(continuare din numarul trecut)
Recent, am tinut un discurs la Moody Bible Institute din Chicago, in timpul saptamanii pe care o dedica imbogatirii spirituale. Nu-i cunosteam deloc pe studenti, dar auditoriul din campus era plin de tineri. Am vorbit despre Iona si in prima zi m-am intors acasa oarecum descurajat. Mi se parea ca studentii nu sunt deschisi, nici receptivi. Insa a doua zi m-am intors, am deschis din nou Scriptura si am vazut puterea ei incepand sa schimbe inimile. In cea de-a treia dimineata, cand am vorbit din Iona 3, am subliniat principiile redesteptarii continue.
In timpul acelor trei zile de expunere detaliata a Cuvantului lui Dumnezeu, credinta si concentrarea spirituala au parut a creste. Asa ca i-am spus presedintelui Institutului, Joe Stowell: ,,Cred ca ar trebui sa avem o intalnire speciala, una care nu a fost planificata.“ El a fost de acord, asa ca am invitat studentii - pe toti cei care erau dispusi sa participe. Ma asteptam sa vina vreo cincisprezece sau douazeci, insa in cea de-a treia seara au fost prezenti aproape cinci sute de studenti.
Am adus echipa mea de inchinare de la biserica si am vorbit despre cainta, semanand din nou Cuvantul lui Dumnezeu in viata lor. La sfarsit, am facut un apel si aproape toti studentii au venit in fata, inaintea lui Dumnezeu. A fost fenomenal si Dumnezeu a lucrat cu putere!
Cum a fost posibil asa ceva? Carui lucru i se pot atribui modul incredibil in care au raspuns si umilinta de care au dat dovada? „Credinta vine prin auzire si auzirea prin Cuvantul lui Christos.“ Pe masura ce Cuvantul lui Dumnezeu este semanat din ce in ce mai des in inimile noastre, observam cum credinta noastra creste si infloreste. Daca hrana ta pentru toata saptamana este compusa din ceea ce primesti in intalnirea de la biserica, nu te mira de lipsa ta de credinta. Te infometezi din punct de vedere spiritual!
In al doilea rand, da marturie; adica...
Vorbeste despre credinta ta.
Romani 10:9 spune: ,,Daca marturisesti cu gura ta pe Iisus ca Domn…“ Ceea ce spunem din toata inima are mare putere. Dumnezeu vrea sa iasa la iveala ceea ce este in interiorul nostru. Iata de ce Pavel le-a cerut efesenilor: ,,Rugati-va pentru mine... ca sa vorbesc cu indrazneala, cum trebuie sa vorbesc.“ (Efeseni 6:19-20) Daca vrei ca credinta ta sa creasca, marturiseste-ti credinta. De-a lungul istoriei Bisericii, puterea marturisirii credintei era inteleasa, asa ca ei isi formulau credinta in crezuri. Toti trebuia sa spuna crezurile cu voce tare, ca parte a inchinarii publice. Acest obicei s-a pierdut in biserica moderna si trebuie sa ne intoarcem la marturisirea credintei noastre. Marturisirea credintei tale in biserica aduce putere - dupa cum se intampla si cand iti marturisesti credinta in lumea inconjuratoare.
Ai avut vreodata o experienta in care ai fost descurajat din punct de vedere spiritual pana cand, deodata, Dumnezeu ti-a dat posibilitatea de a vorbi pentru El si de a-ti impartasi credinta? Asa ca ai deschis gura si ai vorbit despre Christos si despre cat de mult inseamna El pentru tine! Pe cand terminai de vorbit, ti-ai dat seama cat de mult te-a incurajat faptul ca ai vorbit pentru Christos. De ce? Deoarece cand ne marturisim credinta inaintea celorlalti si spunem: „Christos inseamna atat de mult pentru mine“, si ,,Ma incred in Dumnezeu pentru rezolvarea acestei situatii“, credinta noastra creste. Jim Cymbala, pastor al Bisericii Brooklyn Tabernacle din New York si autorul cartii Vant proaspat, foc proaspat, are capacitatea de a-mi insufla intotdeauna curaj. De curand, vorbeam la telefon despre credinta. Am adus in discutie o replica si mi-am amintit de cate sute de ori imi spusese: ,,Sa ne incredem in Dumnezeu pentru aceasta.“
Eu spuneam: ,,Pentru ce?...“
,,Sa ne incredem pur si simplu in Dumnezeu pentru aceasta“, raspundea el. Discret, imi sugera credinta drept raspuns. Primesti, atat de multa putere rostind cuvintele acestea: ,,Ma incred in Domnul. Astept in Domnul. Cred in Dumnezeu in privinta aceasta!“ Marturiseste-ti credinta.
