La sfarsitul lunii iulie a.c., preluand titlul unui editorial din 2008, in care analizam motivele pentru care apreciam ca Doctorul va deveni primarul general al Capitalei („Vine si Oprescu“), afirmam ca lui Traian Basescu nu-i e deloc indiferent cu cine va juca finala la alegerile prezidentiale. Intrucat era clar ca, din moment ce „lua in calcul“ candidatura sa, doctorul Sorin Oprescu va deveni competitor, consideram, cu aproape trei luni in urma ca, pentru finala „preferatul lui Basescu ramane Mircea Geoana… oricare dintre ceilalti doi „escu“ poate pune probleme (…) Doctorul – un independent – poate oferi electoratului roman o sansa de care n-a stiut sa profite atunci cand il putea alege pe independentul Isarescu. Iar Crin Antonescu va sprijini in turul al doilea acest demers sau, daca va fi cazul, va sti sa-l preia. Este imposibil ca Basescu sa nu fi facut si el aceste socoteli, ceea ce se va vedea in gesturi (si poate gafe) menite sa-l sprijine pe Geoana“. Iata, gesturile s-au vazut. Scoaterea PSD de la guvernare a avut ca efect si o nesperata strangere a randurilor PSD in jurul lui Geoana. Nesperate de liderul PSD, dar cred ca atent calculate de echipa lui Basescu, marele maestru al victimizarii care, daca era nevoie, storcea vreo doua lacrimi si pentru Geoana din rezerva ramasa de la plansul dupa „Draga Stolo“. Preferatul lui Basescu ramane Geoana pe care crede ca-l bate mai usor, nu pentru c-ar fi mai slab, ci intrucat, dincolo de datele sale personale, Geoana pare sa nu poata aduna in al doilea tur toate voturile anti-Basescu, ceea ce ar fi mult mai usor pentru doctorul Oprescu (care are si un electorat semnificativ din zona societatii civile) sau pentru Crin Antonescu. In plus, electoratele lui Oprescu si Antonescu sunt absolut compatibile, lor adaugandu-li-se, macar din motive de vot negativ, celelalte fragmente electorale.
Candidatii semnificativi au iesit deja in arena (ar mai fi C.V. Tudor si, poate, cativa solisti de coloratura care au probleme cu strangerea semnaturilor), de-acum campania (chiar daca n-a debutat oficial) se va desfasura in conditii de razboi. Cu un guvern foarte monocolor si construit pe competente amuzante (bancurile au si aparut, iata unul: pentru ca trenurile-o iau pe aratura, Berceanu trece la agricultura), dar care va risipi cu darnicie bani cu parfum electoral (din decembrie, incepe dezastrul), cu partide care gandesc tot felul de combinatii (mai putin PD-L care probabil ca poate scoate din maneca 26 de asi, parlamentari de pe la alte partide care-si vor vinde scump pielea, de unde si alt banc: PD-L vrea un parlament mai mic, compus exact din atatia parlamentari cati are si care se va numi antecameral), aproape ca Romania ar uita de criza, daca nu i-ar spune incurajator Traian Basescu ca criza va trece la noi doar dupa ce va trece la altii, cu decalajul de timp parcurs la declansarea sa. Da, asa e, si tovarasul Ceausescu, dupa o vizita a mai multor sefi de stat la Dumnezeu, a informat Biroul Politic ca are de dat doua vesti, evident una proasta si una buna; cea proasta era ca vine sfarsitul lumii, cea buna – ca noi suntem in urma cu o suta de ani. (Constantin Dumitru)