Este criza un brand? Pe cat de simpla este intrebarea pe atat de complex poate fi raspunsul. Plecand de la una dintre definitiile brandului, si anume aceea ca brandul reprezinta suma tuturor valorilor de imagine, incredere, reputatie, prestigiu pe care un produs il are in randul consumatorilor putem spune (considerand a priori criza un produs) cu certitudine, da!
Poate fi considerata criza un produs?
Are o identitate bine conturata?
Exista o cota mare de reputatie?
Exista un numar mare de consumatori (la nivel global) pentru acest produs?
Voi incerca sa raspund la aceste intrebari, aducand argumente in favoarea raspunsului final.
Dar trebuie sa fac o mentiune importanta -timpul este un judecator onest si intodeauna singurul ce poate certifica valoarea imuabila a unor produse, evenimente, personaje, actori ai vietii sociale, politice, culturale, sportive, religioase.
Au trecut mai putin de 400 de ani de la faimoasele cuvinte ale lui Galileo Galilei1) <<http://en.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei>> - „Eppur si muove“ spuse in fata inchizitiei cu scopul nedisimult de a-si salva viata. Azi tine de domeniul patologicului dezacordul cu aceasta evidenta afirmatie. Dar in anul 1633 a spune despre pamant ca se roteste in jurul soarelui se considera a fi o crima. La scara istoriei umanitatii 400 de ani sunt o clipa, dar cat de mult au insemnat acesti ani in evolutia omului. De aceea spun, cu riscul de a ma repeta, timpul este o masura valorii!
Ultima mare criza economica inceputa in 1929 a lasat in urma ei un gust amar si in memoria multora zgomotul produs de prabusirea „zidului“ (n.a. Wall Street). Prima mare catastrofa financiara a Americii, cunoscuta in istoria economiei mondiale sub denumirea de martea neagra, 29 octombrie 1929, a fost ziua cand Wall Street se prabusea lasand in urma praf (si pulbere), un val de sinucideri, mizerie si premizele unui nou razboi mondial. De aceea o analiza reala a evenimentelor politice si economice de la inceputul secolului XX, ce au culminat cu marea criza din 1929 poate fi facuta cu o mai mare acuratete azi, iar extrapolarea efectelor de atunci la conditiile sociale, politice si economice de azi poate fi extrem de utila analistilor.
Ce parea a fi doar un vis urat, un cosmar uitat, a devenit din nou o stare de fapt. Intreaga economie mondiala a intrat intr-o recesiune fara precedent. Nu mai este vorba despre falimentul unor societati comerciale, sau concerne bancare. Vorbim azi despre intrarea in incapacitatea de plata a unor tari. Pentru prima data in istorie statul ajunge sa fie falit. Tari care se bucurau de un avant economic fara precedent au ajuns in situatia in care deficitul bugetar depaseste PIB. Spectrul falimentului a lovit brutal in aceste tari. Guvernele s-au trezit in situatia dramatica in care imprumuturile la banci deveneu din ce in ce mai scumpe, iar conditiile impuse din ce in ce mai grele. De aici nu a mai fost decat un pas pana la intrarea in incapacitate de plata. Unii au reusit sa-l evite, altii inca se mai lupta.
O noua regula se impune. Noi concepte economice le vor lua locul celor ce s-au dovedit a fi ineficiente si de multe ori incapabile de a proteja lumea de aceste dezastre economice. Oricum va fi, va fi altfel decat s-au scris cartile de economie politica. O schimbare majora se prefigureaza in politica economica si financiara a lumii, incepe o noua era. In mod sigur, jucatorii sunt aceiasi, doar regulile vor fi (putin) altele. Nu stiu daca mai bune, dar sigur altele. Poate vor intelege sau poate cel mai probabil ca nu, dar efectele pe care actiunile lor le vor produce vor insemna un nou inceput. Spre o lume mai echitabila, mai putin saraca, mai atenta la problemele mediului social, mai deschisa spre caritate si intelegere sau … inspre o lume ce prefigureaza inceputul sfarsitului.
Intotdeauna cand cineva pierde exista si (cel putin) un castigator - FED (Rezerva Federala Americana) este unul dintre ei. Marea criza cu care bancile americane s-au confruntat anul trecut s-a transformat intr-un urias castig pentru Rezerva Federala Americana, care a raportat pentru anul 2009 un profit de 46,1 miliarde de dolari, cu 14,4 miliarde de dolari mai mare fata de cel din 2008 si cel mai mare profit inregistrat vreodata de catre aceasta institutie, din 1914, cand a fost infiintata, pana azi. Venitul net raportat pentru anul care tocmai s-a incheiat a fost de 52,1 miliarde de dolari, in conditiile in care pentru anul precedent fusese publicat un venit <<http://www.capital.ro/dictionar/Venit-504.html>> de 35,5 miliarde de dolari.
Un alt mare castigator este Fondul Monetar International (FMI). Intr-o declaratie facuta de Mojmir Hampl vice-guvernatorul Bancii Centrale a Cehiei, ziarului austriac Der Standard, apare o ipoteza inspaimantatoare! FMI a alimentat anul trecut criza economica din Europa Centrala si de Est, pentru a materializa o situatie care sa determine statele din regiune sa ceara ajutorul institutiei. „Este ridicol ca tocmai FMI a accelerat criza. A fost o incercare clara de a provoca bailout-ul unei intregi regiuni. Inaintea crizei, FMI practic nu avea clienti. Odata cu criza si cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI - n.a.), Fondul si-a gasit de lucru si a obtinut mai multi bani “, a aratat Hampl in materialul publicat. Acesta a continuat explicand ca FMI a pus accentul pe date care exagerau expunerea bancilor vest-europene pe pietele emergente din Europa Centrala si de Est, insa ignorau realitatea ca imprumuturile subsidiarelor grupurilor bancare occidentale erau acoperite in mare parte de depozitele locale. „Interpretarea gresita de catre FMI a fost neplacuta in particular, si au fost nevoiti sa corecteze acele date odata ce am intervenit“, a spus viceguvernatorul Bancii Centrale a Cehiei.
Toate aceste aspecte au dus in mod evident la un fapt unic pana acum – „criza“ a devenit un brand. Un brand puternic, charismatic a carui valoare de piata creste in fiecare zi. S-au scurs tone de cerneala tipografica, s-au consumat milioane de minute de emisie radio sau TV, internetul este inundat in fiecare clipa de noi informatii si totul avand un numitor comun - (brandul) CRIZA. Alimentata in permanenta de frica noastra ancestrala, criza economica amplifica toate celelalte crize prin care omul trece azi. Criza morala, criza politica, criza religioasa, criza valorilor, criza sociala (eternul conflict intre generatii s-a mutat intr-un plan nou infinit mai complex si mai greu de gestionat: individ vs. stat) sunt doar cateva dintre marile incercari, a caror desfasurare la nivel global le face mult mai greu de controlat. Azi nu mai putem vorbi despre efecte limitate, economia fiecarei tari este integrata intr-un sistem global, ceea ce duce inevitabil la un efect de domino.
In primul deceniu al secolului XXI, omenirea a fost confruntata cu o serie de crize care ne-au afectat intr-un mod fundamental viziunea asupra lumii in care traim. De la atacurile teroriste din 11 septembrie care au schimbat in mod dramatic regulile de securitate individuala si colectiva, generand imixtiuni majore in viata privata a fiecaruia dintre noi si pana la marile calamitati naturale ce ameninta in fiecare an viata a milioane de oameni, modul in care ne raportam unii la altii si toti impreuna la mediul in care traim, s-a schimbat. Temerile asupra hranei pe care o consumam (modificata genetic), amenintarile unor pandemii ce pot ucide milioane de oameni, incalzirea globala, riscul prilejuit de posibilul impact al unui asteroid cu pamantul, sunt doar cateva dintre multele temeri ce ne asalteaza. Dar toate acestea au un atribut comun. Efectele lor, oricare ar fi, sunt globale, afectandu-ne pe toti in egala masura. Azi lumea intreaga este interconectata economic, social, politic, militar, financiar, cultural. De aceea atunci cand o criza isi face aparitia intr-o parte a planetei, efectele ei se vor simti in zile sau chiar ore in orice punct al globului. Urbanizarea excesiva a creat probleme majore de mediu. Zone intinse de paduri au fost defrisate, lasand loc dezvoltarii industriale. Inceputul secolului XX gasea doar 17% din populatia lumii in orase, pana in anul 2050 se estimeaza ca peste 70% din populatia globului va locui in zone urbane.
Diferentele din ce in ce mai mari dintre tarile dezvoltate economic si cele sub-dezvoltate fac ca azi peste 1,5 miliarde de oameni sa supravietuiasca la limita extrema a saraciei. Pana vei termina de citit aceasta propozitie alti 2 copii vor muri din cauza saraciei. Un miliard de oameni merg la culcare flamanzi in fiecare noapte. ONU avertizeaza ca in 50 de ani lipsa apei potabile va afecta jumatate din populatia globului. In fiecare an 10 milioane de copii mor din cauza foamei si a bolilor asociate malnutritiei. La fiecare 15 secunde un copil moare din cauza lipsei de apa potabila.
Cei mai bogati trei oameni din lume detin mai multe resurse financiare decat aproape o treime din populatia globului.
