Articole extrase
din cartea
cu acelasi titlu
al carui autor
a fost
Petru Dugulescu
CUVANT INAINTE - de Ben-Oni Ardelean
Calatorind
mult in tara si in strainatate, aud mereu numele Petrica Dugulescu. In afara
tarii sunt doar cateva nume de romani cunoscute, printre care si al pastorului
Petrica Dugulescu.
Mare
parte din copilaria mea l-am avut pastor in orasul unde am crescut, la Hateg.
Sunt scene pe care mi le amintesc din acea perioada, imi amintesc de bisericuta
arhiplina de la marginea orasului, de serile de evanghelizare, cand inclusiv
curtea si strada erau pline de oameni, iar eu stateam pe scarile ce urcau la
balconul bisericii cu ceilalti prieteni din copilarie. Mi-au ramas in memorie
paharele din lemn de maslin pe care pastorul Dugulescu le-a adus din Israel,
superbele servicii religioase la care a cantat Dean Michael, o evanghelizare
intr-un sat din Tara Hategului la care m-a dus pe mine si pe Cristi Dugulescu
in portbagajul celebrului Mercedes (cu care ulterior avea sa fie implicat in
accidentul de la Timisoara). Mutarea la Timisoara nu avea sa il desparta total
de zona Hategului, ci a ramas un fel de pastor veghetor asupra bisericii,
implicandu-se in anumite momente decizionale ce au urmat.
Revolutia
din 1989 l-a propulsat mai mult in sfera relatiilor internationale, a puterii
din Romania, precum si a implicarii in viata religioasa si sociala. Pastorul
Dugulescu are o personalitate de lider de tip „buldozer“, in sensul ca in orice
actiune intreprinsa mai trage dupa sine cateva zeci de persoane. Actiunile pe care le-a intreprins
aveau sa fie adevarate evenimente cu impact social semnificativ.
Odata
ajuns in Parlamentul Romaniei ca deputat, a actionat ca un adevarat protector
al tuturor celor ce ii cereau sprijin. Aborda orice chestiune cu mult curaj,
indiferent de nivelul la care trebuia sa ajunga. Legitimatia de parlamentar
avea pe atunci o alta valoare: orice usa, practic, se deschidea in fata acestei
legitimatii magice. Retin cateva interventii la care am participat alaturi de
pastorul Dugulescu, interventii ce si-au gasit o rezolvare imediata, in ciuda
solutiilor de imposibilitate ce le primisem pana atunci de la alti factori
decizionali.
Lupta
sa pentru libertate religioasa nu s-a finalizat odata cu Revolutia din 1989, ci
a continuat in Parlamentul Romaniei, de unde, dupa doua mandate s-a retras si a
refuzat sa mai candideze.
Dupa
recenta promulgata Lege a Cultelor din Romania, am organizat un mars de protest
al tacerii, in ianuarie 2007, impotriva acestei legi ambigue, discriminatorie
si nedreapta. Au iesit in strada mii de oameni, care cred in libertatea de
exprimare a credintei ca fiind piatra de temelie a unei societati democratice.
Cu acea ocazie am simtit din plin interventia perfida a vechilor structuri
comuniste care au incercat cu orice pret sa distruga aceasta actiune pasnica,
impartasind acest mod de actiune cu un grup de profesori de la Scoala Nationala
de Stiinte Politice si Administrative din Bucuresti, am auzit replica: Ce
crezi, Ben, ca si-au schimbat manualele? Avea dreptate. Mentalitatea, sistemul
de conducere si operare, nu au fost revolutionate. Propaganda comunista
continua sa faca victime folosind persoanele care au fost educate sa distruga
spiritul libertatii de constiinta si exprimare.
Experientele
pastorului Dugulescu din aceasta carte confirma, daca mai era cazul, ca
democratia si libertatea din Romania are inca foarte multi dusmani. Lupta
pastorului pentru aceste valori fundamentale ale unei societati civilizate, l-a
transformat de multe ori in victima.
Singura
certitudine pe care crestinii o au este ca dreptatea finala si absoluta este
doar a lui Dumnezeu. Lupta pentru adevar si dreptate este insa
responsabilitatea noastra.
PREFATA - de Prof. univ. Vasile Boari
Cu
doi ani in urma ma aflam in orasul Peoria de langa capitala statului Arizona,
Phoenix.
Cineva
mi-a adus o carte si m-a intrebat: „Ai citit-o?“. „Nu“, i-am raspuns.
„Citeste-o!“, mi-a spus. „Merita!“.
Cu
toate ca numele autorului nu-mi era necunoscut, am primit propunerea cu
rezerva. Eram foarte prins intr-un alt proiect: o cercetare privind Etica
Globala care imi lua cea mai mare parte din timpul afectat lecturii.
Asa
ca, mai mult de forma si pentru a scapa, in mod politicos, de insistentele
persoanei care, cu cele mai bune intentii, imi oferea spre lectura acea carte,
am raspuns: „Bine. Lasati-mi-o. O s-o citesc“. Numele, cum spuneam, imi era
bine cunoscut din relatarile unor prieteni crestini, titlul cartii era mai mult
decat incitant, dar, dincolo de toate astea, Cineva imi soptea parca: „la si
citeste!“.
Am
deschis-o, nu cu foarte multa convingere, recunosc, si am inceput s-o citesc.
Am fost atat de cucerit de ea incat n-am mai putut s-o las din mana pana cand
am terminat-o. Ba chiar le-am citit si altora pasaje lungi din ea. Era cartea
pastorului Petru Dugulescu: Ei mi-au programat moartea. O carte cu adevarat
fascinanta despre viata unui om care s-a opus deschis regimului opresiv
comunist, promovand cu curaj adevarurile si credinta in Dumnezeul Cel Viu,
riscandu-si de multe ori viata.
Talantul
pastorului Dugulescu, poet si scriitor crestin, dar mai presus de toate, om al
lui Dumnezeu, a mai „rodit“, iata, o carte, continuarea celei dintai. O carte
la fel de impresionanta nu doar prin extraordinara capacitate a autorului ei de
a descrie, intr-un stil direct, simplu, dar plin de forta, evenimente,
situatii, intamplari, oameni (caractere), ci si prin preocuparea de a privi
totul din perspectiva adevarurilor lui Dumnezeu.
Premisa
si, totodata, concluzia cartii, probate prin numeroase situatii si exemple, ar
putea fi concentrate in urmatoarea idee: prabusirea regimului comunist
totalitar in Romania nu a insemnat, cum probabil multi ne-am asteptat,
instaurarea „imparatiei lui Dumnezeu“ pe Pamant. Dimpotriva, am asistat,
socati, mai curand, la deschiderea „Cutiei Pandorei“ si la revarsarera unui val
de rautate inimaginabila peste Romania, de resentimente si dorinta de
razbunare. Citind cartea pastorului Petre Dugulescu intelegem mai bine ca, in
ciuda unor schimbari reale petrecute, dupa 1989, „lumea zace in cel rau“si ca,
in forme insidioase si, prin urmare, cu atat mai periculoase, raul nu doar ca
nu pare sa se diminueze, ci continua parca sa se amplifice. Aceasta situatie ne
duce cu gandul la observatia profunda a lui loan Alexandru, poetul crestin,
prieten si luptator inflacarat, alaturi de pastorul Dugulescu, pentru afirmarea
adevarului lui Dumnezeu, dupa care problema Romaniei, ca de altfel si problema
tuturor fostelor tari comuniste, nu este problema economica, nici cea politica,
ci este problema spirituala.
Este
nevoie de o schimbare profunda de atitudine si mentalitate, o schimbare care nu
se poate realiza decat sub autoritatea Celui care ne-a facut onoarea sa ne
creeze dupa chipul Sau si dupa asemanarea Sa. Spus mai direct, este nevoie de o
trezire spirituala adevarata.