In al treilea rand, umbla zilnic in credinta ta; aceasta inseamna...
Pune-ti credinta la incercare.
Iata ce a spus cineva odata: ,,Ar trebui sa traim in asa, fel incat daca Dumnezeu Se dovedeste a nu fi Cel care a spus ca este, lumea noastra sa se naruiasca.“ Te-as incuraja sa cauti ocazii de a te increde in Dumnezeu, dar sa faci lucrul acesta sub calauzirea Duhului Sfant - nu facand incercari sau presupuneri despre El (Matei 4:3-7). Alege sa-ti traiesti viata intr-un asa fel incat Dumnezeu sa aiba ocazia de a interveni pentru tine. Ia decizii care iti vor cultiva si cladi credinta de-a lungul timpului.
In timpul unei vizite recente la colegiul pe care l-am urmat, Trinity Seminar, l-am ascultat pe John Piper, un pastor din Minneapolis, pentru care am un deosebit respect, adresandu-se unor colegi pastori. A vorbit despre suferinta si despre felul in care trebuie sa ne incredem in Dumnezeu cand trecem prin suferinta.
Un pastor a ridicat mana si a spus: ,,Eu nu sufar absolut deloc. Viata mea se desfasoara intr-un mod atat de minunat. Totul merge ca pe roate in biserica mea. Acasa nu am probleme. Nu sufar in nici o privinta. Pur si simplu...“ Voia sa formuleze o intrebare, insa nu gasea cuvintele potrivite.
John Piper este un om foarte amabil. Nu a atacat problema in mod direct, ci a ajuns la mesajul pe care voia sa-l transmita pe cai ocolite. In mare, el a spus: ,,Stii ceva? Prea multi crestini, inclusiv pastori, experimenteaza o credinta slaba. Ei nu se aseaza in postura din care sa creada in Dumnezeu.“ Apoi, Piper a devenit serios: ,,Vrei sa suferi? Mergi pur si simplu si impartaste-ti credinta cu toti vecinii si mergi pana la punctul in care sa le explici ca se indreapta direct spre iad daca pasesc afara din lumea aceasta fara sa-L aiba pe Christos. Vei suferi.
Suna-i pe toti pastorii apostati din zona ta, care nu predica Evanghelia lui Iisus Christos“, a continuat el. ,,Provoaca-i sa urmeze modelul biblic. Vei suferi.“
,,Daca nu suferi in lumea aceasta, a concluzionat el, „aceasta se datoreaza faptului ca alegi sa nu mergi in locurile in care trebuie sa ai credinta in Dumnezeu.“
Cuvintele lui John mi-au mers la inima! Ele au fost o provocare pentru credinta mea. Acum ti le transmit tie. Vrei sa cresti in credinta? Ia o decizie sa-ti ,,incoltesti“ credinta - sa o traiesti in toiul provocarilor vietii. Nu ma refer la incumetare, nici la a-L supune pe Dumnezeu la probe omenesti. Ingaduie-I sa te conduca si apoi, prin credinta, adopta acele situatii in care nu ai alta scapare decat la Dumnezeu. Pune-ti credinta la incercare, si ea va creste, cu siguranta.
Poate ca te intrebi: ,,Cum ramane cu vremurile grele, pot sa rezist?“ si „Poate Iisus sa ma sustina in credinta?“ Aminteste-ti cuvintele de avertizare ale lui Iisus: ,,Daca poti? Toate lucrurile sunt cu putinta celui care crede.“ (Marcu 9:23)
Deschis si personal
Spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, si pastorii au lupte ale credintei. E drept ca nu mai am dubii a privire la autoritatea Bibliei sau la auteriticitatea lui Iisus Christos din punct de vedere istoric, insa exista alte fatete ale credintei cu privire la care am intrebari. Uneori ma lupt sa astept cu rabdar ca Dumnezeu sa regleze conturile. Mi-am primit portia de tratament nedrept in lumea aceasta si nu-mi sta in fire sa stau linistit si sa astept in Domnul. Cand sunt acuzat pe nedrept simt nevoia sa ripostez manios, sa spun ceea ce stiu si sa egale scorul. Sunt constient de axioma ,,adevarul si timpul merg mana in mana“, insa adesea simt ca adevarului ii trebuie prea mult timp pana sa se faca auzit. Raspunsul? Merg mai departe si las ca Dumnezeu sa Se ingrijeasca de reputatia mea.