Este vorba despre Carlos Slim Helu care i-a devansat anul acesta pe Bill Gates, aflat pe pozitia a doua, si pe Warren Buffett, aflat pe locul al treilea. Carlos Slim are o varsta de 70 de ani si o avere estimata la valoarea de 53,5 miliarde de dolari, in timp ce Bill Gates, in varsta de 54 de ani, are in buzunar 53 de miliarde. Warren Buffett are 79 de ani si o avere pe care cei de la Forbes au estimat-o ca fiind in valoare de 47 de miliarde de dolari
In aceste conditii a vorbi despre brand si branding pare (si chiar este) o impietate. Dar daca maine, presupunand prin absurd, o companie uriasa cum este Coca-Cola ar dona, celor ce se zbat intre viata si moarte, la limita extrema a saraciei, doar valoarea brandului sau (aproximativ 70 miliarde de USD) ar insemna salvarea de la moartea prin infometare a jumatate de miliard de oameni. In lipsa acestui atribut al valorii, brandul, ar avea un alt gust faimoasa bautura racoritoare? Poate da, poate nu!
Un asemenea gest, o premiera mondiala, ar duce la o implicare sociala si emotionala fara precedent a consumatorilor produselor Coca-Cola, fapt ce ar genera o crestere exponentiala a consumului, la nivel mondial. Eu nu sunt un consumator Coca-Cola, dar as deveni garantat unul, si ca mine poate alte milioane).
Poate ca pentru tine cel ce citesti aceste randuri, cifrele exprimate mai sus nu inseamna nimic. Dar daca cineva drag tie ar face parte din aceasta jumatate saraca a lumii, reactia ta ar fi in mod evident alta. Una dintre marile probleme cu care se confrunta azi societatea umana, cauza principala a diferentelor uriase intre bogati si saraci, este indiferenta fata de viata aproapelui noastru (indiferent cat de aproape sau departe suntem unii de altii). Faptul ca nu avem cunostinta despre existenta „raului“ oricare ar fi numele lui, nu-i diminueaza efectele, dimpotriva le amplifica si ne face partasi la rezulatele lui. Imi aduc aminte de cuvintele scriitorului Fanus Neagu, unul dintre ultimii mari scriitori romani in viata, dupa ultima vizita facuta in India „atata timp cat cuvintele mele nu pot salva viata nici macar a unui copil flamand si bolnav, ele sunt de prisos si eu ca si scriitor, odata cu ele!“
(Fragment din volumul II al cartii Brand&Branding, in curs de aparitie, autor Cristian Caramida)
Anul 2009 a fost anul international al astronomiei. Celebrandu-se, in acest fel, 400 de ani de la primele observatii astronomice facute de Galilei, cu ajutorul lunetei. 400 de ani de la un moment crucial care a schimbat istoria stiintei, si, poate, istoria lumii moderne. “ Cazul Galilei “ a inceput cu o carte si cateva pamflete si nu este inchis nici acum. Abia in 1992 sentinta de condamnare pentru erezie a fost ridicata de Vatican, iar faptul ca papa Benedict al XVI-lea a laudat contributia lui Galileo Galilei la mai buna intelegere a Universului si a legilor naturii a ajuns in fluxul principal de stiri al tuturor agentiilor de presa. Galileo s-a nascut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florentei), din actuala Italie, fiind primul dintre cei sase copii ai lui Vincenzo Galilei, celebru cantaret din lauta si muzician teoretician si ai sotiei sale, Giulia Ammannati. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de’ Galilei. La 8 ani, familia s-a mutat la Florenta, dar el a ramas doi ani in grija lui Jacopo Borghini. Apoi, educatia sa a continuat la Manastirea Camaldolese de la Vallombrosa, la 35 km sud-est de Florenta. Desi a luat in serios posibilitatea de a deveni preot, s-a inscris la Universitatea din Pisa sa studieze medicina la indemnurile tatalui sau. Nu a incheiat studiile medicale, incepand sa studieze in schimb matematica. In 1589, a inceput sa lucreze la catedra de matematica de la Pisa. Tatal sau a murit in 1591 si Galileo l-a luat in grija pe fratele sau mai mic Michelagnolo. In 1592, s-a mutat la Universitatea din Padova, unde a predat geometrie, mecanica si astronomie pana in 1610. In aceasta perioada, Galileo a facut descoperiri semnificative atat in domeniile stiintei pure (de exemplu, astronomie si cinematica miscarii) si in cele ale stiintei aplicate (de exemplu, rezistenta materialelor, imbunatatiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au numarat studiul astrologiei, care, in practica disciplinara pre-moderna era vazuta ca fiind corelata cu matematica si astronomia