Parcul de vanatoare de la Sarlota (Charlotenburg), care a apartinut Coroanei Imperiale Austro-Ungare, are pe domeniu o suta de mufloni, dintre care circa 30 de mieluti, s-au acomodat foarte bine conditiilor de la noi, inmultindu-se an de an, in vreme ce in restul Europei acestia sunt pe cale de disparitie.
Ei sunt, acum, atractia turistica a zonei, alaturi de cerbii lopatari cu care-si impart, frateste, domeniul.
Potrivit sefului Directiei Silvice Timis (DST), Nicusor Tatu, primele 29 de exemplare au fost importate in toamna lui 2003, din Ungaria, costurile ridicandu-se la 15.000 de euro. Cum sase dintre mufloni erau femele gestante, numarul lor a crescut continuu. „Investitia a meritat, pentru ca vanatorii sunt foarte atrasi de mufloni, coarnele masculilor putand fi valorificate ca trofee de vanatoare, la preturi ce pot ajunge la o mie de euro. In Europa, muflonii aproape au disparut din salbaticie, de aceea se va putea veni la noi la vanat, cand numarul efectivelor va depasi 150–200 de exemplare“, a spus Tatu. Tot pentru atragerea turistilor, Parcul de vanatoare de la Sarlota, creat in anul 1904, a fost reamenajat.
Muflonul este, de fapt, oaia salbatica originara din Sardinia si Corsica. Pe la inceputul veacului al XVIII-lea, mufloni insulari au fost adusi in Gradina Zoologica „Belvedere“ din Viena de printul Eugeniu de Savoya. De aici, in anul 1752, cateva exemplare au fost transferate pe teritoriul regal de vanatoare Lainz, de langa Viena. Prima rezervatie de mufloni s-a constituit in Cehoslovacia, inainte de 1858, in Parcul Hluboka, acolo unde, curand, aveau sa fie organizate si primele partide de vanatoare de mufloni. Prin 1868, muflonii au ajuns si in Ardeal.
Complexul de vanatoare de la Sarlota se afla la o altitudine de 250 de metri si a fost infiintat la inceputul secolului XX de contele Winphen. Dupa Primul Razboi Mondial, Parcul de la Charlotenburg a devenit domeniu regal iar dupa cea de-a doua conflagratie, acesta a fost preluat de autoritatile comuniste. (Oana Parvu)