Mai tarziu, pe vremea cand eram la Colegiul Biblic, am avut un profesor care preda omiletica, dar care nu ma agrea deloc. Sunt sigur ca, in parte, era si vina mea. Nu-ti dai seama de lucrurile acestea despre tine cand esti tanar. Dar, pentru un motiv oarecare, nu ma suporta. De fiecare data cand predicam in fata celorlalti studenti, se ridica, ma critica si ma umilea. Ma facea sa ma simt atat de incapabil, de parca mi-ar fi lipsit cu desavarsire abilitatea de a vorbi despre Dumnezeu! Mi se parea atat de greu.
Nu m-am purtat prea onorabil in aceasta situatie. Intr-o zi, eram atat de framantat de problema aceasta incat am imprumutat o lucrare de la unul dintre prietenii mei de la scoala. Am copiat-o, am imbunatatit-o putin si mi-am scris numele pe prima pagina, dorind sa demonstrez ca aveam dreptate. Amandoi am predat exact aceeasi lucrare. Prietenul meu a luat 10. Eu am luat 7. Eram suparat! M-am dus in biroul lui cu ambele lucrari si i le-am asezat in fata. I-am provocat autoritatea si, din punct de vedere omenesc, aveam tot dreptul sa fac asta. Dar stii ceva? Nu am castigat, ci am pierdut. El nu a cedat. Ceea ce am facut a daunat reputatiei mele si, in acea ocazie, nu am primit aprobarea lui Dumnezeu.
Abia mai tarziu, prin supunere, binecuvantarile lui Dumnezeu s-au revarsat asupra mea, cand mi-am dat seama ca nu rezolv nimic luand problema in mainile mele. Aveam dreptate, dar greseam!