Reporter: Buna ziua domnule Eugen Chivu, iata-ne din nou in prag de alegeri si, pentru ca personal mi-am luat un angajament de a nu ma implica in urmatoarele saptamani in nici o campanie electorala a niciunuiua dintre candidati, nici pro si nici contra, doresc sa ne acordati totusi cateva raspunsuri la unele intrebari care le avem noi romanii din SUA si de fapt cred ca si altii ce locuiesc in afara Romaniei. De ce sa ne raspundeti dumneavoastra? Pentru ca au trecut mai mult de cinci ani de cand ati inceput prin resurse proprii si fara a reprezenta vreo institutie guvernamentala, in Statele Unite - e drept, dar apoi din cate am vazut v-ati extins eforturile si in Europa, si ati fost tot mai preopcupat de ceea ce s-a numit ulterior Proiectul - Romani din Strainatate, regretati ceva ?
Eugen Chivu: Nu, nu regret nimic, poate doar faptul ca nu am reusit sa il duc pana la capat, adica sa fac sa priceapa destui oameni cu putere de decizie de la Bucuresti, despre ce este vorba cu adevarat, pentru ca in acest moment trebuie sa recunosc ca majoritatea politicienilor ce abordeaza subiectul o fac fie superficial sau intr-o confuzie totala, ori si mai grav o fac de o maniera total lipsita de respect, care de multe ori iti jigneste pur si simplu inteligenta.
Rep. Cand vorbiti de oameni cu putere de decizie, va referiti la Guvern, la Parlament, la partidele politice sau la clasa politica in general?
E.C. La toti, bineinteles, iar asta nu inseamna ca ma situez total in afara lor. Am fost de la inceput constient ca pentru a impune un proiect de asemenea amploare, acesta trebuie sa fie eminamente politic, sa utilizeze mecanismele specifice politicului si sa produca efecte politice. Am facut deci politica in toti acesti ani, cu tot ceea ce este onorabil dar si dezagreabil in acest exercitiu si nu imi ramane decat sa imi port crucea. Din nefericire pentru a misca lucrurile din loc, de multe ori trebuie sa cobori in arena si sa intri in joc, iar eu am jucat cat am putut de bine si corect, si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori am castigat.
Principala victorie o reprezinta insusi faptul ca in acest moment, spre deosebire de primii 19 ani de democratie, romanii din strainatate sunt, in sfarsit, tratati oarecum ca si cetateni romani avand si ei reprezentanti in Parlamentul Romaniei.
Din nefericire insa aceasta reprezentare s-a nascut imperfecta, mai ales numeric, dupa cum bine stiti, dar am satisfactia ca probabil am deranjat in ultimii ani suficienta lume cu acest proiect si atunci cand s-a adoptat noua lege electorala nu a mai avut nimeni curajul sa ignore cateva milioane de romani ce erau din ce in ce mai vizibili din punct de vedere politic si economic, si care nu cereau in ultima instanta decat respectul pe care il meritau.
Rep. Asa se explica si candidatura dumneavoastra la alegerile parlamentare de anul trecut, desi ramane o aberatie modul in care a fost ales teritoriul senatorului acestui district electoral ce se intinde pe 7 continente cuprinzand: America de Nord, America Centrala, America de Sud, Australia si Noua Zeelanda, Africa si nu in ultimul rand Orientul Mijlociu. Totusi, dupa o campanie electorala pe un teritoriu imens si numeroase intalniri cu mii de romani stabiliti in SUA si Canada ati obtinut in aceasta zona un scor de invidiat, peste 60 %, procent ce insa s-a dovedit - impotriva oricarei logici, insuficiet pentru a-i reprezenta in Senatul Romaniei pe cei care v-au ales, chiar daca media finala pe tot districtul electoral al celor 7 continente a fost de 49.8%, adica de trei ori mai mare decat cel obtinut de d-l Luca care in final a ajuns sa fie senator. Avand in vedere, ca din moment ce ati facut politica in Romania, ati contribuit cumva la crearea sistemului de vot utilizat in premiera in 2008, nu va simtiti intr-un fel vinovat fata de oamenii care v-au acordat increderea lor si care si-au pus mari sperante in dumneavoastra, votandu-va ?
E.C. Bineinteles ca ma simt vinovat, mai ales ca multa vreme dupa ce s-a format actualul parlament, inca mai primeam diverse solicitari de sprijin din partea unor oameni care erau convinsi ca le adreseaza senatorului Eugen Chivu. Vi se pare poate amuzant, dar nu e deloc, eu am candidat si am castigat alegerile intr-un colegiu ce cuprindea cateva continente nu zece strazi din Bucuresti, si a trebuit dupa stabilirea componentei Parlamentului, sa fac cel putin in Statele Unite si Canada, eforturi foarte mari pentru a explica unor oameni ce traiesc in cele mai reprezentative democratii contemporane, ca este posibil ce s-a intamplat la acele alegeri, culmea, uninominale.
