PASI SPRE FERICIRE: Insemnari de la capatul pamantului

Incep sa scriu, ca sa-mi racoresc sufletul, cum isi stampara setea un calator pe arsita, cand intalneste un izvor pe cale. Doresc sa implinesc ce mi-a pus in suflet Creatorul si sa scriu, ca sa-mi simt fericirea in inima, uitand de tot ce este urat in jurul meu. Asa cum o larva poarta in ea puterea s-o transforme in fluture si o mirabila samanta de grau are in ea minunea spicului insutit ce-mi va da painea cea de toate zilele, si eu, ca un miracol al Planului lui Dumnezeu, scriu, ca sa nu se piarda boabele inspiratiei si sa dispara in cele patru vinturi sperantele de o viata.

Scriu cu credinta ca sunt parte din Planul Divin, aici, pe pamanul acesta strain, urmand iluminarea venita de la Dumnezeu, ca sa-mi implinesc destinul, caci stiu ca viata mea este o constanta stare de schimbari si adaptare, iar mintea-mi este receptiva si alerta la mirabila energie creativa, pusa in mine de o sursa divina, in asteptare sa fie exprimata pe cale artistica, in scris. In felul acesta, imi dau seama mai mult ca traiesc dupa un plan sadit in computerul sufletului meu, de Dumnezeu: Tatal meu.

Viata nu-i cum ai vrea sa fie, ci-i doar o copie a visului tau si o lupta continua in fiinta ta, ca sa ajungi tot mai aproape de tinta dorita, in calatoria necunoscuta in desertul desertaciunilor, in care, in departare, se vad frumusetile oazelor aparente ivite din jocul cu imaginatia al boabelolr de nisip si al soarelui... Si oricat ar fi de greu drumul si oricat de dogoritoare arsita, pasii tai nu se opresc, iar inima bate in ritmul ei pana oboseste si te face sa te opresti si sa vezi ca ai mers si tu pe acelasi drum pe care au calatorit toti muritorii, caci n-ai avut de ales, cand soarta te poarta pe caile ei intortochiate, iar tu n-ai facut altceva decat ai visat si ai ramas pe baricada, luptand pentru atingerea visului tau.

Cine-i Arhitectul, Sculptorul si Poetul acestui ciclu de mit ce face sa revina armonia in suflet si-n minte, aprinzand faclia Adevarului si dorul de a merge-nainte, in pregatirea clipei ce vine mantuitoare? Cine-i Izvorul de viata: Viata, Altoi, Care a fost o mladita candva, ca si noi? Cine-i Acela ce-a zis: Eu sunt Viata, Luceafarul stralucit de Dimineata, Eu sunt Calea si-Adevarul, Cheia ce deschide Cerul?

Viata, Altoi ce a trait, pe Pamant, ca si noi, a fost Cuvantul ce S-a intrupat „si a locuit printre noi, plin de Har si de Adevar. Si noi am privit la slava lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal“, Care ne-a dat si noua farama de timp din caierul vesniciei pe care noi l-am faramitat in anii ce-i socotim, ca sa putem sa ne numaram bine zilele... Si sa mergem pe urmele pasilor Lui, pe furtuna si prin vifor, pe soare si pe ceata, ziua, seara si-n fiecare dimineata, in timpul din anii nostri cu chiria de-o viata!

Noi existam si ne numaram anii, pe cand invatam sa vietuim incet, din leagan pana la locul tacerii, cand incepe vesnnicia si nu mai exista, de atunci, nici calendar, nici trecutul de scrum, caci ritmul tinei a incetat, cand viata fara de ani, in noi s-a intrupat, daca Celui ce este Viata, sufletul, din cortul nostru de lut, avut de imprumut, pe Pamant, Lui i l-am incredintat si mergem pe urmele pasilor Lui. Atunci, suntem sub mana tare a Domnului, in zile bune si-n zile rele, avand speranta, credinta si siguranta in viata ce va apare, dupa decolarea din Ziua programata pentru zborul spre Tara Luminii...

Ma rog scriind ca Dumnezeu sa ramana Curcubeul de pe cerul sufletului meu si a celor dragi ce-i port in inima si-n gand, in ancora Adevarului!

Constiinta mea, cimentata in credinta in Dumnezeu de-o viata intreaga, ma indeamna sa-mi fac slujba de strajer pe ogorul Sau si sa-mi implinesac menirea semanand cu harnicie semintele cuvintelor mirabile, care, as dori, sa rasara si in sufletul tau, cititorule.

Mult doresc, Doamne, doar pe urmele pasilor Tai sa merg in toate zilele ce mi le dai sa traiesc, ca strain si calator, in acest capat al Pamantului!

Fiecare din noi avem de indeplinit un vis, un ideal, o datorie a constiintei. Sa avem curajul sa ne predam viziunii noastre, retinand spiritul revelarii! Sa lasam ancora Adevarului sa ne cuprinda si sa lasam sa apara Curcubeul deasupra sufletelor noastre. Sa pornim la un drum nou pe urmele pasilor Lui: ale Mantuitoreului! Pana nu este prea tarziu...