Pana
cand acest lucru nu se va produce, persecutia din umbra, persecutia prezenta in
forme insidioase, va continua sa ne macine si sa ne perverteasca relatiile si
caracterele.
Cartea
pastorului Dugulescu, semnificativ intitulata: Democratie si persecutie, ne
indeamna la meditatie profunda si la schimbare in spiritul valorilor autentic
crestine, iar aceasta schimbare ar trebui sa inceapa, asa cum Biblia ne
sugereaza, chiar de la Casa lui Dumnezeu.
Marele
atu al pastorului Dugulescu, omul care si-a vazut moartea cu ochii, dar pe care
Dumnezeu l-a salvat cu mana Lui cea buna, este ca a trait in ambele imparatii:
atat in imparatia lui Dumnezeu cat si in cea a Cezarului astfel ca ne vorbeste
in cunostinta de cauza, ca unul care a trecut prin nenumarate situatii si
incercari, care a simtit pe propria-i piele persecutia, atat sub fostul regim,
cat si sub cele care l-au succedat, in ciuda atator evenimente si situatii
triste pe care le relateaza, cartea se incheie printr-un indemn la dragoste
(agape), singura care poate sa ne schimbe si sa faca din noi adevarati
crestini, adevarati copii ai lui Dumnezeu si ucenici ai lui Cristos.
Lectura
cartii Democratie si persecutie ne imbogateste spiritual si moral si ne
avertizeaza, totodata, asupra pericolelor care ne ameninta daca ramanem departe
de Dumnezeu. Numai ancorati in Dumnezeul Cel Viu, „avand radacina si temelia
puse in dragoste“ putem spera intr-o schimbare reala, a oamenilor si a
lucrurilor, la toate nivelele.
INTRODUCERE - de Petru Dugulescu
Oare mai era nevoie si de aceasta carte?
Aceasta
intrebare mi-am pus-o cand am inceput sa scriu primele randuri si mi-o pun si
acum cand am ajuns la sfarsitul ei. Pentru atatia ani, piata literaturii
evanghelice a fost inexistenta si acum este atat de abundenta! Apar mereu noi
si noi lucrari autohtone si traduceri.
Dupa
lansarea cartii autobiografice “Ei mi-au programat moartea”, in noiembrie 2003,
am inteles ca marturiile si experientele personale cu Dumnezeu sunt extrem de
folositoare pentru lucrarea de evanghelizare si pentru zidirea spirituala a
credinciosilor. Dupa lansarea acestei carti am primit telefoane, scrisori,
mailuri si multumiri personale de la un numar imens de persoane din Romania,
din toata Europa si de peste Ocean, in SUA, cartea a fost tradusa si publicata
sub titlul “Repenters”.
Cu
o luna in urma am fost invitat in America pentru a semna un contract cu o
companie de productie de filme care, citind cartea, a decis sa faca un film
dupa ea.
Mare
mi-a fost bucuria sa aflu ca producatorul acestui film va fi Gerald Moulin, cel
care a realizat “Lista lui Schindler” si “Jurasic Park”.
Cartea
“Ei mi-au programat moartea”, este o marturie personala si o relatare sincera,
transparenta si corecta a slujirii mele ca pastor timp de cincisprezece ani sub
dictatura comunista, si a zilelor fierbinti ale Revolutiei de la Timisoara, asa
cum le-am trait eu, familia mea si Biserica Betel, pe care o pastoream atunci.
Aceasta
noua carte, “Democratie si persecutie”, ar putea fi considerata volumul 2,
pentru ca descrie slujirea mea ca pastor, ca evanghelist si membru in
Parlamentul Romaniei dupa Revolutie.