Desigur ca, daca macar la 100 dintre romanii ce au venit la vot, dar li s-a interzis sa voteze, motivandu-se ca nu au actele in regula pentru a participa la vot, nu li s-ar fi refuzat acest drept elementar, azi puteam sa raspund solicitarilor tuturor romanilor din acest district - indiferent ca m-ati votat sau nu - pentru ca, in definitiv, acesta mi-a fost scopul.
Am primit si foarte multe mesaje de regret din partea unor oameni ce si-au pus mari sperante in mine si in proiectele mele, dar, din pacate, desi in particular fac tot ce pot pentru a ajuta cat mai multa lume, aceste proiecte pot fi materializate numai in masura in care ai si instrumentele oficiale necesare.
Rep. Domnule Chivu va impartasesc frustrarea, cu atat mai mult cu cat am fost direct implicat in campania electorala si eram convins ca puteati sa fiti cu adevarat un bun reprezentant al nostru in Senatul Romaniei. Permiteti-mi insa sa revin la abordarea generala a problematicii romanilor din strainatate in viata politica romaneasca. Ati luptat mult pentru ca noi romanii stabiliti in afara tarii sa nu mai fim ignorati. De ce?
E.C. De fapt totul este o problema de perceptie si de interes electoral de moment. Ultimii 20 de ani au dovedit ca din punct de vedere politic, romanii din strainatate sunt importanti si interesanti doar inainte de alegeri. Atunci toata lumea se ingramadeste sa-i viziteze sau sa-i invite la Bucuresti, li se cere sprijinul, eventual si niste bani pentru campanie, dupa care personajele respective dispar pur si simplu, sau mai apar doar la televizor ca ministri, parlamentari, presedinti, etc. Poti sa te dai apoi si peste cap, nu-ti mai raspunde nici unul la telefon sau e-mail nici macar atunci cand le spui La Multi Ani.
De la aceasta constatare dureroasa a pornit in 2004 proiectul meu si l-am inceput, mergand in comunitatile romanesti din New York, Holywood-Florida, Atlanta, Portland, Phoenix, Los Angeles, Chicago, Detroit si spunandu-le ca aceasta abordare trebuie dezavuata, iar practicantii ei trebuie tratati in consecinta. Nu am promis nimic, nu am cerut nimic, nu am candidat la nimic - de fapt, in acel timp nici nu se banuia sa se poata ajunge la reprezentare parlamentara a romanilor din diaspora.
Pur si simplu, am multumit tuturor comunitatilor cu care m-am intalnit ca m-au primit, i-am rugat sa mearga la vot, sa voteze cum le dicteaza constiinta si in final Dumnezeu va alege. La fel am procedat apoi si in Europa. Am continuat sa o spun si in anii ce au urmat, dar in acelasi timp am construit impreuna cu reprezentantii si membrii acestor comunitati, un set de valori si deziderate comune tuturor, in jurul carora sa se adune si pe care sa incercam sa le impunem sub forma unei legislatii nationale romanesti dar, cu efecte directe in comunitatile din afara tarii. Sunt valori care privesc dreptul la vot, problema cetateniei, scoala romaneasca, biserica, identitatea culturala, mediul de afaceri, valori ce au constituit in mod logic esenta programului meu electoral la alegerile de anul trecut si care au primit in mod evident tot sprijinul. Sunt valori care nu presupun investitii uriase din partea statului roman, ci doar putin respect pentru aceste comunitati.
Rep. Credeti ca aceasta abordare este legata de dificultatea solutionarii acestor deziderate de catre autoritatile de la Bucuresti, indiferent care sunt acelea ?
E.C. In nici un caz. Dimpotriva. Daca simplificam la maximum procesul electoral, mergem la vot pentru lucruri extrem de concrete, pe care apoi, cei alesi se straduiesc sa le realizeze daca sunt suficient de destepti si doresc sa fie realesi. In politica romaneasca acestea se adreseaza in principal Romaniei profunde, care constituie grosul populatiei ce participa la vot, si privesc taxe si impozite, subventii si ajutoare de stat, pensii, salarii, constructii de drumuri, alimentari cu apa, preturi la energie si multe alte lucruri extrem de utile si necesare intr-o tara cum este Romania. Cum necum, o parte din aceste lucruri se fac pana la urma.
Nimic insa, dar absolut nimic, din toate acestea nu folosesc insa romanilor din strainatate, desi se duc si ei la vot, in niste conditii extrem de grele insa, iar uneori cum a fost cazul ultimelor alegeri parlamentare, voturile lor pot chiar decide partidul care vine la putere, care apoi numeste primul ministru si guverneaza. Mai mult chiar, pe langa faptul ca nu beneficiaza cu nimic de partile pozitive ale politicilor guvernamentale in domeniile de mai sus, in ultimii ani cel putin, romanii din strainatate au reprezentat principalul investitor extern in Romania, transferand in tara anual miliarde de euro. Un investitor tacut, modest si care ar merita mult mai mult respect.
Rep. Aceste lucruri credeti ca se stiu totusi la Bucuresti ?
E.C. Se stiu foarte bine, eu cel putin le-am spus oricand am avut ocazia si nu oricui, ci unor persoane, care de cativa ani, pot spune ca fac agenda politica romaneasca. Paradoxal este si faptul ca, daca ii iei in parte, nici unul din jucatorii politici importanti nu au curajul sa declare ca nu sunt de acord cu ce propun eu.
