Prin
tratatul de pace incheiat la Paris la 18 / 30 martie 1856, Principatele
Romane erau situate sub garantia colectiva a Puterilor semnatare ale
actului international. Se solicita intrunirea la Bucuresti a unei
comisii alcatuite din reprezentantii statelor semnatare, avand
obligatia de a cerceta starea interna a tarii si a face propuneri cu
privire la reorganizare.
Turcia
trebuia sa se ingrijeasca de convocarea, in cele doua Principate, a
unor Divanuri Ad-Hoc, care sa dea expresie dorintei romanilor. Inca de
la inceputul lucrarilor Congresului, reprezentantii marilor Puteri erau
informati in legatura cu dorinta de unire a romanilor, si in timpul
dezbaterilor a iesit in evidenta pozitia diferita a Puterilor fata de
Unire. Franta sustinea infaptuirea Unirii sub un principe strain;
pentru Unire s-au pronuntat Rusia, Prusia si Sardinia; Anglia nu s-a
pronuntat, problema ramanand deschisa. Impotriva Unirii au fost de la
inceput, Turcia si Austria, pentru ca fiecare avea sub stapanire
teritorii romanesti.
Dupa
anul 1853, pasoptistii moldoveni si munteni s-au reintors masiv in
tara; conducatorii miscarii unioniste s-au organizat in cate o
formatiune politica denumita "Partida nationala"; s-au format
Comitete ale Unirii, care au facut o larga popularizare programului
politic national: autonomia si neutralitatea Principatelor, unirea,
print strain, guvern reprezentativ, o singura Adunare.
Lucrarile
Adunarii Ad-Hoc s-au deschis in septembrie 1857, si pentru prima oara
au fost prezenti si deputati tarani, si tot pentru prima oara toate
fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte intr-o
chestiune cruciala pentru viitorul Romaniei. In zilele de 7-8 / 19-29
octombrie, Adunarile Ad-Hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti au votat
rezolutii asemanatoare, exprimand, unanim, vointa lor de unire: unirea
Principatelor intr-un singur stat; autonomia si neutralitatea noului
stat astfel format; print strain dintr-o familie domnitoare europeana,
inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ si constitutional,
garantia colectiva a celor 7 puteri.
Cererile
Adunarilor Ad-Hoc, cuprinse intr-un raport al Consiliilor puterilor
europene, au fost inaintate reprezentantilor puterilor garante la
Conferinta de la Paris din 10/22 mai - 7/19 august 1858. A fost
adoptata o Conventie care cuprindea statutul international si
principiile de organizare a Principatelor; se oferea romanilor o unire
incompleta.
Statul astfel rezultat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei,
dar cu exceptia a doua institutii cu adevarat unice - Comisia Centrala
si Inalta Curte de Casatie si Justitie - ambele cu resedinta la
Focsani, in cele doua tari ar fi trebuit sa fie doi domni, adunari si
guverne separate. Trebuie precizat ca prin Conventie, nici nu se
incuraja, nici nu se descuraja "Partida Nationala" din cele doua tari
in aspiratia ei spre unire, intrucat nicaieri nu se stipula ca domnii
alesi in cele doua tari trebuie sa fie persoane separate.
Era
nevoie ca unirea sa fie infaptuita printr-un energic act national, care
sa puna diplomatia europeana in fata unui fapt implinit. De aceea, pe
buna dreptate V. Boerescu, in "Nationalul" din 14/26 august 1858 arata:
"Europa ne-a ajutat ... ramane a ne ajuta noi insine. Noi multumim
Europei ca ne-a aratat ca Unirea poate fi posibila".
In Adunarea Electiva a Moldovei, dupa mai multe dispute, a fost propus si ales in unanimitate domn la 5/ 17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, "om nou la legi noi" - dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu.
Adunarea
Electiva a Tarii Romanesti era insa dominata de conservatori, de aceea
victoria cauzei nationale era posibila numai prin interventia hotarata
a maselor.
Peste
30.000 de oameni s-au aflat in preajma cladirii Adunarii in acele zile
istorice; intr-o sedinta secreta deputatul Vasile Boerescu a propus la
24 ianuarie 1859 alegerea tot a lui Alexandru Ioan Cuza, propunere
acceptata in unanimitate.
Alegerea
aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o insemnata victorie
a poporului roman in lupta pentru formarea unui stat national unitar.
Puterile
europene, intrunite la Conferinta de la Paris, la 26 august / 6
septembrie 1859, si sub presiunea evenimentelor internationale -
izbucnirea razboilui Frantei si a Sardiniei impotriva Austriei era
iminent - au fost nevoite sa accepte faptul implinit de romani; Cuza a
fost recunoscut ca domn al Principatelor.
