Viorel Ene a fost unul dintre
zecile de mii de „golani" care se adunau seara de seara in Piata
Universitatii in primavara lui 1990. A fost printre primii membri
inscrisi in Partidul National Taranesc dupa Revolutie, a fredonat
melodiile lui Cristi Paturca in „zona libera de neocomunism" si a fost
batut cu salbaticie de mineri la 14 iunie 1990 in timp ce se indrepta
spre serviciu. Si-a revenit dupa mai bine de un an de tratament in
Germania, iar in 1996 a infiintat Asociatia Victimelor Mineriadelor,
care se lupta sa-i aduca pe vinovati in fata instantei.
„Adevarul": Domnule Ene, cand a luat fiinta Asociatia Victimelor Mineriadelor (AVMR)?
Viorel Ene:
Asociatia s-a infiintat, dupa indelungi tracasari din partea
autoritatilor, in decembrie 1996. Atunci am obtinut hotararea
definitiva. Avem peste 800 de membri. In februarie 1997, AVMR a depus o
plangere penala colectiva impotriva celor vinovati de represiunea din
iunie 1990. Asa a aparut „Dosarul Mineriadei din iunie 1990".
Ce v-ati propus in momentul in care ati infiintat aceasta asociatie?
Statutul
este foarte clar: identificarea victimelor, identificarea agresorilor,
tragerea la raspundere a celor vinovati, despagubiri materiale pentru
victime si apararea drepturilor omului.
Ati reusit ceva din toate acestea?
Am
reusit sa mai fie plangerile, sa existe dosarele, sa existe procesele.
Te lupti cu un sistem, te lupti cu un fost presedinte si nu numai cu
el. Pana in '96 a fost Iliescu, nu se putea face nimic. In 1996-2000 al
doilea om in stat era Petre Roman, seful Senatului. 2000-2004: iar
Iliescu. Apoi prietenul lui, Basescu, care l-a aparat tacit.
Cititi si:
Viata de miner in Valea Jiului. Tablou complet
Ioan Adochitei: „Era o anarhie daca nu veneam noi“
Ion Iliescu:„Il asculta cineva pe Coposu?“
Minerii despre 14-15 iunie ’90: „A fost fain“
Adica nu prea s-a facut nimic.
Eu
vreau sa fie clar. Pana la infiintarea AVMR „Dosarul Mineriadei din
iunie 1990" nu exista! Existau doar plangerile penale formulate de
aproximativ 40 de persoane fizice. Toate zaceau ascunse prin diverse
fisete, birouri sau mai stiu eu pe unde. Noi am reusit sa formulam o
plangere penala colectiva. Nu am stat degeaba in toti acesti ani. Am
strans documente sa-l bagam pe Iliescu la puscarie pentru 1.000 de ani,
dar nu s-a vrut acest lucru.
„Voinea, un diversionist"
Cine este principalul vinovat pentru faptul ca nu s-a ajuns la nicio finalitate in Dosarul Mineriadei?
Procurorul
Dan Voinea si-a batut joc de victimele Mineriadei si de munca noastra.
Am strans degeaba aceste documente. Dan Voinea a fost demis din fruntea
Parchetelor Militare pentru ca a tergiversat „Dosarul Mineriadei". A
dat neinceperea urmarii penale (NUP) in 1998, apoi, cu greu, la
presiunile Asociatiei, in 1999 s-a redeschis dosarul si a ajuns tot la
el. Si a tergiversat din nou. Nu i-a luat nicio declaratie lui Ion
Iliescu. Iar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si altii au dat
declaratii de martori! Daca va vine sa credeti asa ceva. Miron Cozma -
tot declaratie de martor. El a fost trimis in judecata pentru
mineriadele din '91 si '99, nu pentru iunie '90.
Pentru Mineriada din 1990 a fost cineva judecat?