Am ajuns insa la concluzia ca pur si simplu nu-i intereseaza, iar cand ii intereseaza inseamna ca se apropie alegerile.
Va dau un singur exemplu; luati agenda parlamentului si guvernului Romaniei, extrem de generoasa in acest an. Veti vedea ca ea cuprinde acte normative in cele mai importante domenii aplicabile tuturor celor ce traiesc in tara, insa incercati sa gasiti ceva care ar putea sa rezolve cat de cat, macar o singura problema din cele pe care le aveti dumneavoastra, sau oricine citeste aceste randuri in calitate de cetatean roman ce traieste la New York, Chicago, Montreal, Los Angeles sau Sidney.
Nu am sa inteleg niciodata, ca avocat cel putin, deci familiar cu procesul legislativ, de ce este asa de greu sa adopti un act normativ simplu cum s-a facut in Germania, de exemplu, care sa redea automat fara formalitati si drumuri pe la consulate sau, mai rau, la Bucuresti, cetatenia romana celor ce le-a fost luata abuziv. Am chiar rudele mele care au fost obligate sa renunte la aceasta, sau le-a fost retrasa, pentru a putea emigra in SUA, in timpul comunismului.
Nu am sa inteleg nici de ce, din cateva miliarde de dolari cheltuiti anul acesta de guvern, nu s-a putut acorda intr-o forma legala, transparenta nici macar un dolar pentru sprijinirea scolilor romanesti de pe langa bisericile din Statele Unite si Canada sau chiar pentru construirea de noi biserici, ori pentru a sprijinii minimal publicatiile romanesti, care numai eu stiu cu ce eforturi sunt tiparite si distribuite.
Tot asa nu pot sa inteleg nici de ce continua aceasta farsa grosolana legata de valabilitatea actelor romanilor din SUA, Canada si Australia, deci din afara spatiului Uniunii Europene, atunci cand trebuie sa-si exercite un drept fundamental, prevazut de constitutie, acela de a vota. Sunt lucruri simple, care nu sunt in nici un caz nerezolvate datorita crizei mondiale, ci numai si numai, datorita unei totale lipse de respect.
Rep. Incep sa ma simt si eu ca unul care se lupta cu morile de vant, adica oarecum nebun. Credeti, deci, ca ne indreptam spre ceea ce se numeste o cauza pierduta ?
E.C. Nu, in nici un caz. Poate o astfel de abordare i-ar face pe unii fericiti ca au mai scapat de o problema si isi pot vedea linistiti de treaba in stilul nostru mioritic, nu si pe mine insa, nu sunt genul .
Exista deja creata, atat in tara cat si in randul comunitatilor romanesti din strainatate, o masa critica mult prea mare pe acest subiect, la care am contribuit din plin alaturi de foarte multi oameni din toata lumea, pentru a mai putea fi oprit.
Trebuie pur si simplu sa cerem ceea ce meritam cu prisosinta, respectul celor ce pana acum nu au vrut, sau nu au putut sa faca mai mult. Trebuie sa o spunem clar, simplu si permanent: „NOI VREM RESPECT!“ si sunt convins ca pana la urma vor pricepe ca il meritati din plin. Puneti aceste cuvinte pe prima pagina a ziarului, pana la alegerile viitoare, convingeti si alte ziare romanesti sa faca la fel, cereti tuturor delegatiilor oficiale ce va viziteaza, cheltuind un buget cu care s-ar putea linistit cumpara carti pentru cincizeci de scoli romanesti, sa mentioneze si acest lucru cand se intorc in tara, puneti aceleasi cuvinte pe plicurile cu bani pe care le trimiteti celor ramasi in tara si pe toate tipariturile ce se distribuie in biserici si o sa vedeti ca aceasta cauza nu este in nici un caz pierduta, dimpotriva.Rep. Domnule Chivu, intotdeauna optimismul si nobletea dumneavoastra v-au remarcat ca o persoana diferita de multi dintre cei ce ne-au vizitat. Ma bucur mult ca ne-ati ramas nu doar aliat, ci un prieten bun si impartasindu-va optica pozitivista, nadajduiesc sa vina ziua in care vocile noastre comune sa fie nu doar auzite, ci si bagate in seama. Va multumesc pentru timpul dumneavoastra, nu doar cel acordat acestui interviu, ci si cel din trecut, dar mai ales cel pe care-l
veti investi de-acum incolo pentru noi romanii din afara granitelor tarii. Sa va dea Dumnezeu sanatate, putere, viziune si sa va ajute sa va indepliniti visul si misiunea!
E.C. Va multumesc si eu si va asigur ca, daca se iveste orice ocazie de a va fi un sprijin real, o voi face cu toata dragostea!
***
Nota finala: Pentru cei ce doriti sa luati legatura cu domnul avocat Eugen Chivu mentionam ca poate fi contactat direct la: telefon (011+40) 727-772.386
sau e-mail: eugenchivu59@yahoo.com
Interviu realizat de Steven V. Bonica
pentru Romanian Tribune si New York Magazin