Istoria Craciunului

Crestinismul si solstitiul de iarna

In perioda de maxima inflorire a mithraismului in Imperiul Roman, Biserica Crestina a stabilit Sarbatoarea Nasterii Domnului la 25 decembrie. Adusa din Orient de armata, religia lui Mithra (zeul soarelui), un cult iranic cu radacini vedice, invadeaza intr-un timp relativ scurt toata lumea romana, ajungand sa-si faca cel mai mare numar de aderenti, in final sarbatorirea acestui eveniment este definitiv fixata in calendarul roman (catre sfarsitul secolului III) la 25 decembrie. La aceeasi data, lumea cea veche serba si cresterea luminii care biruie puterile intunericului. Vazand ca la sarbatoarea de nastere a zeului solar merg si crestinii - deoarece insusi Hristos s-a numit pe sine „lumina luminii“, iar proorocii si psalmistii l-au numit „soarele dreptatii“, „lumina neamurilor“ - Biserica Crestina a decis sa stabileasca sarbatoarea Nasterii lui Isus in ziua solstitiului de iarna, in locul lui Sol Invinctus - zeul mitic Mithra.

Crestinismul da o noua infatisare sarbatorilor pagane, dar s-au pastrat totusi ramasite ale cultului soarelui in unele obiceiuri populare ca:

· roatele de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun;
· focurile care se fac in dimineata de Craciun;
· colacii de Craciun care imita forma soarelui, amintind de capul nimbat al lui Mithra.

Primii crestini

Pentru a evita persecutia din timpul festivalurilor pagane romane, primii crestini isi impodobeau casa cu ilice de saturnalii. Pe masura ce numarul crestinilor crestea si obiceiurile lor prelevau, sarbatorile au luat o turnura crestina. Insa biserica timpurie nu a sarbatorit de fapt nasterea lui Christos in decembrie pana la Telesphorus, care a fost al doilea Episcop al Romei de la 125 la 136AD, si a declarat ca serviciul bisericesc ar trebui tinut in aceasta perioada pentru a sarbatori „Nasterea Domnului si Mantuitorului“. Oricum insa, cum nimeni nu era sigur cu adevarat cand s-a nascut Christos, Nasterea era tinuta deseori in septembrie, adica in timpul festivalului evreiesc al trompetelor (Rosh Hashanah din zilele noastre). De fapt, timp de peste 300 de ani, oamenii au vazut Nasterea lui Christos in diverse date.

In anul 274AD, solstitiul a cazut pe 25 decembrie. Imparatul roman, Aurelian a proclamat data ca „Natalis Solis Invicti“, festivalul nasterii Soarelui invincibil. In  320AD, Papa Julius I a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a Nasterii lui Iisus Christos.

Craciunul oficial, insa negeneralizat

In 325AD, Constantin cel Mare, primul imparat roman crestin, a introdus Craciunul ca o sarbatoare fixa pe 25 decembrie. A mai introdus si Duminica in a 7-a zi din saptamana ca de sarbatoare, si sarbatoarea mobila (Pastele). In 354AD, Episcopul Romei Liberius a ordonat in mod oficial credinciosilor sai sa celebreze Nasterea lui Iisus pe 25 decembrie.
Oricum insa, chiar si dupa ce Constantin a oficiat 25 decembrie ca Nasterea lui Christos, crestinii isi aminteau inca data ca o sarbatoare pagana, si nu impartaseau bunele intentii ale imparatului. Craciunul nu si-a capatat recunoasterea oficiala printre crestini decat relativ recent. In unele zone protestante sarbatorirea Craciunului a fost chiar interzisa. In Anglia, Oliver Cromwell a interzis sarbatorile Craciunului intre 1649 si 1660 prin asa numitele Legi Albastre, in credinta Craciunului ca o zi solemna.

Cand multi dintre protestanti au scapat de persecutiile bisericii catolice fugind in coloniile din toata lumea, interesul pentru sarbatorile vesele de Craciun a fost reaprins. Cu toate astea, Craciunul nu a fost nici macar o sarbatoare legala pana in secolul trecut. Si, tineti minte, in acel timp, nu exista nici un personaj care sa-l intrupeze pe Mos Craciun (Santa Claus).

Craciunul devine popular

Popularitatea Craciunului a fost impulsionata in 1820 de cartea lui Washington Irving „Cum se tine Craciunul la Bracebridge Hall“. In 1834, Regina Angliei Victoria si-a adus sotul german, Printul Albert, la Castel, introducand in imperiu traditia bradului de Craciun si a colindelor ce se tineau in Europa. Cu o saptamana inainte de Craciun in 1834, Charles Dickens a publicat „O Colinda de Craciun“. Era deja atat de popular incat nici biserica nici guvernele nu mai puteau ignora importanta Sarbatorilor Craciunului. In 1836, Alabama a devenit primul stat din SUA care a declarat Craciunul sarbatoare legala. In 1837, cartea lui T.H. Hervey „Cartea Craciunului“ a devenit de asemenea un best seller. In 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sfantul Nicolae, patronul sfant al copiilor, pentru a-l crea pe Mos Craciun (Santa Claus). In 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american ce declara Craciunul sarbatoare legala. An de an, tari din lumea intreaga incepeau sa recunoasca Craciunul ca zi in care se aniverseaza Nasterea lui Iisus.

Simboluri de Craciun

Lumanarile, flacara: simbolizeaza vara, caldura, paradisul, sfarsitul intunericului, Hanukkah evreilor.

Pomul: semnifica viata eterna, copacul din Paradis - este simbol de origine pagana.
Merele: sunt exponentele marului din Eden.

Vascul: este sacru pentru vechii druizi si simbol al vietii eterne, la fel ca si pomul de Craciun. Romanii au considerat aceasta planta drept simbol al pacii si astfel a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost tot un obicei roman.
Ornamentele: in prezent se pot cumpara tot felul de ornamente sofisticate, dar mai demult acestea erau foarte simple si se confectionau in casa, din lemn, hartie, fan.

Cadouri de Craciun: originea acestui obicei de a face cadouri se regaseste in mai multe legende. El ar putea proveni din sarbatoarea Sfantului Nicolae, binefacatorul anonim care facea daruri copiilor. O alta traditie este legata de Magii care i-au adus lui Iisus, la nastere, cele mai pretioase daruri. De asemenea, romanii aveau obiceiul de a face daruri care sa poarte noroc copiilor cu ocazia Saturnaliei. Ziua in care se ofera darurile difera in functie de diferitele culturi crestine si epoci:

6 decembrie - in memoria Sf. Nicolae;
24 decembrie - Ajunul Craciunului;
25 decembrie - Nasterea lui Hristos;
1 ianuarie - Anul Nou;
6 ianuarie - Boboteaza, vizita magilor.

Cel care aduce cadourile poate fi: insusi Iisus, Mos Craciun, Ingerii, Befana (doamna Craciun in Italia), cei trei magi, gnomii de Craciun, mai multi sfinti, Kolyada (in Rusia), Joulupukki (in Finlanda).

Colindele de Craciun

Apostolii cantau cantece de rugaciune, multe bazate pe psalmi. Ca fondatori de biserici, entuziasmul lor a inspirat noile lor congregatii catre cantec. Insa din nefericire nu ne-au lasat copii ale partiturilor lor muzicale.

Una din cele mai vechi colinde de Craciun este din secolul IV, „Jesus refulsit omnium“, compusa de Sf.Hilary din Poitiers. In timpul secolului XII, Sf. Francis din Assisi a introdus in mod oficial Colindele de Craciun in slujbele religioase. Ca patron al artelor, a inspirat compozitorii si poetii zilei sa faca muzica de Craciun. Cantecele usoare si vesele de Craciun au fost introduse multi ani mai tarziu in Renasterea Italiana - anii 1400, timpul lui Leonardo da Vinci si Michaelangelo. Prima copie cunoscuta a unei colinde englezesti a fost scrisa de Ritson prin 1410. De-a lungul anilor, calugarii au contribuit si ei semnificativ la compunerea temelor muzicale biblice.

Cand Johannes Gutenberg a inceput sa-si invarta presa de tipar in 1454 copii ale colindelor au putut fi distribuite aproape gratuit. Oricum, trebuie retinut ca sarbatoarea de Craciun a fost suprimata de puritanii timpului; Craciunul nu a devenit popular pana tarziu in secolul trecut. De aceea, multe din colindele de Craciun pe care le cunoastem astazi nu sunt citate direct din Biblie si au fost compuse relativ recent.

Colindele sunt interzise insa revin

Colindele de Craciun, la fel ca si sarbatorile, au fost interzise intre 1649 si 1660 in Anglia de Oliver Cromwell care credea ca Craciunul ar trebui sa fie o zi solemna. (Cromwell a abolit de asemenea si monarhia.) Cand protestantii, inspirati de Martin Luther, s-au alaturat bucuriei Colindelor de Craciun, multi au trebuit sa plece in Europa sub presiunea bisericii catolice. Au luat cu ei colindele de Craciun la noile lor case din toata lumea. In 1649, John de Brebeur a scris prima colinda americana de Craciun, numita Iisus S-a Nascut.

