Cand cititi acest numar, berlinezii, germanii, europenii, toti cei care mai au amintiri despre cosmarul cortinei de fier sarbatoresc intr-un fel sau altul caderea zidului Berlinului. Un urias domino va prabusi elemente simbolice. Pentru ca simbolurile unei lumi a izolarii, a spaimei s-au prabusit. In ce masura s-au prabusit si resorturile psihologice, tendintele autoritariste care au facut posibila lumea in care cel mai bine era cum se zicea „de sus” si in care trebuia sa-ti fie frica daca gandeai altfel sau doar daca gandeai e, desigur, de discutat. Reflexele comportamentale raman peste decenii, indivizii, comunitatile renunta greu (si adesea, in cazul comunitatilor, doar pe masura ce se produce o schimbare naturala a indivizilor) la cutume, la tipologia reactiilor standard fata de realitate. Desigur, tot din instinct de supravietuire, indivizii si chiar comunitatile mimeaza noile comportamente, dar reflexele si motivatiile, devenite subconstiente, raman. Am vazut adesea, in Romania de dupa 1989, cum sunt mimate comportamente democratice, cum toleranta devine o forma de abuz ori se creeaza substitute de toleranta: sunt acceptate extravagante vestimentare, verbale, morale dar nu ideile politice adverse.
Se vorbeste, de o vreme incoace, de tendinte autoritariste, daca nu chiar dictatoriale, de riscul pierderii castigurilor democratice ale societatii romanesti. Sa fim seriosi, in Romania integrata in Uniunea Europeana, acest lucru nu e posibil. E adevarat, mijloace tipice propagandei anilor 50 („cine nu e cu noi, e impotriva noastra”), diversiuni pana la un punct periculoase sunt vizibile in actuala campanie electorala, si e limpede ca ele vin dintr-o singura directie. Ceilalti candidati fie promit ce nu pot da, fie sunt (par) prea moi, fie n-au in spate structuri recognoscibile. Celui care ameninta cu frica, i se poate aduce aminte cam cum s-au vindecat de frica romanii in urma cu doua decenii si el poate primi replica absolut neplacuta dar eficienta: „Nu va fie frica, pica!”
Mi-a placut o idee provenita din societatea civila – Testul Ceausescu. Cred ca societatea romaneasca va da acest test. In fond, dincolo de perspectiva fara sanse de a reinstaura dictatura si, in consecinta, in absenta unei astfel de dorinte reale, de ce ar prefera un candidat sa se joace de-a seful care face cum vrea el intrucat poporul il crede si-l urmeaza? Pentru ca, pur si simplu, el si meseriasii care-i construiesc campania cred ca in mentalul colectiv al romanilor (ma rog, e vorba de cel putin jumatate dintre cei care vin la urne) a ramas convingerea ca numai o mana de fier poate rezolva treburile tarii si, intrucat e criza, mana de fier trebuie otelita cu o echipa pe masura. Inventarea unui dusman intern (nu mai tine ca ne ataca ungurii, rusii sunt departe, ucrainienii au gripa iar basarabenii n-au dupa ce bea apa) care trebuie zdrobit prin vot pare, pentru cei pe care i-am invocat, solutia ideala. Nu ce fac ei (ca s-a cam vazut limita competentei la nivelul galagiei), ci ce nenorociri fac ceilalti, nu care ar fi proiectele lor, ci amenintatoarea perspectiva a prezentei unei institutii diabolizate, dar fara de care democratia nu exista. Apropo, democratie exista si cu monarh si cu presedinte ales direct sau desemnat, dar nu exista democratie fara parlament, si nici democratie cu un singur partid.
Chiar daca e reales carmaciul, nu va instaura dictatura. Vor incepe tocmelile, spiritul dambovitean va triumfa. Doar ca electoratul va pica testul. Acelasi personaj (pe care si eu l-am votat candva) putea sa incerce (cu sanse mari) sa castige fara sa retrezeasca spaimele nevindecate, inclusiv propriile spaime, pentru ca a fost onest in urma cu cinci ani cand plangea poporul silit sa aleaga intre doi fosti. Acum i se pare ca, spre a nu gresi, poporul trebuie sa aleaga din unul singur. Cand ai prima sansa la votul pozitiv, e riscant sa provoci votul negativ. Risti sa te bati cu redutabilul Oricine (oricare, numai el nu - pe intelesul dispretuitei plebe) si nu e chiar confortabil sa constati ca te bate oricine care capata nume si chip (asa li se intampla invingatorilor) si te trimite in anonimat (asa li se intampla invinsilor), eventual in acel subconstient colectiv care te va macina odata cu spaimele pe care le-ai retrezit intrucat ti se parea ca asa esti destept. Ti se parea.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti