(continuare din numarul trecut)
O latura a scopului pentru care Dumnezeu a instituit autoritatea este pentru a ii ,,lauda... pe aceia care fac binele“. Binecuvantarea si harul se revarsa asupra celui care traieste in supunere. De ce? ,,Pentru ca aceasta este voia lui Dumnezeu.“ (versetul 15) Voia lui Dumnezeu este ca noi sa traim o viata de supunere, nu de razvratire impotriva autoritatilor. Credeti ca Dumnezeu priveste? Da. Cand autoritatile recunoscute iau o decizie care nu este pe placul tau, Dumnezeu este la curent cu modul in care reactionezi. Voia lui Dumnezeu este ca ,,facand ce este bine sa astupati gura oamenilor nestiutori si prosti“ (sa reduceti la tacere, n.tr.) (versetul 15).
Oamenii care reprezinta autoritatea pot fi prosti. Dar raspunsul pe care il doreste Dumnezeu de la noi este de a ,,face binele“.
Te afli intr-o situatie in care esti tratat nedrept? Fa ceea ce este corect si astfel ii vei reduce la tacere pe oamenii nestiutori si prosti. Cuvantul acesta, tacere inseamna, de fapt, a pune botnita. ,,Stiu eu vreo cativa oameni carora mi-ar place sa le pun botnita“, spui tu. Grozav! Dumnezeu este de acord sa le pui botnita. Dar trebuie sa stii cum sa faci lucrul acesta. Poti sa realizezi aceasta facand binele, crezand in Dumnezeu, asteptand in Domnul si traind o viata de supunere biblica.
Trebuie sa ,,facem binele“, indiferent cat ar costa.
• Te lupti cu nedreptatea? Fa binele si redu la tacere nestiinta oamenilor prosti.
• Nu ai primit la serviciu promovarea pe care o meriti si pe care ar fi trebuit s-o primesti? Esti suparat. Nu este corect, si este atat de multa politica. Ce ai de facut? Fa binele si redu la tacere nestiinta oamenilor prosti.
• S-a intors cineva impotriva ta si ti-a facut rau? Fa binele si redu la tacere nestiinta oamenilor prosti.
• Ai trecut prin destramarea unei casnicii si oamenii cred ca inteleg ce s-a intamplat? Cu toate ca tu stii ce s-a intamplat cu adevarat, poate ceilalti au o atitudine nemiloasa fata de tine; si acum culegi roadele acestor pareri. ,,Cum sa ies din situatia aceasta?“ intrebi tu ,,Trebuie sa ma apar!“ Fa binele, si redu la tacere nestiinta oamenilor prosti. Indiferent daca ai fost defaimat, respins sau ignorat, fa binele si redu la tacere nestiinta oamenilor prosti. Dupa cum am explicat in ultimul capitol, supunerea in fata autoritatii este similara cu o umbrela. Cand alegem sa ne supunem, ceea ce alegem de fapt este sa ne asezam sub protectia lui Dumnezeu. Acesta este un loc minunat in care sa traiesti. Poate simti ca de deasupra cad unele lucruri rele, dar supunerea este un adapost. Este locul in care esti protejat. Cand iesi de acolo, devii foarte vulnerabil. Fagaduintele lui Dumnezeu nu ti se aplica atunci cand alegi sa traiesti ca rebel. Insa cand alegi sa traiesti sub umbrela protectiei lui Dumnezeu, supunandu-te planurilor Lui si facand binele, toate fagaduintele si binecuvantarile lui Dumnezeu sunt ale tale din belsug.
Nevoia de a alege intre supunere si razvratire afecteaza fiecare aspect al vietii. Gandeste-te putin la aceasta lista scurta a contrastelor:
Protectie Pericol
Supunere Razvratire
Umilinta Mandrie
Dragoste (,,Tu ai prioritate“) Drepturile mele
Asteptare in Domnul Actiune de capul meu
Credinta si ascultare Indoiala si neascultare
Deschide pentru cateva momente la 1 Petru 5. Oamenii carora le scrie Petru erau crestini suferinzi din Biserica timpurie. Erau tratati cu o cruzime care depaseste orice am trait noi vreodata. Asadar, supunerea in fata autoritatilor apare adesea in 1 Petru. Mai intai, 1 Petru 5:5 spune: ,,Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrani si toti sa fiti imbracati cu smerenie, caci Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.“Acesta este un adevar extraordinar: Dumnezeu sta impotriva celor mandri. In acest context, cei mandri sunt cei nesupusi.
De ce devenim prinsi in capcana razvratirii? Deoarece altcineva detine controlul, si nu noi. Sunt anumite lucruri care dorim sa se intample si nu se intampla. Asa ca devenim rebeli si spunem: „Voi face eu sa se intample. Voi primi ceea ce merit, si nu am de gand sa-ti permit sa ma opresti.“
Aceasta este razvratire. Dar iata care este problema mai profunda: Esti prea preocupat de autoritatea omeneasca. In spatele acelei persoane se afla Dumnezeu si daca te opui cu mandrie autoritatii ei, Dumnezeu Insusi va sta impotriva ta. El va avea grija ca atitudinea aceasta de razvratire sa nu te duca niciodata intr-un loc bun. Ideea centrala: echipa lui Dumnezeu este intotdeauna castigatoare.
Daca te supui autoritatii stabilite de Dumnezeu, El este de partea ta, dar daca razvratesti, El Se alatura
echipei adverse.
Cand Dumnezeu este in echipa adversa, vei pierde cu siguranta. Este evident, nu? Dumnezeu sta impotriva celor mandri. El le da har celor smeriti. ,,Smeriti-va dar sub mana tare a lui Dumnezeu pentru ca, la vremea potrivita, El sa va inalte.“ (1 Petru 5:6)
Dar tu spui: Tu nu-ti dai seama de situatia mea. Ceea ce mi se intampla este atat de nedrept. Modul in care sunt tratat si oportunitatile care mi se ofera si pozitia in care sunt numit este atat de nedreapta! Nu este corect!“ Raspunsul: „ Smeriti-va sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea potrivita, El sa va inalte.“ Poate parea ispititor sa-ti faci loc cu coatele spre vreo pozitie de succes sau spre o ocazie, dar este mult mai pasionant sa astepti si sa crezi in Dumnezeu si sa-I ingadui sa te aseze El in locul acela. Atunci vei fi sigur ca El te-a vrut acolo. El te poate duce in locul acela si te poate ajuta sa ramai acolo.
Poate simti ca va fi foarte greu sa astepti in Domnul, si ai dreptate. Asteptarea este foarte grea.
Iata de ce avem versetul 7: ,,Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El ingrijeste de voi.“ Tu spui: ,,Dar imi fac griji. Ce se va intampla daca El nu intervine?“ Arunca ingrijorarile tale asupra Lui. Pleaca-te pe genunchi inaintea Domnului si aseaza aceasta problema inaintea tronului Sau de har. Apoi asteapta si crede in El. El nu te va dezamagi. Supunerea inseamna protectie din partea lui Dumnezeu.
Principiul numarul 3: supunerea ceruta de Dumnezeu are limite
Poate spui: ,,Uimitor, supunerea aceasta devine radicala. Exista macar o limita? Daca nu, ar putea deveni periculoasa.“
Da! Sunt unele limite pentru principiul supunerii. Odata, dupa ce am vorbit pe aceasta tema, o femeie inalta, foarte hotarata, a venit la mine dupa ce am terminat expunerea. Era furioasa pe mine. Mi-a spus: „Cum poti sa le spui femeilor sa fie supuse barbatilor lor? Stii oare cat de multe femei abuzate exista? Ele trebuie incurajate sa plece si nu sa ramana sa traiasca in acele situatii violente.“
Ea avea nevoie de asigurarea ca supunerea are limite si am incurajat-o sa vina in ocazia urmatoare, cand aveam sa vorbesc despre limite. Ca de obicei, Biblia insasi recunoaste greutatile care apar cand vrei sa crezi in Dumnezeu intr-o lume cazuta, si chiar ea traseaza limitele supunerii, cu claritate.
Priveste la 1 Petru 2:16. Dupa ce Petru a scris ,,Caci voia lui Dumnezeu este ca facand bine sa reduceti la tacere nestiinta oamenilor prosti“, el a adaugat ,,Purtati-va ca oameni liberi“. Vezi, nu esti inchis. Supunerea nu este sclavie si nici renuntare la responsabilitatea personala. Dumnezeu nu vrea ca noi, copiii Lui, sa traim sau sa actionam ca niste sclavi.
Insa unora le place sa contrazica: „Apostolul Pavel spunea ca el era rob!“ (citand din 2 Corinteni 4:5 si Filipeni 1:1). Raspunsul meu este o intrebare: al cui? Pavel era robul lui Christos (Efeseni 6:6). Noi nu suntem sclavii autoritatilor omenesti. Nu trebuie sa ne purtam ca niste sclavi. Sotiile nu trebuie sa se poarte ca sclave - decat ale lui Christos. Angajatii nu trebuie sa se poarte ca sclavi, decat ca robi ai lui Christos.
In afara slujirii sfinte, noi suntem oameni liberi. Ascultarea fata de autoritatile omenesti este de bunavoie. Noi ascultam cand ne supunem voluntar. Nu este drept sa incepem sa ne purtam in relatiile interumane ca niste sclavi sau sa permitem ca alti oameni sa incerce sa ne faca sa ne simtim astfel.
Ma intristeaza profund sa vad femei in ale caror caminuri este aplicata o supunere dominatoare, nebiblica. Iata provocarea pe care o lansez sotilor este: daca sotiile voastre nu infloresc - daca nu infloresc ca un trandafir - sub conducerea voastra, aceasta conducere este nedreapta. Aceasta este o parte a balantei. Supunerea are limite trasate de Dumnezeu. Sotii care se gandesc mult la supunere nu acorda suficient timp datoriilor pe care le au fata de sotiile lor! Stiu prea multi soti care pot cita Efeseni 5:22 pe dinafara, dar nu au nici cea mai vaga idee despre responsabilitatea pe care le-o da Dumnezeu in Efeseni 5:25. Sotii care sunt inflacarati de Efeseni 5:25 - care-si iubesc sotiile cum iubeste Christos Biserica - adesea vor descoperi ca sotiile lor obiecteaza mai putin la Efeseni 5:22! Intr-adevar, sabia supunerii are doua taisuri.
Oamenii care incearca sa se supuna cum cere Biblia vor intreba adesea:
Cat de mult sa ma supun?
Exista anumite niveluri de nedreptate pe care trebuie sa le suportam; unele sunt deja abuzive. Intrebarea se pune, astfel, cand este supunerea abuziva si cat de multa supunere trebuie sa suporte cineva? O a doua intrebare importanta este aceasta: Cand cineva nu mai poate sau nu mai vrea sa suporte, cum iese din respectiva situatie? Iata trei principii care sa te ajute in luarea unei hotarari cand destul devine destul. Mai intai, depinde de sursa. Exista anumite lucruri pe care le poti tolera intr-o casnicie, dar pe care nu i le-ai permite niciodata sefului tau. Acasa lucrurile sunt tratate cu mult har, deoarece s-a facut un legamant pe viata. Asa ca depinde de unde porneste abuzul de autoritate.
In al doilea rand, depinde cu siguranta de gradul de severitate. Daca abuzul la adresa ta este mai degraba pasiv, daca este neglijenta, ca opus al agresiunii, poti sa il suporti mai mult timp cu ajutorul lui Dumnezeu. Oricat de dificila ar fi o situatie care se caracterizeaza prin neglijenta, aceasta este numai arareori un motiv suficient pentru a parasi legamantul pe care 1-ai facut inaintea lui Dumnezeu. Insa daca partenerul tau de viata este agresiv si activ din punct de vedere verbal si fizic, iti reamintesc ca nu esti sclav.
Iata un aspect de care ar trebui sa tii seama cand vine vorba despre severitate: este indreptat abuzul acesta numai impotriva ta? Uneori, poti suporta anumite lucruri primind putere de la Dumnezeu pentru o vreme, pentru a-I da ocazia sa lucreze. Dar daca se rasfrange si asupra copiilor tai, atunci ai responsabilitatea de a proteja ceea ce se extinde dincolo de capacitatea ta de a suporta.
