- Ziarul românilor-americani editat la Chicago – ISSN 1556-1135
Calitate!
Unicul ziar româno-american
tipărit integral pe hârtie cerată!
Grafică şi paginaţie atractivă.
Cantitate!
Ziarul românesc cu cel mai mare tiraj
din SUA - distribuit gratuit in 28 de state!
Din Editia Tiparita:
Ultima Editie Tiparita:
RomanianTribune - Prima Pagina - Editia 226
Newsletter:
Pentru a primi versiunea electronica a ziarului, introdu adresa de e-mail aici:
Aboneaza-te

Pacepa dezvaluie motivul care l-a facut sa paraseasca Romania în ‘78, desi il astepta o avansare

Ion Mihai Pacepa dezvaluie pentru prima data motivul care l-a facut sa paraseasca Romania si regimul Ceausescu in 1978, desi il astepta o avansare spectaculoasa. Editura Humanitas publica, in mai, o noua editie a „Orizonturilor rosii“, de Ion Mihai Pacepa, revazuta de autor si imbogatita cu capitole inedite.

„Cititorii vor fi incantati sa descopere in aceasta editie nu doar un inzestrat povestitor, cu o memorie fabuloasa, ci si un bun analist al epocii postcomuniste din Europa de Est si din Romania. «Orizonturi rosii», in varianta care va aparea la Humanitas, are in prima sa parte cateva valoroase studii de caz privind reforma anevoioasa si nedesavarsita a vechilor structuri de politie politica si informative”, a declarat pentru „Adevarul” Catalin Strat, redactorul noii editii.

El sustine si ca aceasta va furniza prima explicatie data de Pacepa privind plecarea lui din Romania in 1978.

La plaja cu Ceausescu

„In memorabila zi de sambata 22 iulie 1978 eram cu Ceausescu pe plaja lacului Techirghiol, unde Gospodaria de Partid si Directia V-a a Securitatii (care urmau sa fie curand unite in Casa Prezidentiala) amenajasera o portiune numai pentru el. Datorita depozitelor de namol radioactiv si izvoarelor calde de apa sulfuroasa, se crede ca lacul are miraculoase puteri terapeutice impotriva impotentei sexuale, a infertilitatii si artritei. Om de stil vechi in materie de sanatate, ca si in politica, Ceausescu s-a dus la Techirghiol cu regularitate in luna iulie a fiecaruia din ultimii 20 de ani. La inceput credea ca baile de namol il vor feri de reumatism si impotenta. Acum spera ca o sa i le vindece. Asadar, in acea memorabila zi de 22 iulie 1978, marsaluiam pe plaja lacului alaturi de Ceausescu, asteptand sa crape crustele de namol de pe trupurile noastre goale”, povesteste Pacepa in epilogul adaugat in noua editie.

In pragul asasinatului

„Doar cand am ajuns, in aceeasi barca, in mijlocul lacului, unde nimeni nu ne putea auzi, am inteles in sfarsit motivul real pentru care Ceausescu m-a chemat de urgenta la Neptun. El a batut incet apa cu mainile, pana cand umarul lui a atins umarul meu, si mi-a murmurat in ureche: «N-Noël t-trebuie omorat!» Noël Bernard era directorul programului in limba romana al postului de radio Europa Libera, caruia Ceausescu ii vroia de mult capul. Ultimele ironii ale lui Noël la adresa absurdului cult al personalitatii din Romania au starnit insa acum un nou val de furie din partea Elenei, care se vedea deja vicepresedinta a Romniei. Ceausescu s-a apropiat si mai mult de mine.

- Da-i-l pe «Radu», mi-a soptit, referindu-se la pulberea de izotop de taliu primita de la KGB care, potrivit descrierii trimisa de Moscova, odata ingerata, provoca o forma letala de cancer galopant. Ai i-inteles?

- Am inteles, tovarase Comandant Suprem!

- Dup’aia celelalte vespi, una dup’alta. Incepand cu Goma si Georgescu. Scriitorul Paul Goma, care acum locuia la Paris, si jurnalistul Emil Georgescu, de la postul de radio Europa Libera din München, erau de asemenea, de mult pe lista lui Ceausescu.

- La astia le dai Semtex, m-a instruit Ceausescu profesional. Semtex era un exploziv greu de detectat produs de securitatea cehoslovaca, pe care DIE il primise recent din Moscova pentru a-l folosi in actiuni teroriste internationale. Un pachet plin cu Semtex, sa-i faca carne tocata, a explicat Ceausescu. El s-a referit la pachete explozive ce trebuiau trimise prin posta victimelor sale. Apoi trebe distrus intreg vesparu! Viesparul era sediul central al Europei Libere din München.

