Rostogolindu-se continuu, cercul vicios transforma efectele in cauze si cauzele in efecte. Iluzia de prosperitate, nascuta in decembrie ’89, s-a transformat pentru o mare parte a populatiei in deziluzie. Mai departe, deziluzia face ca increderea nascuta din miturile „noii istorii“, cu nume fascinante cum sunt economia de piata, privatizarea, libera initiativa, chiar daca e in crestere, sa se vada deseori dublata de neincredere. Pentru ca au trecut prea multi ani fara ca visul sa se implineasca. Iar acum, cand ne-a lovit criza, sperantele sunt si mai mici..
Judecata e valabila mai ales acum, intr-un an in care vrem sa scapam de cresterea minus. Si cand, desi productia inca sangereaza, au crescut stocurile de produse finite. Ceea ce inseamna ca – daca fabricatia de bunuri pentru magaziile si curtile intreprinderilor nu a incetat, antrenand in continuare risipirea resurselor –, insanatosirea economiei ramane o problema cardinala. Solutionarea ei depinde mai cu seama de felul in care societatea romaneasca in general – si nu numai autoritatile –, va sti sa reduca numarul erorilor.
Economia romaneasca are nevoie acum de fortifiante. Pentru cresterea imunitatii. Ne-ar ajuta o suita de idei geniale? Nu neaparat. Ar fi de ajuns sa nu fie facute greseli.
Pretutindeni, pe planeta, guverne, patronate, sindicate, manageri, producatori, consumatori cad continuu in plasa erorilor. Si platesc. Succesul economic le surade doar acelor tari sau acelor companii care reusesc sa reduca drastic consumul de greseli. Mai ales in momente de turbulente, cum sunt cele prin care trece acum lumea, reducerea consumului de greseli devine o cerinta capitala.
Asa a fost mereu. Rareori, in istorie, succesul economic a aparut dupa ce au fost puse in miscare idei rasunatoare. Exceptiile, atunci cand au existat, indeosebi sub forma unor inovatii epocale, au revolutionat economia la scara mondiala. In rest, la nivelul unor tari, mari sau mici, lucrurile s-au petrecut si se petrec cu totul altfel. Evitarea greselilor a adus bunastare; inglodarea in greseli a provocat depresiuni economice.
Romania devenise, inainte de criza, premianta clasei la capitolul crestere economica. Din 2000 incoace, fara intrerupere, pana in 2008, PIB-ul nostru a urcat cu ritmuri neatinse nici in Bulgaria, nici in Ungaria, nici in Cehia, nici in Slovacia sau in Polonia, nici chiar in Slovenia. Caci, dupa mai multi ani de cadere economica, insotita de largirea sferei saraciei, Romania incepuse sa inainteze. Si unde e crestere e loc pentru investitii. Sigur, inflatia mare ar fi putut sa constituie, pentru investitori, un motiv de descurajare. Dar i-a incurajat tendinta: inflatia a fost intr-adevar mare si dupa anul 2000, dar in neintrerupta descrestere. Practic, inflatia s-a transformat in dezinflatie. E drept insa ca intr-un climat inflationist ce-i sufla in ceafa dezinflatiei si-i incetinea ritmul. E limpede, asadar: societatea romaneasca are inca nevoie de schimbari profunde. Pana acum, din cauza jumatatilor de masura, nu a fost asigurata formarea unei mase critice de schimbare, care sa favorizeze un raport optim intre castigurile si pierderile din economie. Daca nu ne-am grabit sa facem toate aceste schimbari cat timpul a fost frumos, vom fi nevoiti sa le facem acum, in plina criza. Prin munca indarjita, organizare rationala a muncii, asumarea riscului in afaceri, initiativa si management performant. Nu inainte insa ca, in societatea noastra, sa devina dominante ideile si faptele care sa duca la inchiderea a cat mai multe dintre canalele de risipa si de pierderi. Si la cresteri de eficienta, de competitivitate. De unde sa irumpa astfel de idei? Din toate partile: din Parlament, de la Guvern, de la clasa politica, din banci, din scoala, din biserici, din presa, din organizatiile neguvernamentale. Numai asa vom avea sansa unui climat economic in care companiile sa fie obligate sa-si potriveasca orologiile dupa ora zonei euro.
Adrian Vasilescu