In al treilea rand, raspunsul tau depinde de frecventa. Odata pe luna sau pe an sau intr-o viata nu-si ofera o scuza pentru a sari in sus si a spune: ,,Bun! Sunt dezlegata de legamantul pe care 1-am facut. Vreau sa fiu libera! Am disparut de aici!“
Din nou, daca seful tau ti-a spus niste cuvinte urate, care te-au ranit, si este prima ta saptamana de lucru, ai putea incepe sa cauti de lucru in alta parte, pentru ca s-ar putea sa mai urmeze si altele. Dar daca ai lucrat in acel loc timp de cincisprezece ani si s-a intamplat numai de doua ori, cred ca raspunsul este evident: poti sa suporti.
Depinde cine este sursa, care este severitatea si frecventa. Acestea sunt limitele potrivite pe care sa le iei in calcul cand este vorba despre supunere, stiind ca Dumnezeu doreste ca fiii si fiicele Lui sa traiasca liberi, nu ca sclavi.
Evita extremele
Una dintre extreme este aceea de a folosi abuzul ca scuza pentru a scapa de situatii dificile care insa nu sunt nici frecvente, nici severe. A doua extrema este sa folosesti supunerea ca scuza pentru a ramane, aplicand in mod gresit ceea ce invata Biblia despre supunere. Invatatura biblica despre supunere nu incurajeaza ramanerea intr-o relatie care este distructiva pentru tine sau pentru cei pe care-i iubesti.
,,Bine, dar cum sa iesi de sub o autoritate lipsita de evlavie, care a abuzat de putere in mod repetat?“
Daca aceasta este intrebarea ta, citeste versetul 1 Petru 2:21 - priveste la Christos. Versetul 21 invata ca Christos trebuie sa fie Modelul nostru. Petru spune: ,,si la aceasta ati fost chemati, fiindca si Christos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui.“ Contextul de aici este acela al supunerii. Exemplul nostru este Christos si modul in care a reactionat El cand a fost tratat in mod nedrept. ,,El n-a facut pacat si in gura Lui nu s-a gasit viclesug.“ (versetul 22)
Este foarte usor pentru o persoana care a suferit un abuz sa sustina: ,,Nu am pacatuit cu nimic in aceasta situatie. Nu se gaseste nici un viclesug in gura mea. Nu sunt in nici un fel partasa la problema aceasta.“ Eu cred ca Christos este singurul care poate spune aceasta. El a fost supus unui tratament nedrept. Observa, totusi, care este raspunsul Lui: ,,Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si cand era chinuit, nu ameninta.“ Este evident. ,,Ci Se supunea dreptului Judecator.“ (versetul 23)
Cine este „dreptul Judecator“? Este Dumnezeu, Tatal. Christos, a doua persoana a Trinitatii, Se incredinta pe El Insusi Tatalui. Avea o singura autoritate deasupra Lui, Tatal. Noi avem un sir mai lung de superiori decat avea El. Iata principiul biblic: Cand era batjocorit, Christos S-a supus pe El Insusi dreptului Judecator. Cand a fost tratat intr-un mod nemilos si apoi crucificat, El S-a incredintat mai departe Celui care judeca drept. Christos a apelat la cea mai inalta autoritate. El S-a adresat sus.
Autoritatile pot fi de ajutor
Daca structura autoritatii din camin nu functioneaza, cel aflat in nivelul imediat superior ca autoritate trebuie sa se implice. Copiii sau sotiile abuzate trebuie sa stie ca daca in casa lor se intampla lucruri care sunt pacatoase, care-i ranesc si-i abuzeaza, autoritatea care este mai mare decat cea de acasa este biserica. Ar trebui sa se adreseze unui pastor sau unui prezbiter. Cei abuzati trebuie sa scoata problema la lumina si sa primeasca ajutorul din partea acestora. Liderul bisericii va da sfaturi biblice si, daca este necesar, poate recomanda ajutorul altor autoritati din exterior.
(continuare in numarul viitor)