„Moartea unui presedinte“ - asa si-a intitulat William Manchester volumul-document publicat dupa asasinarea lui John F. Kennedy la 22 noiembrie 1963.
America parea atunci ingenuncheata, caci lovitura era cu adevarat naucitoare. Dar vitalitatea acestei natiuni a facut-o sa depaseasca momentul si sa renasca mai mandra si mai puternica, asa cum avea s-o faca si dupa doborarea turnurilor gemene la 11 septembrie 2001.
In aceste zile, Polonia a preluat martiriul Americii. Miliarde de pamanteni sunt cu ochii pe drama unei natiuni care si-a pierdut intr-o clipa nu doar presedintele, ci si multi alti demnitari de frunte. Miliarde de pamanteni, de la locuitorii marilor orase la bastinasii junglei tropicale, simt fiorul unei solidaritati emotionante. Un gand bun, o parere de rau, un moment de reculegere sau o lacrima varsata in tacere sunt tot atatea manifestari ale omeniei care salasluieste in profunzimea speciei noastre. In astfel de clipe nu mai exista oameni buni si oameni rai. Exista doar oameni, a caror respiratie insumata da nastere unui uragan capabil sa curete lumea de ganduri rele. In fata raului, suntem cu totii mai buni.
Polonia nu este o natiune oarecare pe harta Europei, ci una trecuta prin incercari teribile de-a lungul istoriei. Apogeul nenorocirilor a fost atins in secolul XX, cand polonezii au trait dubla oroare hitleristo-sovietica. Au fost ocupati, deportati, exterminati, comunizati. Tara lor a fost impartita banditeste intre cei doi mari nebuni ai planetei: Hitler si Stalin. Au fost ani cand existau polonezi, dar nu mai exista Polonia.
Si totusi, Polonia a renascut! N-au putut-o sterge de pe fata pamantului nici dementa razboinica a lui Hitler, nici comunismul impus de Stalin. N-o va dobori nici cel mai cumplit accident aviatic! Chiar si decapitata, Polonia merge mai departe. Iar tonele de ceara varsate din lumanarile aprinse, precum si tonele de lacrimi cu care sunt udate cele 97 de morminte, sunt garantia renasterii unei natiuni admirabile. Aceeasi natiune care spre sfarsitul anilor ‘80 a dat semnalul iesirii Europei de Est din infernul comunist.
„God Bless America!” - aceasta este fraza-cheie pe care toti presedintii Statelor Unite o rostesc cu emotie si mandrie. „Dumnezeu sa binecuvanteze America” - asa au gandit si au grait sute de milioane de americani ori de cate ori s-au simtit in dificultate.
Acum, o natiune europeana se afla in dificultate. Sa fim alaturi de ea, cu fapta si cu gandul! Dumnezeu sa binecuvanteze Polonia!
G
rigore Cartianu - Adevarul