În cautarea sigiliului lui Carol Robert de Anjou

Obiectivul actiunii il constituie cautarea de vestigii sau a altor urme care sa ateste existenta pe acele meleaguri a luptei de la Posada, din 1330. „Hotararea a fost luata in cadrul consiliului local, exista si prevederi, dar avem nevoie de fonduri. Speram ca reprezentantii Consiliului Judetean sa ne ofere sprijinul financiar necesar, tinand cont si de faptul ca doar asa putem certifica ca aici s-au pus bazele primei unitati a statului roman“, afirma primarul localitatii Perisani, Ion Sandu. Consiliul Local din Perisani a decis, pe 27 martie, sa aloce 35.000 de lei pentru deschiderea unui santier arheologic in zona Posada - Pripoare, pentru a cauta printre stanci, brazi, aluviuni urme ale luptei din acel noiembrie 1330. „Poate se va gasi si sigiliul regal al lui Carol Robert de Anjou, cine stie...“, spune profesorul Costel Popescu din Perissani, care preda istoria de peste 30 de ani.

La Perisani, comuna valceana aflata undeva, pe traseul care leaga Curtea de Arges de Sibiu, istoria inceputurilor tarii Romanesti este vie si, chiar daca legenda tine loc de adevar istoric, localnicii stiu ca in paraiele locului si-a pierdut Carol Robert de Anjou sigiliul regal. La fiecare 12 noiembrie, locuitorii acestei comune valcene, una dintre cele mai bogate din judet, marcheaza nasterea tarii Romanesti si statuarea unei dinastii - Basarab - care va da acestei tari domnitori importanti ca Mircea cel Batran, Vlad Tepes sau Neagoe Basarab. „Aici s-a nascut Romania, intr-un noiembrie friguros. La noi, iernile vin mai devreme si stau mai tarziu. Sunt sigur ca prin acest santier vor fi descoperite vestigii, urme ale luptei purtate. Daca se va dovedi ca batalia de la Posada a avut loc la Perisani, tot judetul va avea de castigat“, spune mandru Ion Sandu, primarul Perisaniului. In demararea acestei actiuni, administratia din Perisani este sustinuta de istoricii valceni si Cultul Eroilor Valcea. Cu sau fara sprijinul financiar al autoritatilor judetene, deschiderea santierului este programata in vara acestui an.

Intre istoricii romani este de multi ani o disputa aprinsa cu privire la locul unde a avut loc batalia de la Posada, respectiv infrangerea suferita de Carol Robert de Anjou, in campania pornita in septembrie 1330 contra lui Basarab I. Cronica spune ca, dupa asedierea fara succes a cetatenii de scaun Curtea de Arges, Carol Robert de Anjou ar fi luat drumul inapoi, spre Transilvania, pe aceeasi ruta folosita si azi de cei care se indreapta spre granita de vest a tarii - Perisani - Caineni - Talmaciu - Sibiu. Numai ca defileul ingust, marginit de o parte de versantul nordic al masivului Cozia, iar de cealalta parte masivul Crucea de Piatra si asaltul valahilor lui Basarab la Posada Perisaniului au scris istoria infrangerii lui Robert de Anjou. Acesta, spune legenda, ar fi fost nevoit sa imbrace hainele unui porcar, sa urce disperat pe valea paraului Frumoasa si sa traverseze muntii Fagarasului spre Ardeal, pentru a scapa cu viata. Un parau a primit denumirea de Rosia, de la sangele varsat in acele zile dramatice din noiembrie 1330. Victoria lui Basarab I de la Posada a facut, in scurt timp, inconjurul capitalelor europene. Fresca de la Viena prezinta apriga Batalie de Posada, unde, in panica generala, regele maghiar Carol Robert de Anjou si-a pierdut sigiliul regal.

Localizarea bataliei nu a fost stabilita pana astazi cu certitudine, istoricii optand pentru locuri precum: Valea Oltului, in tara Lovistei la Titesti, in zona Mehadiei (in Banatul de Severin), pe culoarul Rucar-Bran sau Valea Prahovei. O pondere mare in alegerea locatiei a constituit-o drumul intoarcerii, socotit prin deductie logica ca fiind ori cel mai sigur (respectiv cel de la Turnu Severin), ori cel mai scurt (trecatorile Carpatilor catre Sibiu sau Brasov). Nici in ipoteza existentei armistitiului nu se poate concluziona cu siguranta ca intr-adevar romanii i-au dus pe inamici pe drumul cel mai scurt catre Ungaria. Izvoarele istorice ofera putine informatii geografice cu privire la acest subiect. Cronica pictata de la Viena mentioneaza doar „o cale oarecare“ (quondam via), intre „locuri stramte“ (passus strictissimos), stancoase si neimpadurite, iar cele doua miniaturi ale bataliei reproduc, in opinia lui Constantin Rezachevici, doar niste modele bologneze, fara legatura cu realitatea geografica romaneasca. In neconcordanta cu aceasta relatare, documentele emise de curtea maghiara, precum si cronica teutona a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune paduroasa. Primul care a enuntat aceasta ipoteza, fara a-i aduce insa argumente, a fost P. Dragalina, in 1899.

Aflata la peste 800 de metri altitudine, comuna este una cu oameni instariti, peste 19.000 de exemplare de ovine si unde se afla prima ferma construita cu fonduri SAPARD. Aici se organizeaza anual si un concurs de parapanta. In anii ‘50 - ‘60, localnicii din Perisani au organizat adevarate gherile prin muntii Valcii, opunandu-se armat instaurarii comunismului in Romania. Alaturi de Caineni, Boisoara, Racovita si Titesti, Perisaniul a format Asociatia Depresiunea tara Lovistei, care are ca principal obiectiv dezvoltarea agro-turismului in zona. Toate aceste comune se intind pe malul estic al Oltului, pana la granita cu judetul Arges, si urca pana spre varfurile de peste 2.000 de metri ale Fagarasilor. O retea de 28 de kilometri de apa si canalizare se afla in lucru in comuna Perisani, cartierul „caselor pentru specialisti” a fost deja delimitat de primarie, iar asfaltul a patruns pe aproape toate ulitele comunei. „Singurii vecini cu care mai avem din cand probleme sunt ursii cersetori, adusi de pe Valea Prahovei, insa ne vom impaca noi si cu ei. Noi nu suntem olteni, suntem lovisteni, avem ceva din calmul ardelean”, spune Ion Sandu. Perisaniul mai are inca doua castre romane si aduce din vremea dacilor si pana in prezent povestea „baiasilor” sau a cautatorilor de aur, cei care puneau blanuri de oaie, in septembrie, prin apele involburate ale paraielor si le scoteau in martie, pentru a aduna din firele de lana granulele de metal pretios depuse de aluviuni.