Din fericire, in Europa, cand colindele nu puteau fi cantate in biserici, si-au gasit locul in alta parte. Piesa religioasa, renumita in intreaga lume, „Patimirea“, a fost pusa in scena in Oberammergau, Germania in 1634 (si a fost jucata la fiecare 10 ani de atunci). In anii 1700, muzica lui Mendelssohn si Händel a fost adaptata si folosita in loc de colinde de Craciun.

Messia lui Händel

Georg Friederich Händel s-a nascut in Germania in 1685. Casele regale britanice si europene au fost strans inrudite dintotdeauna, iar Actul Asezarii din 1701 a asigurat succesiunea protestanta a Anei la coroana. Händel, care a studiat si cantat in Europa, a parasit Italia la inceputul lui 1710 pentru Hanovra, unde a fost numit Kapellmeister al Electorului, George Louis. In august 1714, la moartea Reginei Anne, George a devenit George I, Rege al Angliei. Händel l-a urmat pe George si a adoptat nationalitatea britanica. La invitatia Ducelui de Devonshire, care era nerabdator sa promoveze muzica in Dublin, Händel s-a mutat in Irlanda. In 1742, a dat primul spectacol cu Messia in Music Hall, Fishamble Street, Dublin in ajutorul unor societati de caritate. Pana in 1170, celebra Messia era cantata in coloniile americane, cu doi ani inainte de prima reprezentatie in Germania natala.

Händel a murit in 1759 si a fost ingropat in Westminster Abbey si recunoscut in Anglia ca cel mai mare compozitor al timpului sau. Messia era la fel de popular atunci ca si cum este astazi Craciunul Alb al lui Bing Crosby.

Silent Night, Holy Night - Noapte Linistita, O Noapte Preasfintata

Probabil cea mai cunoscuta colinda de Craciun este „Noapte Linistita“, scrisa in 1818 de un preot asistent austriac Joseph Mohr. I s-a spus cu o zi inainte de Craciun ca orga bisericii era sparta si ca nu va fi reparata la timp pentru Ziua de Craciun. Intristat, s-a asezat sa scrie trei versuri care sa poata fi cantate de cor cu muzica de chitara. „Stille Nacht, Heilige Nacht“ a fost auzit pentru prima data la Liturghia de Noapte, in Biserica Sf.Nicolae in Oberndorf, Austria. Congregatia asculta cum vocile lui Fr. Joseph Mohr si a dirijorului corului, Franz Xaver Gruber, sunau in toata biserica in acompaniamentul chitarei lui Fr. Mohr. Astazi, Silent Night, Holy Night este cantata in peste 180 de limbi de milioane de oameni.

„O colinda de Craciun“

Charles Dickens a scris „O Colinda de Craciun“ in 1834. Dickens a fost unul dintre primii care arata cititorilor sai un nou mod de a sarbatori batrana Sarbatoare de Yule intr-un fel modern. El a adaptat festivalul de Yule de 12 zile la o petrecere de o singura zi pe care o putea tine orice familie in propria ei casa in loc de a aduna  un sat intreg impreuna, dupa traditie. Dickens a introdus „nucleul familiei“ al lui Fred, Cratchits, Scrooge ca o rasplata de Craciun. „O colinda de Craciun“ este plina de magie, mister si cantec. Colindele vesele s-au intors acasa.

Colindele de Craciun: mare afacere

Oliver Cromwell s-ar putea intoarce in mormant. Cel mai bine vandut cantec de Craciun din toate timpurile este Bing Crosby - White Christmas, coloana sonora din filmul clasic de sarbatori „Holiday Inn“. Peste 30 de milioane de copii au fost vandute. (De fapt, doar Elton John cu „Candle in the Wind“ ’97 a vandut mai multe copii, 33 de milioane.) In fiecare sezon de Craciun companiile de inregistrari se grabesc sa lanseze cantece crestine si seculare despre Craciun de artisti tineri si batrani, aproape siguri de succesul financiar. Hit-ul Craciunului 1999 a fost „Millennium Prayer“ a lui Cliff Richard, „Tatal Nostru“ transpus in Auld Lang Syne.

Daruitorii

Magii au sosit si i-au facut daruri copilului Iisus. Cati magi au fost? De fapt, Biblia nu spune. Se crede ca ar fi fost trei pentru ca Biblia mentioneaza trei feluri de daruri: aur, tamaie si mir. Traditiile estetice mentioneaza doisprezece.