Au
fost 5 oameni judecati: Domokos Denes, minerul care a vrut sa-i taie
capul lui Marian Munteanu, si inca patru care au furat bani de acasa de
la Ion Ratiu. Doi erau mineri, doi erau de la „Doi s'un sfert". Dar
astia sunt miza mica. Marii vinovati n-au patit nimic.
De ce credeti ca a „ingropat" procurorul Voinea „Dosarul Mineriadei"?
Domnule,
eu am iesit in strada si la Revolutie, am fost in cladirea Comitetului
Central. Pe acolo era prins cate unul cu trei uniforme pe el si cu o
arma care nu era in dotarea Armatei Romane. Fusesera chemati la CC doi
procurori militari, Levanovici si Dan Voinea, la care erau predati
acesti oameni. Si dupa doua ore aia retinuti veneau razand sa le dam
armele inapoi. Sa fim seriosi, Dan Voinea nu era strain de scenariul
pus in aplicare la Revolutie. Asta e relevant pentru felul in care s-a
ocupat ulterior de „Dosarul Revolutiei" si de „Dosarul Mineriadei".
Deci nu e vorba de incompetenta...
Nu!
Dan Voinea a facut parte din completul de judecata al lui Ceausescu si
in continuare a primit sarcina sa-i apere pe Iliescu si pe astia. E un
diversionist in slujba lui Ion Iliescu. A avut acest rol sa traga de
timp si sa se ajunga la prescriere. In primul rand a refuzat sa faca
incadrarea corecta. A facut la subminarea puterii de stat si vine
Iliescu si spune: „Ce subminarea puterii de stat, ca eu eram Puterea?
Cum sa ma subminez eu?". Noi am facut plangere penala pentru genocid si
rele tratamente si n-a vrut sa le ia in considerare.
„Au vrut sa ne scoata din cap Revolutia"
Mai concret, pentru ce il vedeti vinovat pe Ion Iliescu?
Iliescu
e si sperios. E posibil ca unii de pe langa el sa-i fi bagat in cap,
atunci pe 13 iunie, ca se pregateste intr-adevar o lovitura de stat si
ca el este o tinta. Si asa l-au ajutat sa greseasca pentru ca apoi sa-l
aiba la mana. Poate ca a fost si el intoxicat, dar nu-i pot ierta
niciodata ce s-a intamplat pe 14 iunie. Exista discursul lui din
dimineata de 14, din Piata Victoriei. Cand i-a trimis pe mineri sa
ocupe Piata Universitatii. De ce sa mai ocupe, ca acolo era liniste?
Represiunea n-a fost impotriva „Pietei Universitatii", pentru ca la
acea data fenomenul nu mai exista. Daca el spunea „va multumim ortaci,
plecati acasa" nu mai era nicio represiune pe 14 iunie.
Care a fost scopul acestei represiuni?
A
fost gandita o represiune care sa sperie toata populatia: sa ne iasa
din cap Revolutia si drepturile, sa ne iasa din cap partidele si tot ce
insemna democratie. „A fost o lovitura data democratiei", asa a
declarat atunci ambasadorul Statelor Unite. Rusii au fost foarte
deranjati ca limitele Revolutiei pe care au gandit-o ei au depasit
planul si cred ca s-au mai amestecat si ei.
Dupa 20 de ani in care justitia nu a rezolvat aproape nimic, mai credeti ca vinovatii vor plati pana la urma pentru 13-15 iunie?
Eu
cred ca Iliescu va avea soarta lui Milosevici sau a lui Pinochet.
Pinochet, la varsta pe care o avea, aproape senil, a raspuns. A fost un
proces si a raspuns. Noi incercam, dar nu exista niciun fel de
sustinere politica. Sub Basescu, Procuratura a dat NUP-uri! E o chestie
tacita.
„Unii ziceau ca sunt in greva foamei si mancau la «Pescarul»"
Cum s-a declansat fenomenul „Piata Universitatii"?
La
22 aprilie a fost un miting al Partidului Taranesc si, pe intoarcere de
la acel miting, pe bulevard, de la balcon s-a aruncat un ghiveci in
capul unei femei. Si atunci a aparut o revolta si o nemultumire, lumea
a inceput sa se adune in Piata. Cam astia au fost germenii. Ziua nu
prea se petrecea mare lucru acolo, seara se aduna multa lume, se
deschidea balconul. S-au pus si casetele cu Iliescu cand dadea telefon
la rusi. Unul dintre puncte asta era: se cerea ca Televiziunea sa dea
aceasta caseta. Aceste casete se proiectau pe peretii Facultatii de
Arhitectura si toti care veneau in Piata le puteau vedea.
Dincolo de marea masa a participantilor, care era formata din intelectuali, ce fel de oameni mai veneau?
In
primul rand ca era o adunare libera si nu putea sa-i spuna cineva
altuia „nu veni". Tiganii misunau prin jur, serviciile secrete au avut
si ele oameni infiltrati. In orice stat normal nu poti sa lasi o mare
manifestatie fara sa ai informatii din interior.
Puterea de atunci a catalogat ceea ce se intampla in Piata ca pe o miscare cu caracter politic.
Eu
eram membru PNTcd inca din ianuarie '90, dar mergeam in Piata ca simplu
manifestant, nu ca simpatizant al unui partid. Studentii n-au acceptat
sa se tina discursuri electorale din balcon. Care au vorbit, Ratiu sau
nu stiu cine, au vorbit in nume propriu, nu ca reprezentanti ai
partidelor.
Care erau principalele nemultumiri ale celor adunati in Piata?
Oamenii
nu mai voiau comunism si au realizat ca Iliescu si ai lui vor sa faca
doar o Perestroika. Petre Roman a declarat la un moment dat ca ei au
vrut sa faca un partid unic care sa aiba mai multe factiuni. Un nou
partid comunist care se numea FSN. Protestele spontane ale oamenilor si
situatia creata dupa Revolutie au mers mai departe decat toate
scenariile lor. Scenariile pe care le aveau pregatite au fost depasite
si ei au incercat sa tina directia pe care o voiau. Ca o apa care da pe
de laturi si tu te straduiesti sa o bagi pe fagasul pe care vrei tu.
Faptul ca au fost scandaluri pe afara si i-au obligat sa permita
reinfiintarea partidelor asa-zis istorice a fost o lovitura in
scenariul lor. Trebuia sa fie un partid unic. Iliescu gandea ca si
Ceausescu. Nu suporta sa-l conteste cineva.
„Dan Iosif avea cort in Piata"
Cand a inceput sa se stinga fenomenul?
Dupa
alegerile din 20 mai. Ultima seara intensa a fost pe 19. Pe 24 mai s-a
anuntat oficial, de la balcon, inchiderea Pietei. S-a semnat si un
protocol. Dupa aceasta data au mai ramas doar un grup restrans si
grevistii foamei. Unii aveau 60-70 de zile de greva foamei. Hai sa fim
seriosi, nimeni nu rezista atat.
Insinuati ca oamenii care se aflau in greva foamei erau altceva decat niste protestatari mai vehementi?
Eu
am vorbit cu Dan Iosif care mi-a recunoscut ca el avea oameni
infiltrati acolo. Era un cort pe care scria „Golani de bine" si era
cortul lui, cu oamenii lui. Nu poti sa le zici infiltrati, pentru ca
era ceva liber. Nu-i putea alunga nimeni. Ei tot voiau sa vorbeasca in
balcon, dar bateau campii si nu prea erau lasati. Si simtindu-se
marginalizati s-au dus vizavi si au facut ei. Pusesera si o tribuna.
