Sa ne coste, oare, prea scump democratia? Tragedia poloneza a scos in evidenta unadevar stanjenitor: multi sefi de state merg cu avioane invechite. Dar inlocuirealor ii expune pe liderii politici unor critici vehemente. Cu ochii la sondaje,acestia prefera sa lase lucrurile asa. Fatarnicia e maxima.
Aeronava prezidentiala a Romaniei are 36 de ani. Cea a presedintelui bulgar e mai noua, are doar 21 de ani. Dar e un Tupolev 154, asa ca va ramane la sol pana la elucidarea cauzelor catastrofei de la Smolensk. Presedintele portughez merge cu un avion vechi de 20 de ani, cel slovac cu unul de 23 de ani si asa mai departe. Putini oameni obisnuiti ar indrazni, pe banii lor, sa urce in asemenea avioane invechite.
Si atunci, de ce liderii politici nu indraznesc sa schimbe situatia? Probabil, pentru ca niciodata democratia nu s-a mai simtit atat de prost precum in zilele noastre. Pentru ca, nicicand, institutiile democratice nu s-au mai aflat la niveluri de incredere atat de scazute.
Cum de toate acestea se intampla dupa ce democratia a iesit victorioasa in confruntarea cu comunismul? Poate, pentru ca nu mai exista termenul de comparatie, pentru ca oamenii nu mai simt existenta unei amenintari iminente, din exterior, la adresa libertatii lor. Poate fiindca anumite modele autoritare, precum cel chinez sau cel rus, eventual cele ale monarhiilor din Golf, aduc rezultate economice interesante, cel putin la o prima analiza.
Poate, dupa 20 de ani de democratie, cetatenii Europei de Est considera ca lucrurile nu au mers atat de bine precum sperasera. Iar cetatenii Europei de Vest sunt de parere ca extinderea Uniunii i-a costat prea scump. Sau pur si simplu pentru ca oamenii uita repede, iar tinerii nu stiu cum era cand nu exista democratie.
Dar o cauza a situatiei actuale poate fi, pana la urma, insasi calitatea liderilor de azi. Generatia aflata azi la putere, care a crescut dupa razboiul rece, parca nu se mai bucura de prestigiul celei care a ingenuncheat comunismul. Sa ne gandium doar la Ronald Reagan si George Bush, la François Mitterrand, la Helmuth Kohl si predecesorul sau Helmuth Schmidt, la Margaret Thatcher si John Major, dar si la lideri ai unor puteri mai mici, dar nu mai putin legendari, precum cancelarul austriac Franz Vranitzky, premierul spaniol Felipe Gonzales si altii. Parca erau altceva...
Oricare ar fi cauzele, se simte un soi de oboseala a democratiilor, iar liderii de azi sunt mult mai dispusi sa faca pe plac alegatorilor si sa reactioneze la campanii de presa virulente. Populismul pungii largi, atunci cand cheltuielile dau bine la imagine, se impleteste armonios cu cel al pungii stranse.
In Romania, achizitionarea unei aeronave prezidentiale mai performante a fost blocata de guvernul lui Calin Popescu Tariceanu, de parca aparatul de zbor ar fi urmat sa il transporte pe Traian Basescu, nu pe presedintele Romaniei, indiferent cine ar fi acesta la un moment dat. Iar referendumul pentru desfiintarea Senatului, convoicat de presedintele Basescu, a avut succes si datorita argumentului ca astfel s-ar face economii la Buget.
Cuceriti de populismul cu care liderii de azi cauta sa-si cumpere popularitatea, uitam adesea ca un stat respectabil are nevoie de institutii stabile, de fucntionari platiti demn si de o reprezentare de inalt nivel a conducatorilor sai.
Poate ca tragedia poloneza va avea darul sa ne reaminteasca aceste adevaruri simple, de la care putem porni discutia despre o tara mai buna si un sistem mai apropiat de oameni. Mai apropiat prin respectabilitate si responsabilitate, nu prin populism ieftin.
O
vidiu Nahoi - Adevarul