Iisus a fost ca un brad ivit dintr-o stanca,
Inaltandu-si statura regala spre soare si cer,
Stralucind ca si apa din lacul cu apa adanca
Ce-asteapta-n tacere o miscare-n mister...
El a fost ca o gradina-n parfumul de flori
Si ca un munte frumos inaltat inspre nori,
Ca si zapada curata si sfanta ce-acopera glia,
Cu albul luminat in inocenta ce-o da doar Mesia!
Fata Lui ca de Inger era aureolata de o lumina divina. Ochii Lui erau ca para focului, limpezi ca apa de izvor si albastri ca cerul senin. Mainile Lui emanau energii miraculoase, urechile Lui auzeau suspinul durerii, iar in sufletul Lui rasunau cuvintele ce mangaiau cele mai incercate inimi. Cuvintele Lui erau ca susurul bland, dar si ca rasunetul cerului zguduit de trasnetele ce se auzeau in furtuna dezlantuita.
Pura Ii era Fiinta Lui de Fiu al lui Dumnezeu, venit pe acest Pamant sa ne aduca Lumina din Cer, ca sa ne renasca pentru Raiul Luminii Divine. Fata Mantuitorului oglindea lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu. El era una cu Tatal. Era stralucirea slavei Lui si chipul Tatalui cu noi: Emanuel, „Dumnezeu cu noi“. El a venit, din Raiul fericirilor pe Pamantul durerilor si suferintelor, ca sa ne arate lumina slavei lui Dumnezeu. Pe fata Lui curata si sfanta se vedea stralucind slava iubirii ce se jertfeste pe Sine pentru noi. Era Cuvantul din vesnicie, pentru vesnicie...
In chivotul fiintei Lui era incrustat Poemul de Lumina al Cuvantului, pe care a venit sa-L semene in inimile noastre, ca sa rasara in graul mirabil care ne da hrana divina pentru suflet, in primavara renasterii noastre la o viata noua. Credinta in Lumina din Lumina, in Dumnezeu: Adevarul venit, ca sa I se inchine cu smerenie sufletele noastre, ca sa gustam mierea divina si sa ne rasara bucuria mantuirii in inimi, nascandu-ne „din nou“, prin Duhul Sfant, care ne daruieste hlamida cereasca, este chezasia trairii misterului salvarii din lumea de tina si al pregatirii de clipa intrarii-n Lumina Divina.
Omul depinde de lumina, care este darul lui Dumnezeu, ca sa traiasca pe pamantul acesta ca chirias ai timpului, ca sa se pregateasca de vesnicia vietii ce va sa vie, dupa o calatorie prin furtuna si viforul zilelor ce zboara cu iuteala gandului si a fulgerului ce acopera cerul pe furtuna dezlantuita.
Cat de mult depindem de lumina! Fara soarele ce se iveste pe cer si ne da caldura si lumina n-am putea vietui de n-am putea vedea ceea ce a creat Dumnezeu pentru noi. De aceea, la Inceputul „Inceputului“, Arhitectul Universului a zis: „Sa fie lumina! Si a aparut. pe cer, soarele...
Soarele, pe cer, apare rosu-n fericire,
Dimineata, ca un tanar fara-mbatranire.
Soarele-i un Fat-Frumos, nascut inTara,
Unde-i doamna-n frumusete primavara!
Dincolo de lumina soarelui, omul are nevoie de lumina spiritului, fara de care nu-si poate gasi fericirea si nici rostul in viata sa efemera de pe pamant.
Atat de mult ne-a iubit Tatal nostru din Cer, ca ne-a trimis Lumina din Lumina, pe Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, prin Care toate s-au facut. El este Lumina lumii. „Oamenii care locuiau in intuneric si in umbra mortii au vazut o lumina mare“. Prin Emanuel, in intunericul celulelor inimilor noastre, intra raza alba si calda de lumina ce scrie „Dumnezeu este cu noi“. El este Lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu si speranta mantuirii noastre.
Slava ce straluceste pe fata Mantuitorului este slava iubirii ce se jertfeste. Venind sa fie una cu noi, Isus ni L-a descoperit pe Tatal Ceresc. El era „Logosul“, Cuvantul lui Dumnezeu, gandul Lui, in forma auzita. Parca-I aud cuvintele din rugaciunea pentru ucenicii Sai: „Le-am facut cunoscut Numele Tau“... „Eu sunt Lumina lumii. Cine ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea LUMINA VIETII.“
Lumina, ca si tot ce exista, este o minune a lui Dumnezeu. Lumina zilei apare din haosul de la inceput, iar soarele, luna si stelele sunt lampile universului, agatate de Creator pentru a ne ajuta sa vietuim si sa pretuim grija Sa pentru noi. La fel, intunericul, ca alternativa a luminii, este lasat de Dumnezeu si amandoua au si sensuri simbolice.
Lumina este un semn ce prezinta infatisarea lui Dumnezeu. Este reflectarea gloriei lui Dumnezeu, o metafora poetica ce ne sugereaza una din formele de manifestare a divinitatii. Dumnezeu „se inveleste cu lumina ca si o manta“. Cand El apare „stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze; si acolo este ascunsa taria Lui“.
Creatorul si Arhitectul Universului este Dumnezeul Luminii. El este Lumina Divina si Viata ce ne este asigurata prin credinta in Mantuitorul.
Lumina escatologica promisa prin profetii Vechiului Testament a devenit o realitate in Noul Testament. Domnul Isus a inceput sa propovaduiasca despre aceasta Lumina in Galilea.