Ce
a fost acolo a fost ceva neesential. Toti oamenii cu capul pe umeri
n-au mai mers in piata dupa 24 mai. Pe data de 11 iunie reprezentantii
grevistilor foamei s-au dus la Guvern si au semnat un protocol. Ei
trebuiau sa iasa din greva foamei, iar Guvernul s-a angajat ca va face
televiziunea SOTI, libera si independenta. Si au venit aici la
Universitate, sa iasa din greva. Si astia care erau diversionisti au
inceput sa strige: „Nu, nu iesiti, tradatorilor!". Unii ziceau ca sunt
in greva foamei si se duceau si mancau la „Pescarul", la restaurant.
Ion Iliescu, idolul minerilor din Valea Jiului
A fost batut cu bestialitate in drum spre serviciu
Ce s-a intamplat la 13 iunie?
Politia
a venit dimineata si, impreuna cu muncitorii adusi prin sindicate, i-au
luat pe grevistii foamei la suturi, le-au daramat corturile, i-au
alungat de acolo. Si de la ora 5.30 au blocat intersectia. N-a mai
trecut nimic si oamenii se duceau la serviciu. S-au dat jos din
troleibuze si au inceput sa faca scandal. Politia a blocat intersectia
pana la ora 4 dupa-amiaza. Asta a fost prima provocare, blocarea
circulatiei. Cand au plecat, au lasat autobuzele. Le-au dat foc si au
plecat. Am vazut soferul unuia dintre autobuze cum pleaca si am strigat
la el: „Ba, ce faci? Nu-ti iei autobuzul de aici?". Nici n-a intors
capul. Si au aparut niste baietei tineri tunsi scurt care au dat foc.
Niciunul dintre autobuze nu a explodat pentru ca nu avea combustibil.
Planul a fost foarte clar.
In ce consta acest plan?
Domnule,
in jur de ora 17.00 a iesit Marian Munteanu la balcon si a strigat sa
nu se mearga nicaieri, ca e diversiune. Erau incitatori care incercau
sa atraga oamenii la Televiziune, la Ministerul de Interne. Dupa aceea
a fost atacata Televiziunea, MI-ul, sediul SRI. Astia s-au cam
autoatacat. Au dat foc pe acolo, trebuiau si niste documente sa dispara
si sa justifice si interventia de a doua zi a minerilor.
Pe 14 iunie, cand au descins minerii, unde va aflati?
Pe
13, in jur de ora 18.00, m-am dus acasa, iar a doua zi dimineta am
venit cu metroul din Berceni sa merg la serviciu. Lucram atunci la
Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice. Am iesit la
Universitate si, in timp ce mergeam pe langa Ministerul Agriculturii,
am fost oprit si legitimat. Aveam barba, geanta diplomat, ochelari,
costum de blugi.
Exact genul de om care starnea furia minerilor.
Da.
M-au oprit minerii, dar la indicatia unor civili. Mi-au gasit
legitimatia de PNT. Am incercat sa fug, dar mi-au dat cu o bata mare in
cap. M-am prabusit la pamant si o ploaie de lovituri a cazut asupra
mea. M-au dus pe platou la Teatrul National. Unii strigau ca am cutit.
Erau multi diversionisti infiltrati printre civili. De acolo m-au luat
cu o Salvare si m-au dus la spital.
Dupa cat timp v-ati revenit?
Dupa
ce m-au plimbat prin cateva spitale am ajuns la „Numarul 9". Acolo
mi-au zis: „Daca poti, du-te «afara», ca aici mori cu zile". Si m-am
dus in Germania, m-au pus pe tratament acolo. Am primit azil politic,
am stat un an si ceva. Internari-externari, diferite tratamente. Mi-au
zis ca am avut mare noroc ca am scapat cu viata. Dupa mult timp mi-am
revenit complet. Nu puteam sa urc nici un etaj de bloc! Eram terminat!
Mhai Voinea, Cristian Delcea - Adevarul
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Viorel_Ene-fost_-golan-_-Iliescu_va_avea_soarta_lui_Milosevici_0_296370650.html