- O valiza plina cu Semtex!

Timp de 27 de ani am trait cu cosmarul ca intr-o zi am sa primesc un asemenea ordin”, povesteste Pacepa.

Fara intoarcere

Generalul-locotent sustine ca acela a fost inceputul sfarsitului. „M-am reintors la Bucuresti cu un avion AN-24 din Flotila Speciala, hotarat sa fac, in sfarsit, acel pas care nu avea intoarcere. Ideea de a ma rupe de comunism s-a conturat in mintea mea in 1972, cand am ajuns la varful piramidei romanesti.

Atunci am inteles, fara drept de apel, ca aberantul comunism importat din Moscova va duce Romania la faliment total si am decis sa ma desprind de el.

Actul fizic s-a dovedit insa mult mai dificil de realizat decat decizia mintala.

In primul rand nu mi-a fost usor sa renunt la viata extrem de privilegiata pe care o duceam in Romania: vila mea cu bazin de inot si sauna de pe Aleea Alexandru 28, terenul de tenis, masinile cu doi soferi permanenti, salariul care il egala pe cel al primului-ministru, vilele gratuite de la Marea Neagra si cabanele de vanatoare din Muntii Carpati. In al doilea rand a fost teama de a-mi pierde trecutul.

Eram convins ca Ceausescu si Securitatea lui vor face tot ce le va sta in putere ca sa stearga din mintile oamenilor chiar si faptul ca ar fi existat candva un «general Pacepa»”, conchide fostul spion.

Tiparita in 27 de tari, dar adusa ilegal Romania

„Orizonturi rosii” a fost publicata prima oara in septembrie 1987 de editura Regnery Gateway din Washington D.C. in limba engleza, atat in volum, cat si sub forma de inregistrare magnetica (opt casete), cu textul citit de un popular actor american al vremii. A durat doua luni pentru ca volumul sa fie tiparit la New York in limba romana, apoi a fost larg difuzat in randul emigratiei romane din Occident si introdus ilegal in Romania de echipajele TAROM si TIR, dar si de turistii straini.

La 1 ianuarie 1988, Radio Europa Libera a inceput sa transmita in serial editia in limba romana. „Orizonturi rosii” a fost publicata in 27 de tari. Noua editie de la Humanitas pastreaza traducerea initiala semnata de Horia Ganescu si Aurel Stefanescu in 1992 (editura Venus), care a fost insa revizuita de gen.-lt. Ion Mihai Pacepa in 2010.

Banii, Nobelul si Diamantele

„- Ce-a iesit saptamana trecuta? m-a intrebat tiranul, frecandu-si aratatorul cu degetul mare ca sa-mi fie clar ca se referea la parale.

- Un milion o suta cincizeci, i-am spus. Totul in dolari cash, am adaugat, incercand sa-mi indulcesc raspunsul. Ceausescu a intors capul spre mine cu viteza sarpelui.

- A-asta-i t-tot?

O bucata de namol i s-a desprins de pe marul lui Adam si a cazut ca un solz de plumb pe nisip.

Pe vremea aceea obtinerea de dolari din Occident avea prioritate fata de toate celelalte sarcini ale DIE, inclusiv spionajul industrial. Compartimentul insarcinat cu aceasta activitate, denumit „OV” (Operatiuni Valutare), avea ofiteri in toate diviziile, brigazile si celelalte unitati operative ale DIE. Mai avea in subordine nemijlocita o fabrica de diamante sintetice proiectata pe baza unui proiect furat de DIE de la compania sud-africana De Beers si dotata cu prese de peste 1 000 de atmosfere si cu alte echipamente specializate ce fusesera importate ilegal din Suedia.

Aceasta fabrica, infiintata in mai 1976 printr-un decret secret semnat de Ceausescu, a fost amplasata intr-o cladire a Ministerului de Interne din cartierul Militari si a avut o schema initiala de 140 posturi (ulterior majorata la 526 posturi). La aceasta fabrica se adauga o intreprindere de comert exterior, care era specializata in contrabanda cu armament si de diamante industriale.

In 1977, DIE a avut sarcina sa produca 10% din totalul valutei necesare pentru plata dobanzilor datoriei nationale a Romaniei. Pentru 1978, Ceausescu a ridicat contributia DIE la 20% din valoarea dobanzilor externe ale tarii si i-a stabilit o cota anuala de un miliard de dolari. Acesta era peste miliardul de dolari care trebuia atras in Romania pe baza planului intocmit impreuna cu vicepremierul Gheorghe Oprea. In fiecare zi de luni trebuia sa-i raportez lui Ceausescu suma in valuta obtinuta in saptamana precedenta si sa-i prezint bilantul contabil al contului OV, care era la dispozitia sa exclusiva.

