi.
Doctorul Burnei atrage atentia ca in cativa ani spitalele de copii vor fi niste muzee de aparatura moderna, la care nu va mai avea cine sa lucreze.
De trei ori mai multe cazuri ca in anii 90
Ca Maia sunt mii de copii in Romania. Se nasc cu diverse malformatii generate de poluare, alimentatia nesanatoasa sau cine stie ce alte apucaturi „moderne” ale societatii in care traim. Doctorul Burnei, chirurg ortoped pediatru, spune ca numarul copiilor cu probleme de oase care-i calca pragul cabinetului e din ce in ce mai mare.
„Operam peste 1.200 de copii anual, la Marie Curie, o cifra de trei ori mai mare decat in anii 90, cand am venit eu aici. E adevarat ca s-a largit si sfera cazuisticii, facem operatii de anvergura, insa e foarte clar si faptul ca a crescut incidenta cazurilor de deformatii ale coloanei vertebrale. Cauzele sunt multiple. Poluarea determina modificarile genetice, tulburari ale metabolismului osos (asa numita osteoporoza la copii – boala oaselor de sticla). Apoi obezitatea, am inceput sa avem copii grasi, iar acestia au probleme cu oasele“, isi descrie doctorul Burnei clientele minora, dar numeroasa.
Facem operatii in premiera mondiala
Spitalul Marie Curie din Capitala a beneficiat in ultimii ani de fonduri din sponsorizari, dar si de mana priceputa a unui manager, dupa cum il lauda doctoral Burnei pe fostul director al spitalului, Daniel Buzatu, proaspat demis de fostul ministru al sanatatii. Cele doua etaje ce apartin chirurgiei ortopedice pediatrice sunt amenajate modern, cu aparatura de ultima ora si saloane vesele. Cat pot fi de vesele incaperile in care intalnesti copii bolnavi.
Totusi, cine stia ca medicina sufera numai de lipsa de fonduri, ca mereu se strag bani pentru trimiterea cate unui copil la tratament in strainatate, poate sa afle, intrand la Marie Curie, ca lucrurile nu stau chiar asa. „Ocupam locul zece in lume la chirurgia coloanei vertebrale ca urmare a dotarilor pe care le-am primit in ultimii ani si care ne-au permis sa facem operatii in premiera mondiala. Montam anual cate 20 de dispozitive de indreptat coloana care costa 30.000 de euro bucata. Un asemenea dispozitiv in strainatate costa de cateva ori mai mult. La noi o operatie de scolioza congenitala costa maximum 50.000 de euro, iar afara ajunge si la 200.000 de euro. Aici putem face practic orice operatie care se face intr-o clinica moderna din lume, dar la preturi mult mai mici, facand astfel economii la buget“, se mandreste doctoral Burnei.
Dar nu mai avem doctori
Pentru ca traim in Romania, insa, pledoaria „avem cu ce” a medicului Burnei sufera dramatic la capitolul „nu avem cu cine”. Din 2006 de cand ministrul de atunci al sanatatii, Eugen Nicolaescu, a desfiintat
specializarea „ortopedie pediatrica”, asimiland-o cu ortopedia de adulti, niciun rezident nu s-a mai format in spitalele de copii din Romania. La Marie Curie a ramas doctorul Burnei, inconjurat de cativa colaboratori care apucasera deja sa se formeze in aceasta specializare.
„Un ortoped pediatru trebuie sa faca sase ani de specializare. Acum studentii si rezidentii vin la noi doar asa, ca sa facacun stagiu pentru cultura generala, nu casa se specializeze in ortopedie pediatrica. Aceasta specializare a ramas in aer din 2006 pana acum, iar in tara abia daca mai sunt 20 de specialisti. Cativa dintre cei 16 medici specialisti - din ultima generatie inainte de ordinul de desfiintare a specializarii – au plecat sa practice in strainatate meseria, iar altii nu s-au mai format“, isi numara colegii pe degete doctorul Burnei(foto). El spune ca inglobarea ortopediei pediatrice in cea de adulti este o prostie cu pretentii europene, in conditiile in care tratarea unui copil implica proceduri specifice ce nu pot fi facute la gramada in spitalele pentru adulti.
„Cand au dat Ordinul 1044/2006 au spus ca e o aliniere la cerintele europene. Nu e asa. Pentru ca UE nu ne impune cum sa ne organizam medicina. In acelasi ordin au mai fost desfiintate inca opt specializari. Toate au fost reinfiintate ulterior, prin procese intentate ministerului de catre specialistii din breasla respectiva. Numai noi ortopezii pediatri am mai ramas. Si de vreme ce n-am reusit sa-i convingem pe guvernanti cu vorba
buna, am recurs si noi la proces“, se mahnese doctorul Burnei.
Cum sa strici un lucru care merge, cu acordul tuturor
Istoria Ordinului 1044/2006, emis de minister tocmai ca sa alinieze medicina romaneasca la standardele UE (dupa cum declara la vremea respectiva ministrul Eugen Nicolaescu), a deschis calea emigrarii
doctorilor romani in alte tari si a bulversat mai multe specializari grele din sistem, taindu-le viitorul.
Domenii precum medicina legala, oncologia, medicina sportiva, neurologia p e d i a t r i c a , n e o n a t o l o g i a , g e n e t i c a medicala, expertiza capacitatii de munca, epidemiologia, ortopedia pediatrica s-au trezit brusc, din 2006, ca nu mai aveau voie sa-si pregateasca rezidenti, deci erau condamnate in cativa ani la moarte prin disparitia specialistilor. Scoaterea acestor specializari in afara sistemului de pregatire prin rezidentiat s-a facut, culmea, cu acordul Colegiului Medicilor din Romania, organism care, ulterior, a afirmat prin reprezentantii sai ca si-ar fi dat avizul de principiu, fara sa anticipeze gravitatea situatiilor ce aveau sa se iveasca.
In mod similar, pesemne, ministerul a obtinut si acordul unei comisii de specialisti ortopezi pediatri, printre care doctoral Burnei de la Marie Curie. „In ordinal ministrului se spune ca exista si avizul unei comisii din care, culmea, fac si eu parte. Insa nu m-a intrebat nimeni de aberatia asta, deci in mod sigur eu nu aveam cum sa accept asa ceva“, expica azi Burnei, profesorul care a ramas fara discipoli.
Cu sau fara acordul specialistilor, ortopedia pediatrica a sucombat in 2006, iar azi mai e tinuta pe respiratie artificiala doar de cativa pasionati. Profesorul Gheorghe Burnei stie ca mai are cativa omologi pe
cale de disparitie la Iasi, Timisoarea, Targu Mures si Constanta si mai stie ca daca ministerul nu face nimic, doctorii ramasi vor fi cei care vor avea nevoie de asistenta medicala: „Am operat cate 10-12 ore pe zi, am facut garzi o data la doua zile, si la un moment dat am facut un accident ischemic pe creier. Din cauza epuizarii. In acest ritm nu mai putem continua. Noi suntem putini, iar pacientii sunt cu miile“.
Doctorul Burnei are 57 de ani. Nu are viata personala pentru ca i-a oferit-o in intregime meseriei. Daca se uita in urma, nu-l urmeaza multi, dar spune ca-si regaseste motivatia atunci cand se uita in ochii unui pacient.
„Am 20 de ani de cand fac operatii care nu sunt scrise in carte. Iar cand procentul de reusita e atat de mare inseamna ca e o mana divina care te ghideaza. Nu poti fi tu atat de destept incat sa le stii pe toate. Asta e ceea ce ma motiveaza sa merg mai departe, desi as fi putut sa plec si eu din tara. Am avut nenumarate ocazii, dar am avut eu placerea asta sa raman si sa fac ceva aici. Cand ma mai duc si eu la mare sau la munte, si vad atatia manelisti, imi dau seama ca m-am sacrificat degeaba, dar poate ca asta e rolul stiintei. Ceva bine cred
ca am facut, totusi, pentru niste oameni!” profesor doctor Gheorghe Burnei, chirurg ortoped pediatru la Spitalul Marie Curie
din Capitala.
Dollores Benezic - Evenimentul Zilei