Isus este „Soarele care rasare din inaltime, ca sa lumineze pe cei care zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii“. El este Lumina lumii. Prin cuvintele si lucrarile Lui, El ni S-a descoperit ca sursa de lumina divina, ca Medicul cel Bun, ca Mantuitor, Calea, Adevarul si Viata, singura speranta a omului de reintoarcere in familia lui Dumnezeu.
Vindecarea bolnavului descrisa in Evanghelia scrisa de Marcu are o semnificatie spirituala deosebita. „Au venit la Betesda. Au adus la Isus un orb si L-au rugat sa Se atinga de el. Isus a luat pe orb de mana si l-a scos afara din sat. Apoi, i-a pus scuipat pe ochi, si-a pus mainile peste el, si l-a intrebat: „Vezi ceva?“ El s-a uitat si a zis: „Vad niste oameni umbland, dar mi se par ca niste copaci.“ Isus i-a pus din nou mainile pe ochi, i-a spus sa se uite tinta si, cand s-a uitat, a fost tamaduit, si a vazut lucrurile deslusit.“
Acest sens spiritual ne este dezvaluit in cuvintele Mantuitorului: „Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii“. Isus le-a vorbit din nou si a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea Lumina vietii“. „Eu am venit, ca sa fiu o Lumina in lume, pentru ca oricine crede in Mine sa nu ramana in intuneric. Daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec, caci n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea“.
Activitatea Sa de chemare la pocainta si de iluminare a mintilor, a inimii si a sufletelor oamenilor este inradacinata si relevata in ceea ce este El in Sine: Logosul lui Dumnezeu intrupat, Cuvantul care era Dumnezeu. „Toate lucrurile au fost facute prin El... In El era viata si viata era Lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric; si intunericul n-a biruit-o“.
Ca intr-o drama, in care se desfasoara viata Mantuitorului, confruntarea dintre intuneric si lumina este prezenta si este redata in cuvinte alese cu atentia cronicarlui la reliefarea victoriei divinului asupra diabolicului, a vietii asupra mortii. Lumina triumfa desi oamenii prefera mai mult intunericul. „... Odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele, caci oricine face raul uraste lumina -si nu vine la lumina -, ca sa nu i se vadeasca faptele, dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu“.
In cortul de lut, luat de imprumut din iubirea-I pentru noi, Mantuitorul Isi ascundea Lumina Divina sub haina strana de om. A fost, totusi, un moment, cand omul Isus a fost transfigurat in chipu-I Divin, pe muntele „Schimbarii la fata“. Au fost si trei martori, care s-au speriat, cazand pe piatra din varful de stanca, pe munte. Ce minunat este sa fii fata in fata cu Lumina lumii!
„... Isus a luat cu El pe Petru, Iacov si Ioan, fratele lui, si i-a dus la o parte, pe un munte inalt. El S-a schimbat la fata inaintea lor. Fata Lui a stralucit ca soarele si hainele I S-au facut ca lumina... Petru a luat cuvantul si a zis lui Isus: „Doamne, este bine sa fim aici. Daca vrei, am sa fac aici trei colibe... Pe cand vorbea el (Petru) inca, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui si din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!“
Marturia aceasta de stare angelica, in lumina cereasca, a Celui mai sfant emigrant este anticiparea starii Mantuitorului de dupa Invierea Sa din morti, cand a invins moartea prin moarte, ca sa ne dea noua speranta vietii pentru eternitate, prin credinta in „Lumina din Lumina si Dumnezeu adevarat din Dumnezeul adevarat“.
Lumina de pe chivotul fiintei divine a Mantuitorului, pe muntele „Schimbarii la fata“, a incrustat poemele de lumina ale Cuvantului Tatalui, prin care au picurat binecuvantarile din marturisirile venite prin vocea Parintelui Ceresc: „Acesta este Fiul Meu!“
Transfigurarea divina se inscrie in simbolismul teofanic din Vechiul Testament. Lumina de pe fata Mantuitorului este parte din cea a Tatalui din Cer, caci „Dumnezeu, care a zis: „Sa lumineze lumina din intuneric“, ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Cristos“.
Prin Lumina Fiului Sau: Salvatorul nostru, ne este descoperita esenta divina a Domnul nostru Isus Cristos de catre „fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina, de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica“.
„Dumnezeu este Lumina; si in El nu este intuneric“. De aceea, tot ce este lumina vine de la El, de la aparitia luminii fizice, din prima zi a creatiei, pana la iluminarea inimii noastre prin Lumina lui Cristos Isus.
„Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Cristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul Sfant da viata“.
Domnul Isus este Mesia care a venit sa-Si reverse Lumina asupra sufletelor ce doresc partasia cu Tatal din Cer. El este lumina lumii, Luceafarul de dimineata si izvorul luminii spirituale. El lumineaza in intunericul lumii, si acum, cand prea multa lume s-a urcat in barca nebunilor.
Mantuitorul ni se adreseaza si astazi: „Veniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna sufletelor voastre.... Eu sunt Lumina lumii, cine vine dupa Mine nu umbla in intuneric, ci va avea Lumina vietii“.
Mantuitorul a venit din Lumina sa ne fie Lumina si ne-a lasat razele binecuvantate in Scripturi, ca sa ne lumineze sufletele si sa gasim fericirea si nemurirea, prin credinta in Dumnezeu, in Duhul Sfant si in Fiul Sau, care a venit, a patimit si a murit in locul nostru, ca noi sa avem o cale de salvare.
Nu mai traiti ca fii ai intunericului, ci veniti la Lumina Divina! Veniti la Isus! Lumina Vietii va va conecta inima si mintea la reteaua luminoasa a Cerului, ca sa puteti calatori spre viata fericita si vesnica din lumea Misterului. Prin credinta-i calea spre Lumina si biruinta!
Prof. Dumitru BUHAI