Presedintele
Romaniei, Traian Basescu, a participat vineri, 22 ianuarie a.c., la
Cercul Militar National, la Adunarea Solemna dedicata Unirii de la 1859
- "Unire, onoare si credinta strabuna - 151 de ani de la Unirea Principatelor Romane".
Va prezentam discursul sustinut de seful statului cu aceasta ocazie:
„Incep prin a felicita Ministerul
Apararii si Comitetul de Initiativa pentru organizarea acestui
eveniment. Din cate stiu, este prima data cand la Bucuresti se
declanseaza o suita de manifestari dedicate zilei Unirii. Este un
eveniment care, eu cred, incepe sa puna in valoare Unirea de la 1859 in
toata dimensiunea ei. Unirea de la 1859 isi gaseste leaganul
manifestarilor, in ultimii ani, la Iasi si la Focsani, dar implicarea
Bucurestiului, care a devenit capitala Romaniei, era necesara si
actiunea cred ca este menita sa marcheze momentul in care in mod egal
si Bucurestiul va sarbatori Ziua Unirii asa cum o face Iasiul si
Focsaniul. Privind inapoi cu 151 de ani constatam ca momentul
Unirii Principatelor a fost elementul fundamental al crearii statului
national roman, un moment care a incununat aspiratii ale unor generatii
ce si-au facut din Unire un crez, care si-au facut din unitatea
romanilor si a Romaniei un mod de viata. De aceea, astazi, cand unii
vorbesc despre un altfel de stat decat stat national si unitar ne dam
seama cat de departe sunt de aspiratiile poporului roman, de
aspiratiile Bisericii si a Armatei Romane - pilonii care, alaturi de
politicieni, au declansat procesul de formare a statului unitar,
national roman. Daca privim la momentul 1859 nu putem constata
decat ca urgentele rezultate dupa Unire sunt destul de apropiate de
prioritatile pe care le avem si astazi: lege care sa domine
arbitrariul, legea asezata deasupra vointei unor grupuri ale vremii,
educatie, stat modern. Ceea ce ne poate indrepta spre concluzia ca
modernizarea statului, un sistem de educatie modern, o legislatie care
sa stea deasupra vointei oamenilor reprezinta constante ale unui stat
care trebuie sa fie intr-un aproape continuu proces de reformare a
institutiilor sale. Antevorbitorii au spus multe despre rolul
fundamental al Armatei in toate momentele majore ale istoriei noastre.
Pentru ca acest eveniment a creat prilejul unui semn de recunostinta
pentru eroii de astazi trebuie sa adresez multumiri acelora care prin
jertfa lor construiesc Romania de astazi. Militarii cazuti in Balcanii
de Vest, in Irak, in Afganistan sunt fauritorii istoriei moderne a
Romaniei.
Chiar ieri, in Consiliul Suprem de
Aparare a Tarii si dupa o consultare cu generalii Armatei Romane, am
stabilit ca Romania sa-si creasca participarea in Afganistan cu inca
600 de militari. Sunt oameni care merg in misiune in primul rand pentru
Romania. Amenintarile majore ale zilelor noastre - terorismul si
actiunea militara fara reguli - trebuie combatute cat mai departe de
teritoriul national, cat mai departe de Marea Neagra. De aceea, mi se
pare extrem de potrivit ca astazi, cand comemoram 151 de ani de la
Unirea Principatelor, au fost adusi in atentia noastra cei care au
cazut la datorie pentru constructia viitorului Romaniei. Ei sunt
probabil avangarda dupa care va urma si toata natiunea, dar sunt primii
aflati in liniile de constructie a unei Romanii sigure, a unei Romanii
care sa garanteze natiunii ei siguranta, securitate si o evolutie catre
prosperitate. Stiu ca astazi se vorbeste de criza, o realitate, o criza
economica, dar din care avem toate premisele sa iesim in urmatoarele
luni. Si am convingerea ca trimestrul doi al anului 2010 va insemna
reluarea cresterii economice ceea ce ne va permite sa evoluam pozitiv
in toate domeniile pe care ni le dorim a fi mai bune, fie ca vorbim de
sanatate, fie ca vorbim de educatie, fie ca vorbim de justitie, fie ca
vorbim de nevoile Armatei. La 151 de ani de la Unirea Principatelor,
permiteti-mi sa multumesc celor care au avut initiativa organizarii
acestui eveniment, permiteti-mi sa multumesc Preafericirii Sale pentru
prezenta, presedintelui Academiei Romane, ministrului Apararii
Nationale, generalilor, politicienilor care se afla aici pentru a marca
unul dintre cele mai importante momente ale istoriei Romaniei. Va
doresc La multi ani! Va doresc multa sanatate dumneavoastra si tuturor
romanilor oriunde s-ar afla, in tara, in teatre de operatii sau in
afara frontierelor ca romani care pastreaza cetatenia statului roman.
Va multumesc!”
Romanian Global News