In
primele zile dupa caderea regimului comunist, cand am inceput sa respiram aerul
proaspat al libertatii, eram atat de entuziasmat, parca visam! Am crezut ca de
acum s-a terminat cu necazurile si problemele, dar nu a fost asa, pentru ca
toate visele si sperantele mele nu erau bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu, in
toti acesti saptesprezece ani de slujire in libertate si democratie, m-am
confruntat adeseori cu un nou tip de persecutie rafinata, bine mascata si
justificata in laboratoarele sinistre ale aceluiasi domeniu al urii si al
minciunii. Eu insumi mereu ma straduiesc sa inteleg De ce? De ce? si Cum e
posibil?. Opinia mea a fost ca cele doua notiuni „democratie“ si „persecutie“
sunt incompatibile si nu pot sta alaturi.
Studiind
Biblia, rugandu-ma si meditand, iata cele trei raspunsuri pe care mi le-a dat
Dumnezeu prin Cuvantul Lui:
1. Realitatea permanenta a persecutiei
In
toata istoria omenirii, incepand cu primii oameni de pe Planeta, copiii lui
Dumnezeu, care au cautat sa-L slujeasca, au fost urati, marginalizati si
persecutati. Persecutia a imbracat diferite forme si s-a manifestat la diferite
grade de intensitate. Ea va atinge apogeul in perioada lui Antichrist, inainte
de a doua venire in glorie a Domnului Isus.
2.
Rivalitatea permanenta dintre bine si rau, intuneric si lumina, Dumnezeu si
Satana (adversarul)
Vedem
o rivalitate manifestata prin primii doi frati de pe pamant, Cain si Abel.
1
loan 3:12 „nu cum a fost Cain, care era de la cel rau, si a ucis pe fratele
sau. Si pentru ce 1-a ucis? Pentru ca faptele lui erau rele, iar ale fratelui
sau erau neprihanite.“
Faptul
ca Dumnezeu, care este Stapanul absolut si Suveran peste tot universul, il
tolereaza pe adversarul Lui, Satan, este greu de explicat. Dar din contextul
general al Scripturii si mai ales al cartii Iov, inteleg ca in schema
„personalului“ cosmic, Satana ocupa postul de „sef al laboratorului de
incercari“.
Iov
1:12 „Domnul a zis Satanei: <Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra
lui sa nu intinzi mana>. Si Satana a plecat dinaintea Domnului.“
Iov
2:6: „Domnul a zis Satanei: <Iata, ti-l dau pe mana: numai cruta-i
viata.>“
Daca
Dumnezeu L-a dat pe Fiul Lui sa fie testat, incercat si ispitit in laboratorul
Satanei, asta inseamna ca toti fiii Lui pe care ii pregateste pentru glorie,
trebuie sa treaca prin acest laborator.
Matei
4:1 „Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavolul.“
3.
Necesitatea persecutiei in planul lui Dumnezeu.
O
parte din acest adevar l-am explicat deja in randurile de mai sus. in Coloseni
1:24, apostolul Pavel scrie din inchisoarea din Roma bisericii din Colose ca,
in economia lui Dumnezeu exista o anumita cantitate de suferinta pe care, in
timp, biserica lui Hristos trebuie sa o acumuleze si sa o implineasca:
Coloseni
1:24 „Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc
ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.“
De
ce, pe langa pretul infinit de mare al jertfei Domnului Isus, Dumnezeu mai cere
si suferinta noastra? Vom intelege doar in ceruri.
Continutul
acestei carti nu este un atac la adresa institutiilor statului la care, uneori
fac referinta, nici impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, si nici impotriva
fratilor mei din Cultul Crestin Baptist. Este doar o marturisire sincera si
personala a experientelor mele cu Dumnezeu pe parcursul celor optsprezece ani
cati au trecut de la Revolutie. Este o marturisire a adevarului in dragoste.
Chiar daca experientele cu care m-am confruntat in toti acesti ani m-au ranit
si m-au afectat profund, eu Ii multumesc
Domnului pentru ele. Erau necesare pentru zdrobirea, sfintirea si apropierea
mea de Domnul, in ceea ce priveste relatia mea cu Biserica Ortodoxa Romana sta
marturie graitoare, prietenia si partasia mea in dragostea in Isus Hristos, cu
Mitropolitul Banatului, doctor Nicolae Corneanu, si cu alti ierarhi si
slujitori ai acestei biserici.
Pot
marturisi ca si psalmistul: „Sunt prieten cu toti cei ce-L iubesc pe Domnul“
(Ps. 119:63).
Poate
ca stilul meu direct si sincer ii va deranja pe unii din fratii si colegii mei.
Vreau sa ii asigur de dragostea si pretuirea mea in Hristos si de faptul ca
aceste randuri nu le-a scris un om perfect, ci unul care in timpul anilor de
slujire a facut multe greseli, dar care il iubeste pe Dumnezeu cu toata inima.
RESTITUIRI - de Petru Dugulescu
Marturisesc ca acest capitol nu era planificat sa faca
parte din structura acestei carti, daca, cu cateva zile in urma nu mi-ar fi
cazut in mana o carte lansata la Cluj, cu ocazia ultimului Congres al Uniunii
Bisericilor Crestine Baptiste din Romania. Titlul acestei carti este Pigmei
si uriasi. Cartea a a fost publicata sub obladuirea si indrumarea
conducerii executive a Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste si semnata de Daniel
Mitrofan. Continutul si duhul in care a fost scrisa acesta carte, m-a
obligat sa ma gandesc la un capitan de vas care, atunci cand ii vine timpul sa
ancoreze la mal si sa predea comanda unui alt capitan, el face gauri in corpul
vasului ca acesta sa se scufunde. Cu alte cuvinte: „ Dupa mine potopul!“ In cea
mai mare parte, aceasta carte nu are un mesaj coerent, ci contine o lista lunga
cu numele (pe alocuri si pozele) „pastorilor pigmei“ (trecuti la Domnul sau in
viata) si documentele xeroxate din arhivele fostei Securitati. Aceste documente
au fost obtinute de la CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii), pe baza legilor in vigoare, la cererea scrisa a conducerii
Cultului Baptist din Romania. Este adevarat ca, pe plan national, problema
deconspirarii preotilor si pastorilor care au colaborat cu Securitatea ca „
politie politica“, este o problema reala care trebuie solutionata. Aceasta lege
s-a discutat in Parlamentul Romaniei in timpul celui de-al doilea mandat al
meu. Si am luat atunci atitudine de la Tribuna Parlamentului si mi-am unit
glasul cu al celor care au spus ca slujitorii cultelor care se fac vinovati de
aceasta colaborare sa fie deconspirati si „sa se pocaiasca“. Ma asteptam, insa
ca, atunci cand acest lucru se va intampla, sa o facem nu ca acei din lume pe
care noi ii numim „fiii intunericului“, ci in duhul adevarului si al dragostei
lui Isus Hristos.
Opinia publica din Romania este scarbita de modul cum
politicienii folosesc aceste dosare pentru santaj si discreditare. Ma gandeam
ca intre noi nu va fi asa. Acest lucru, insa, a fost atat de vizibil cu ocazia
ultimului Congres! Pe aceasta lunga, neagra si nefericita lista a „pastorilor
pigmei “ se afla si numele meu si niste pagini extrase din dosarul meu personal
de la fosta Securitate la care deja m-am referit in capitolul „Un alt accident
misterios“. Ma intreb acum cu durere daca cei ce au avut acces la dosarul meu
complet (pentru ca eu nu am avut decat foarte recent), nu au gasit acolo, in
corespondenta operativa a Securitatii, cu titlul „Strict secret“ si ordinul
pentru eliminarea mea fizica, sub codul „Misiunea Schiopu“, din octombrie 1977,
la Bucium-Orlea, langa Hateg? Oare nu au dat cumva si peste o hartie care se
referea la „Misiunea Autobuzul“ din 30 septembrie 1985? Oare chiar nu au gasit
nimic despre incercarea de rapire a persoanei mele pe soseaua dintre Lugoj si
Caransebes, intr-o parcare de la granita judetelor Timis si Caras? In masina cu
mine se aflau atunci sotia mea si prietenii nostri Costel si Mia Oglice de la
Percept Ministries din America, care tineau in secret studii biblice la
Timisoara si la Hateg.
