Economia poate merge foarte bine si in dictatura. A mers si in Germania lui Hitler si in Spania lui Franco. Piramidele s-au construit la vremuri de crunta dictatura a faraonilor. Nici actualul Palat al Parlamentului, nici Canalul Dunare – Marea Neagra, nici hidrocentralele de la Portile de Fier, Arges si Lotru n-au aparut gratie democratiei. In dictatura, e posibil ca vointa dictatorului sau a grupului dictatorial sa decida investitii, masuri aberante care pot prabusi economii. S-a intamplat prin Africa, Asia sau America de Sud cu nu multa vreme in urma. Dar erori politice cu consecinte grave asupra economiei se pot produce si in democratie. E adevarat, atunci nu poate fi acuzat un dictator sau un grup, iar cei responsabili cu adevarat arunca responsabilitatea asupra sistemului, a conjuncturii mondiale, a predecesorilor la guvernare etc. etc.
Jocurile politice au un impact puternic asupra economiei atunci cand economia depinde foarte mult de relatiile cu administratia, de comenzile de stat etc. O economie absolut autonoma fata de zona institutionala a statului nu e posibila, iar controlul prin masuri fiscale este un instrument important care o poate stimula, inhiba, bloca si chiar distruge. Centralizarea puterii politice, tendinta de a elimina alternativele si opozitia au o implicita miza economica, dorinta de a controla, de a subordona economia si de a beneficia de avantaje economice.
Aceste observatii elementare, a caror banalitate e intentionat exprimata, fac posibila citirea intr-un registru realist a bataliilor care se poarta azi vizavi de destinul institutiei care caracterizeaza, totusi, esential democratia – parlamentul. Chiar si comunistii au pastrat caricatural aceasta institutie, transformand-o intr-un cor entuziast de aplauze aduse executivului emanat de partidul unic. In Romania, isteria initiala numita CPUN in care au intrat de-a valma tot felul de indivizi (unii avand, totusi, misiunea precisa de a compromite institutia parlamentara) a creat o reactie publica greu de schimbat. Sentimentul ca acolo se aduna nebuni si nepriceputi care-si dau salarii mari, se plimba prin strainatate si sunt, in esenta, inutili dar costisitori e greu, daca nu imposibil de schimbat acum. Probabil ca destui dintre actualii parlamentari nu sunt in regula moral, intelectual, gramatical si chiar penal. Dar sunt nu putini inteligenti, aplicati, onesti, bine intentionati si competenti. O solutia radicala ar fi reducerea numarului lor. Tare mi-e teama ca ar disparea mai usor cei cu calitati si ar supravietui tocmai cei de care vrem sa scapam. Reducerea numarului parlamentarilor, disparitia senatului pentru a avea parlament unicameral (anticameral cum zic rauvoitorii) ar facilita sistemul de conducere politica directa (si discretionara) care nu vrea sa faca vreun canal Bucuresti – Londra - Washington si nici industrie interplanetara, dar iubeste sa conduca precum Ramses chiar daca piramidele vor fi mai mici, atat de mici ca nu se vad de gropile din asfalt.
Ca replica, se afirma in ultima vreme necesitatea unei reforme care sa conduca la aparitia republicii parlamentare. Un parlament mai puternic, care sa decida numirea executivului si pe cea sefului statului devenit doar un simbol. Sigur, toate cercetarile sociologice au aratat ca romanii vor presedinte ales direct de ei. Nici n-a fost greu, in tara lui „Ceausescu si poporul“ sa fie manipulati cei care se cred suficient de parlamentari (ca toata ziua dau din gura si parlamenteaza) ca sa-i elimine pe intermediari (parlamentarii adevarati) si sa voteze transpirand pe cine le da mai mult.
Cu un parlament responsabil si profesionist, care va exprima democratic si clar si interesele mediului de afaceri si pe cele ale tuturor categoriilor sociale, e de crezut ca economia va fi asasinata. Vor fi erori, desigur, dar vor putea fi indreptate. Cu un parlament caricatural, jocurile politice pot deveni extrem de periculoase, orice genial conducator imaginandu-si ca sclavii abia asteapta sa li se prabuseasca-n cap piramidele scoase (cu fonduri europene, desigur) de pe fundul gropilor din asfalt care merita sa fie protejate ca monumente istorice ale inceputului epocii de aur lasat la casa de amanet.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti