Iata ca in saptamana patimilor - care ne aduce aminte de dragostea desavarsita si cu adevarat definita de Insusi Cuvantul Creator si intruchipat in limite omenesti, am harul de a va scrie din nou si de a va marturisi bucuria Invierii.
Fiecare simte ceva deosebit in fiecare an atunci cand oboseala iernii se ridica si in locul zapezii topite rasar florile primaverii, iar odata cu ele parca totul reinvie la viata - an dupa an. Nici anul acesta nu este diferit, ba poate sentimentul acesta de reinviere este chiar mai accentuat dupa lunga si inzapezita iarna. Si totusi parca nu contemplam indeajuns la marea minune pe care Dumnezeu ne-a lasat-o s-o traim - re-trezirea la viata - invierea!
Am fost “acuzat” in trecut de faptul ca scriu prea “religios” in ziarul meu, si probabil se vor gasi din nou unii care trec cu o prea mica intelegere prin acest segment al anului in care ar trebui sa simtim mai mult. Totusi, nu pot face sa nu scriu ce simt in pofida oricarei critici, pentru ca in fond si la urma urmei nu judecata lor este importanta ci Cea din Ziua de Apoi.
Asa ca va rog pe aceia care va numiti crestini si nu va rusinati de acest lucru si nici de Cel de la care ati preluat acest nume, sa priviti spre aceasta editie de ziar cu totul speciala cu o mai mare atentie si o mai mare recunoastere decat oricand. Faptul ca dupa atatea saptamani impovarate am reusit din nou sa vin in fata dumneavoastra si sa va ofer acest buchet de cuvinte si imagini, vreau sa marturisesc sincer ca nu este meritul meu si nici rezultatul a ceea ce unii ar putea-o interpreta ca fiind puterea mea. Daca aceasta editie se incumeta sa sparga tacerea dupa mai bine de sase saptamani, este numai datorita faptului ca Dumnezeu a facut posibil acest lucru si pentru ca au fost unii oameni credinciosi Lui care au simtit nevoia de a intinde o mana de ajutor si in pofida unei economii precare, au ales sa bage mana in portofel si sa intinda o mana de ajutor, au ales sa-si arate Dragostea tocmai in vremuri in care toti crestinii de pe fata pamantului celebreaza, mai sincer sau mai putin constienti, Invierea!
Sunt improspatat in elanul meu si in entuziasmul de a va sluji prin acest ziar! Am o noua si mai mare bucurie de a constientiza faptul ca nici criza economica prin care trece intreaga lume nu-L poate opri pe Dumnezeu sa ne arate cine ne sunt prietenii adevarati, cine sunt aceea carora Dragostea nu li s-a racit!
Sunt deplin convins de faptul ca ingredientul cel mai semnificativ in puterea Invierii este Dragostea! Ma bazez tocmai pe Sfanta Scriptura cand fac aceasta afirmatie si imi aduc in primul rand mie aminte de epistola lui Ioan, capitolul 3, versetul 16 care spune: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu!” La fel de convins sunt si de faptul ca re-trezirea la viata a acestei publicatii se datoreaza dragostei pe care unii au simtit-o pentru ea si pentru tot mai mica echipa redactionala, astfel unii alegand sa se roage repetat pentru noi si pentru acest mod de comunicare publica, fiind astfel un sprijin important moral si spiritual, iar altii mergand intr-acolo incat au ales sa-si aduca daruri materiale pentru a inlesni plata unor cheltuieli legate de tiparirea si publicarea acestui ziar, fiind astfel un sprijin atat moral cat si practic materialistic.
Nu am cuvinte sa multumesc indeajuns in primul rand Celui ce mi-a daruit viata iar apoi aceasta viziune de slujire si in repetate randuri dandu-mi din belsug implinirea asigurarii ca nicidecum nu ma va lasa. Recunostinta mea se indreapta din adancul fiintei mele si celor ce au fost si au ramas alaturi de noi numindu-ne prieteni si apoi dovedindu-ne ca aceasta relatie este autentica! Doresc sa multumesc tuturor, insa pe unii nici nu va cunosc pentru ca ati ales sa ne fiti alaturi in odaita caminului dumneavoastra indoindu-va genunchii si plecandu-va fiinta in fata Creatorului pentru noi. Primiti va rog aceste cuvinte sarace dar sincere si luati cunostinta de faptul ca va simt aproape, ma incurajati si ma ajutati sa-mi regasesc scopul propus si va sunt cu adevarat recunoscator pentru dragostea cu care va daruiti pentru neamul romanesc.
Au mai fost situatii dificile in viata acestei publicatii si tocmai acest lucru ma face sa realizez importanta existentei ei deoarece de fiecare data in Providenta Sa Dumnezeu imi arata cat de mare si bun este EL si cat de mic si slab sunt eu. Asa ca am ajuns sa-mi pun pe deplin nadejdea numai in EL si nicidecum in carutele, caii sau calaretii trecatori, fie ei chiar generali, recunoscand ca toate acestea si toti acestia sunt de fapt darul lui Dumnezeu si modul de a-mi trimite ajutorul. Desigur ca realizez importanta lor insa accentul si taria puterii biruintei sta de fapt in sursa surselor!
M-am intristat sa aflu ca au fost unii apropiati pe care-i iubim si stimam care au crezut mai degraba ca vom muri decat sa accepte sansa repornirii. Probabil au masurat lucrurile privind la noi ca oameni, insa daca privirea li se atintea la Cel ce poate si nu oboseste niciodata, realizau ca sansa de a avea un nou inceput este mai viabila pentru EL, pentru ca nu vrea moartea pacatosului. Simt acest lucru, cred acest lucru si ma vad coplesit de bunatatea Lui care ma pastreaza dependent de EL. Nu as da aceasta dependenta pe nimic din lume! Prefer sa depind de fiecare picatura de viata si putere din Mana Sa decat sa ajung sa ma descurc singur si sa-mi iau merite pentru vremelnicia mea, ea insasi nemeritata!
Pe langa multumirile si aprecierile mele launtrice doresc sa va transmit tuturor, absolut tuturor - indiferent ca ati fost sau nu cunoscatori de nevoia si greul nostru continuu din ultima vreme, sa aveti parte de Bucuria Invierii! Fie ca aceasta sarbatoare a Pastelui si Dragostei jertfite sa va umple inimile de dorul dupa EL! Ma rog sa-i simtiti in fiinta dumneavoastra dragostea improspatata si bunatatea-I innoita in fiecare dimineata, chiar si atunci cand pentru binele nostru vesnic trebuie sa trecem si prin clipe apasatoare si pline de lacrimi. Bucurati-va de cei dragi, aratati-le dragostea si cautati sa fiti pentru ei adevarati prieteni.
Si pentru ca ultimul cuvant nu vreau sa fie in aceasta editie decat despre EL, sursa bucuriei noastre, va spun tuturor: Christos a Inviat!
Steven V. Bonica - Redactor Sef, Romanian Tribune