Evident, DIE nu a fost in masura sa fure din Occident o asemenea suma in decurs de un an. In acea zi de 22 iulie 1978, contul OV, care atunci se numea AT-78, numara aproximativ 400 milioane de dolari. Este adevarat, Elena a cheltuit bani grei pentru bijuteriile si blanurile ei si a mai facut o gaura in AT-78 cand a comandat Mercedesul blindat, armele de vanatoare Holland & Holland si celelalte cadouri pentru «Tovarasu’» cu ocazia implinirii a 60 de ani. Astea insa nu erau scuze in ochii tiranului.

A trecut o vreme pana cand Ceausescu s-a oprit iar din mers.

- Ce se aude cu Nobelul meu? m-a intrebat.

- Se lucreaza, i-am raspuns neangajant. Intr-una dintre noptile pe care le-am petrecut impreuna la Washington, mi-a ordonat sa organizez o actiune de influenta menita sa convinga pe premierul Israelului, Menachem Begin, si pe presedintele Egiptului, Anwar Sadat, sa accepte pe Ceausescu, ca mediator, si Castelul Peles din Sinaia, ca loc de mediere a unui tratat de pace intre tarile lor. Ceausescu era convins ca Begin si Sadat vor primi Premiul Nobel daca vor incheia un tratat de pace intre Israel si Egipt si spera sa devina cel de al treilea beneficiar al premiului, daca tratatul va fi semnat in Romania.

Presedintele Sadat fusese castigat de Ceausescu, cu care facusem deja doua calatorii la Cairo. Problema era premierul Begin, care prefera sa aiba ca mediator pe presedintele SUA, nu pe un comunist. Intreaga capacitate de influenta a DIE era acum indreptata catre Begin.

Ceausescu si-a plimbat degetele boante pe namolul de pe piept sa vada daca s-a uscat. Multumit, s-a intors cu spatele spre soare.

- Cand se duce Pungan acolo? m-a intrebat. Vasile Pungan, care era de asemenea consilier al lui Ceausescu, urma sa se duca la Tel Aviv peste zece zile, ca sa vorbeasca cu premierul Begin si sa «unga» noi rotite ale guvernului sau.

- Te duci cu el sa-i spui lui Begin ca le dublam vizele, mi-a soptit Ceausescu, referindu-se la vizele de emigrare pentru romanii evrei pe care DIE le vindea Mossadului pe valuta forte. Da-le cate vor! (...)

In 1951, cand am devenit ofiter de securitate, mi-am jurat ca nu ma voi lasa implicat in actiuni care sa duca la pierderi de vieti omenesti. (...) Ambasadorul american Cleo A. Noel Jr., adjunctul sau, George Curtis Moore, si insarcinatul cu afaceri belgian Guy Eid au fost imediat omorati. Ceausescu a aplaudat. Ion Gheorghe Maurer, care abia se retrasese din functia de premier, l-a averizat: «Asasinatul politic este crima internationala, Nicule.

Indiferent de functia pe care o ai, poti fi condamnat pentru el.» Desi comunist fanatic, Maurer, care fusese educat in Occident, avea o repulsie superstitioasa impotriva celor ce nu respectau ceea ce el numea «legea fundamentala a civilizatiei».

In anii negri in care am lucrat pentru Securitate si DIE am comis nenumarate fapte reprobabile, dar mi-am respectat cu sfintenie acel juramant. Pana acum, generalul Doicaru, care a fost sef al DIE din 1959, a condus toate «operatiunile ude», cum se numeau in jargonul serviciilor de spionaj ale blocului sovietic asasinatele politice comise in Occident. Acum eu eram sef al Casei Prezidentiale si nu mai puteam evita implicarea in asasinate, care devenisera instrument de politica externa”. ; Fragment din noua editie a cartii „Orizonturi rosii”

Revelatie

Jurnalul ultimelor trei luni petrecute de generalul-locotenent Ion Mihai Pacepa cu Ceausescu a fost primul document care a rupt vraja occidentala din jurul tiranului.

Alexandra Olivotto - Adevarul

Trimite acest articol pe e-mail Tipareste acest articol
Cautare:
Gaseste un cuvant cheie folosind aceasta optiune:
Cauta in site
Ultimele Stiri de la
inchiderea editiei tiparite
Pagina Principala | Despre Ziar | Publicitate | Programare Editii | Distributie | Abonamente | Redactie | Contact | Sponsori
© www.RomanianTribune.net