Trecand de la slujirea pastorala la familie, uneori imi este greu sa ma incred in Dumnezeu cand este vorba despre copiii mei. Devin ingrijorat cu privire la viitorul lor in lumea aceasta intunecata si imi doresc sa-i apar de influentele negative care cauta sa le acapareze mintile. Si uneori crestinii ma dezamagesc profund. Nu pot sa-mi dau seama cum pot oamenii sa traiasca atat de diferit fata de pretentiile pe care le sustin cu privire la credinta lor. Vad atat de multi oameni arborand amaraciunea cand ni se cere clar sa iertam. Vad prea multi oameni a caror singura preocupare este pentru aici si pentru acum. Insa problema mea esentiala este: Vad prea multi oameni si trebuie sa-mi concentrez din nou privirea asupra Domnului. Asemenea lui Petru umbland pe apa spre Christos, in momentul in care tu si eu ne luam ochii de la Domnul, incepem sa ne scufundam. As putea sa-ti detaliez modul in care ma raportez la toate aceste situatii, insa raspunsul pe care-l gasesc este mereu acelasi: credinta.
Sa gasim solutii
Iata trei intrebari la care trebuie sa raspunzi pe masura ce iti dezvolti credinta, cea de-a patra atitudine a Tarii Promise:
1. Poti sa descrii ultima ocazie in care te-ai increzut in Dumnezeu cu adevarat pentru ceva anume? Ai povestit cuiva despre aceasta experienta? Daca nu, incearca sa o impartasesti cuiva luna aceasta.
2. Cum te-ai descrie pe tine insuti in raport cu cele trei chei pe care le-am gasit pentru cresterea credintei: (1) concentrarea atentiei asupra Cuvantului, (2) marturisirea si (3) umblarea zilnica prin credinta? In ce fel a devenit viata ta o pustie datorita faptului ca ai ales indoiala si necredinta in locul puterii care vine prin credinta in Dumnezeu?
3. Priveste inapoi la cei trei pasi de mai sus. Ce pasi practici ai putea sa faci tu insuti chiar acum ca sa-ti dezvolti credinta si sa sporesti bucuria si binecuvantarea care o urmeaza?
Priveste in sus
Tata, Iti multumesc pentru ca mi-ai dat Cuvantul Tau. Iti multumesc pentru ca ai lasat ca drumul spre Tine sa fie parcurs prin credinta. Iarta-ma pentru dorinta de a vedea si cunoaste prin dovezi totul despre Tine. Iarta-ma pentru ca am preferat caile lumii fizice mai presus de realitatile spirituale pe care Tu ai ales sa le creezi. Invata-ma lectiile profunde ale umblarii prin credinta. Da-mi ochi spirituali pentru a putea vedea aceasta lume prin prisma Ta. Ajuta-ma sa accept prin credinta ca viata este scurta si ca vesnicia este aproape. Da-mi putere pentru a-i conduce pe cei pe care-i iubesc prin credinta in Tine si ajuta-ma sa fiu un exemplu bun de credinta adevarata in Tine. Doamne, nevoile mele sunt mari, dar Tu esti un Dumnezeu mare si credincios. Ma rog ca, prin Cuvantul Tau, prin marturisirea si prin umblarea mea prin credinta sa-mi maresti capacitatea de a ma increde mereu doar in Tine. Fie ca inainte de sfarsitul zilelor mele sa se poata spune despre mine ca sunt un om al credintei. Pastreaza tinta aceasta mereu iaintea ochilor mei. Te rog in Numele scump al lui lisus. Amin.
Inlocuieste Razvratirea…
Numeri 16
Intr-o prpopzitie:
Razvratirea impotriva autoritatii de drept scoate la iveala respingerea ascunsa a autoritatii lui Dumnezeu, care are consecinte devastatoare in viata noastra.
Razvratire! Razvratit! Ce iti imaginezi cand citesti cuvintele acestea? Un dur cu o jacheta neagra de piele, cu gulerul ridicat si o atitudine de neclintit? Poate iti imaginezi un adolescent de saisprezece ani infruntandu-si parintii si refuzand cu vehementa sa faca ceea ce i se cere? Sau poate gandul ti se indreapta spre aceia care se opun autoritatii guvernului, care marsaluiesc pe strazi, cerandu-si drepturile?
Razvratirea are multe fete si nu toate sunt la fel de respingatoare. Cu siguranta au fost anumite urme de razvratire in Revolutia Americana, dupa cum au fost si in miscarile pentru drepturile femeii si drepturile civile, care s-au petrecut in secolul care tocmai s-a incheiat. Insa cand razvratirea se indreapta impotriva lui Dumnezeu si structura autoritatii poruncilor Sale, consecintele pot fi devastatoare.