Inteleptii, Magi, erau astrologi si veneau probabil din Persia sau Arabia Saudita. Se crede ca aveau legaturi cu preotii Zoroastrianieni, care practicau astrologia. Istoricul Herodot (secolul V IC) atesta puterea astrologica a preotilor Persiei.

Psalmul 72 vorbeste despre cum Cei Buni vor veni sa se inchine lui Mesia: „Regii din Tarsis si Insule vor oferi daruri, regii din Arabia si Seba isi vor aduce tributul. Toti regii Ii vor aduce omagii, toate natiunile Il vor servi“. (72:10-11). Isaia a profetit, de asemenea, darurile: „Caravane de camile Il vor indestula, dromaderi din Midian si Ephah; toti din Sheba vor veni purtand aur si tamaie si vor proclama Inchinarea Domnului“ (Isaiah 60:6).

Numele magilor

In 735AD, Sf.Bede a identificat magii intr-o opera numita „Excerpta si Collectanea“: „Magii erau cei ce dadeau daruri Domnului. Primul se spune ca ar fi fost Melchior, un batran cu par alb si barba lunga, care i-a oferit aur Domnului, ca unui rege. Al doilea, Gaspar dupa nume, tanar si imperb si rosu de emotie, L-a onorat ca Dumnezeu prin darul sau de tamaie, un dar catre divinitate. Al treilea, cu pielea tuciurie si acoperit de barba, numit Balthasar... prin darul sau de mir a stat marturie Fiului Domnului ce va fi sa moara“. Un pasaj dintr-un calendar medieval sfant, tiparit in Cologne spune: „trecand prin multe incercari si oboseala dupa evanghelie. Cei trei intelepti s-au intalnit in Sewa (Sebaste in Armenia) in 54AD pentru a celebra Serbarile Craciunului. Atunci si acolo, dupa celebrarea Misei, au murit: Sf.Melchior in 1 ianuarie la varsta de 116 ani; Sf.Balthasar pe 6 ianuarie la varsta de 112 ani; si Sf.Gaspar pe 11 ianuarie, avand 119 ani“. Martiriul Roman mentioneaza, de asemenea, aceste date ca zilele de Sarbatoare ale Magilor. Cele 12 zile ale Craciunului se termina pe 6 ianuarie cu Sarbatoarea Epifaniei numita, de asemenea, „Adoratia Magilor“ sau „Ziua celor trei regi...“.

Biblia specifica in mod clar ca vizita Magilor la Iisus nu a fost in noaptea nasterii sale, spre deosebire de vizita pastorilor la iesle, ci a fost mai tarziu cand Iisus statea intr-o casa din Bethlehem.

Apoi a venit Mos Craciun

Cel mai faimos aducator de daruri este Mos Craciun (Santa Claus sau Sinterklaas), izvorat din personajul Sfantului Nicolae, patronul sfant al copiilor. Insa pentru ca sarbatorirea Craciunului nu a fost intotdeauna respectata, si pentru ca originile sarbatorilor de Craciun se regasesc in festivalurile pagane, mai sunt multi alti aducatori de daruri. In Rusia comunista, unde crestinismul a fost scos in afara legii, Mos Craciun a devenit Mos Gerila, imbracat in albastru, in loc de traditionalul rosu al Craciunului. In Europa timpurie, unde sarbatorile pagane au supravietuit inainte de a fi inlocuite treptat de semnificatiile crestine, festivitatile se - tineau pentru paza impotriva spiritelor rele. Cerbul Yule Buck, de exemplu, nu facea cadouri ci le cerea..

Italia are o femeie Mos, numita La Befana. In unele parti ale Rusiei, darurile erau distribuite de Babouschka, o intruchipare a bunicii. In Germania, Christkind, un inger mesager al lui Iisus, o fetita frumoasa cu o coroana stralucitoare de lumanari, aduceau darurile..

In unele tari, pruncul Iisus aducea darurile, in altele, cei trei intelepti. Insa in majoritatea tarilor, figura rotunda si vesela a lui Mos Craciun (Santa Claus) face onorurile.

„Craciunul“ in alte limbi

Engleza: Christmas, Yule, Noel, Germana: Weihnachten, Finlandeza: Joulu, Maghiara: Karacsony, Suedeza: Jul, Italiana: Il Natale, Spaniola: La Natividad Franceza: Noel

Revista IMPACT - Dec. 2001, Chicago