Si nu pot sa nu ma intreb cum de nu au dat peste rapoartele
Securitatii care se refereau la refuzul autoritatilor de atunci de a „permite“
Uniunii Baptiste sa-mi aprobe transferul legal, pe baza alegerii adunarii
generale a bisericii, in martie 1981, la Biserica Baptista nr. 2 din Oradea,
iar in decembrie 1985, la Biserica Baptista nr. 1 din Timisoara.
E cu neputinta ca distinsii mei colegi din fosta conducere
a Uniunii Baptiste sa nu fi dat si peste ordinul de expulzare a familiei mele
din Timisoara, din august 1986, pentru ca functionam fara aprobarea Uniunii
Baptiste si a Departamentului Cultelor.
Sotia mea, copiii mei, mana mea dreapta care acum este
stramba pentru ca a fost rupta in doua la acel accident de autobuz si sute de
frati si surori din biserica sunt martorii acestor experiente dure din viata
mea de pastor.
Daca fratii mei de la Uniunea Baptista si autorul cartii Pigmei
si uriasi au primit dosarul meu complet de la CNSAS si daca au avut aceste
informatii, de ce nu le-au publicat si pe acestea? Mai ales ca, aceasta carte
poarta si un al doilea titlu: „Pagini din istoria persecutiei baptistilor din
Romania“. De ce au ales tenedentios doar acele file care se refera la perioada
de inceput a sjujirii mele la Hateg si la „recrutarea mea ca informator“,
cautand sa induca aceasta idee in mintea cititorilor? Noi stim ca un text scos
din context inseamna un pretext. Eu imi pun aceasta intrebare si le-o adresez
si dansilor, daca au primit intregul dosar, pentru ca eu am incercat sa-l
citesc dar mi s-a dat doar o mica parte din el in 2003.
In timpul celor opt ani in care am avut onoarea sa fiu primul
parlamentar baptist, dar si misionar in Parlamentul Romaniei, nu m-am folosit
de pozitia si de legitimatia pe care le avem ca sa ma duc la SRI si sa-mi vad
propriul dosar. La inceputul anului 2001 cand nu mai eram in Parlament, mi-am
facut cerere ca un cetatean obisniut si, dupa un an si jumatate, am primit
raspuns si am fost programat la sediul CNSAS din Bucuresti spre a-mi studia
dosarul. Dupa cei 15 ani de slujire ca pastor baptist sub regimul ateu si cel
totalitar comunist, dosarul meu continea doar 86 de file, iar din toamna anului
1982, in dosarul meu nu mai apare nici o fila, nici o notita macar. Aceasta
data coincide cu „Memoriul celor 66 de pastori baptisti“ adresat in august 1982
lui Nicolae Ceausescu via Congresul SUA, Vocea Americii, Europa Libera si
Ambasada SUA de la Bucuresti.
Am redactat acest memoriu in Muntii Retezat, impreuna cu
colegul si prietenul meu, pastorul Iosif Stefanuti de la Braila si bravii
luptatori pentru Hristos din vremea aceea, pastorii Branzei Vasile si Geabou
Pascu. Fratele Popa Ilie, diaconul bisericii din Hunedoara ne „slujea la mese“.
Pe acel memoriu, care in 7 puncte cerea respectarea drepturilor constitutionale
ale bisericilor baptiste din Romania, si-au pus semnatura 66 de pastori din
tara.