Aceasta este razvratirea in doua cuvinte. Este sa stiu ce vrea Dumnezeu sa fac, insa sa-L refuz. Ca Saul, Samson, Iona... stai putin, ca mine. Toti purtam razvratirea in inimile noastre. Toti avem anumite aspecte in viata in privinta carora am hotarat sa nu facem ceea ce stim ca este bine. Toti cunoastem mult mai mult decat facem. Aceasta este razvratire.
In acest capitol vrem sa studiem despre razvratirea copiilor lui Israel, sa aflam unde au dat ei gres si sa vedem daca putem evita un pericol asemanator in viata noastra. Sa incepem cu gandul acesta:
Razvratirea este o problema seriosa
Nu vorbim despre o problema minora. Sunt vieti in joc. Nu exista nici o inima cu care Dumnezeu sa aiba mai mult de lucru in procesul schimbarii decat inima razvratita. Pana la momentul in care au loc evenimentele din Numeri 16, Moise si Aaron ii condusesera pe copiii lui Israel - in numar de doua milioane -intr-o calatorie din Egipt pana la granitele Tarii Promise. De fapt, aceasta nu fusese o calatorie prea lunga. Stiai ca distanta parcursa era de numai 480 de kilometri? Si stiai ca le-a luat saisprezece luni (fara ratacirea prin pustie) sa parcurga acea distanta, daca socotim si anul pe care 1-au petrecut la poalele Muntelui Sinai? Atitudinea lor razvratita, totusi, a fost cea care a transformat o calatorie scurta intr-una lunga cat o viata - patruzeci de ani de ratacire - pe care urma sa nu o incheie niciodata.
Core o ia razna
Poate ca in Biblia ta in Numeri 16 exista un subtitlu, ,,Razvratirea lui Core“. Dupa cum mai spusese in alte ocazii cu referire la evenimente care s-au petrecut in aceasta parte a Scripturii, apostolul Pavel spune ca lucrurile care s-au intamplat au fost pastrate ,,pentru invatatura noastra“ (1 Corinteni 10:11). Sa ne amintim ca in vremea in care se petrec evenimentele din Numeri 16, Moise avea peste optzeci de ani. El era un lider recunoscut, desi, cu siguranta, nu era desavarsit. Putem sa descoperim anumite greseli ale lui, insa a fost un om umil, care a avut succes. Evident, adesea murmurarile poporului se indreptau spre Moise, insa nereusita lor nu era din vina lui.
Un grup de barbati, condus de Core, s-a adunat si a inceput o rascoala. Voiau sa inceapa un fel de revolta impotriva lui Moise si Aaron. Asa ca i-au aruncat lui Moise in fata ceea ce credeau ei ca nu era bine in modul lui de conducere. Adevarul era insa ca ei nu-i suportau pe Moise si pe Aaron, datorita suprematiei pe care o aveau in calitate de lider si resprectiv preot al poporului. Mania lui Dumnezeu fata de rascoala lor a fost atat de puternica, incat Moise a trebuit sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu sa nu-i stearga pe toti de pe fata pamantului din vina razvratirii catorva. Dumnezeu a raspuns, si Moise a avertizat poporul sa se indeparteze de razvratiti (versetele 21-24). Apoi, Moise le-a spus razvratitilor ceva de genul: „Vreti sa fiti preoti? Vreti sa fiti ca mine? Credeti ca sunteti in stare sa faceti ceea ce fac eu?“ Le-a spus sa-si ia cadelnitele, ca semn al asumarii noilor lor slujbe. O cadelnita, in caz ca te intrebi, este un suport ce sustine un vas acoperit cu un capac. Era folosita pentru a duce carbunii in cadrul serviciului de inchinare. Preotii scoteau cu lopata carbuni din foc si ii aduceau in serviciul de inchinare, dupa ce se adaugau in cadelnita diferite ierburi mirositoare si arome, ca jertfa de miros placut inaintea lui Dumnezeu.
Preotii erau singurii carora li se permitea sa foloseasca aceste cadelnite in inchinare. Prin Moise, Dumnezeu le spunea acestor preoti aspiranti: ,,Duceti-va si luati cadelnite. Vreti sa fiti preoti? Sa incepem.“ Dumnezeu le-a permis sa se dea drept preoti pentru a evidentia cine facea si cine nu facea parte din lista Lui. 2 Timotei 2:19 spune: ,,Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui“. Miezul acestei scene este faptul ca pamantul s-a deschis si i-a inghitit pe toti razvratitii. Cei care duceau cadelnite au cazut de vii in inima pamantului. Apoi, cei care ii insoteau au fost arsi de vii de un foc care iesea de la Dumnezeu (vezi versetele 28-35).
(continuare in numarul viitor)