Cat de schimbatoare este viata! Dar poate tocmai de aceea e frumoasa: pentru ca nu te lasa sa te plictisesti niciodata.
In august 1968, mii de romani i-ar fi pupat calcaiele lui Nicolae Ceausescu, tanarul conducator care, de la balconul CC al PCR, din fata fostului Palat Regal, avea tupeul de a sfida Moscova. Multi intelectuali au cazut atunci in capcana, devenind ceausisti din convingere si contribuind la cel mai nerusinat cult al personalitatii din cate s-au pomenit in aceasta tara.
In decembrie 1989, de la acelasi balcon al CC, Ceausescu era huiduit de multimea adusa sa-l aplaude. A urmat fuga cu elicopterul, spre o destinatie pe care scria moarte.
In seara tarzie a acelui Craciun intarziat, milioane de romani au rasuflat usurati afland ca odiosul dictator si sinistra sa consoarta au fost judecati, condamnati si impuscati intr-o cazarma din Targoviste.
In decursul a 21 de ani, Nicolae Ceausescu a trecut de la 90% popularitate la 99% ura. Au fost suficiente doua decenii de dictatura tembela pentru ca un popor care-si aclama frenetic liderul sa se intoarca impotriva lui, alungandu-l cu pietre si bucurandu-se salbatic de moartea lui.
M-am numarat printre cei care l-au urat de moarte pe Ceausescu. In decembrie ‘89, daca m-as fi trezit cu mitraliera in fata lui, l-as fi ciuruit cu convingerea ca fac un bine poporului roman. Acum mi-ar fi rusine.
Daca l-as fi intalnit in fuga lui disperata spre Targoviste, as fi avut impulsul de a-l linsa. Acum as pune capul in pamant.
Ceausescu merita sa plateasca scump umilinta la care a supus poporul roman. Dar trebuia judecat cum se cuvine, nu asasinat in cel mai pur stil bolsevic.
Bolsevic am zis? Pai, cum altfel puteau sa actioneze Ion Iliescu (scolit la Moscova), Silviu Brucan (stalinist feroce in anii ‘40-’50, dus la Moscova pentru instructaj in noiembrie 1988) sau generalul Nicolae Militaru (agent sovietic dovedit)?
Nicolae Ceausescu, in 1989, a fost lichidat precum tarul Nicolae al II-lea in 1918. Romanul impreuna cu sotia, rusul alaturi de sotie si de cei cinci copii. Doi Nicolae aflati la capetele celui mai mare flagel al secolului XX: comunismul.
Intre timp, familia tarului a fost recuperata de prin gropile comune sapate de bolsevici si inmormantata crestineste la Sankt Petersburg, iar Ceausescu - tot la o deshumare - este vedeta planetara pe Yahoo.
Ce scurt e drumul de la huidu-hu la Yahoo...
„Olé, olé, olé, olé, Ceausescu
unde e?"
In sfarsit! Ceea ce asteptam de 20 de ani s-a intamplat aceasta saptamana, in Cimitirul Ghencea-Civil. Sotii Nicolae si Elena Ceausescu au fost deshumati.
Este o victorie a perseverentei a doi oameni: Valentin Ceausescu si Mircea Oprean, sotul Zoiei Ceausescu. Cei doi - fiul si ginerele fostilor dictatori - au dat lupte grele cu un stat care se straduia din rasputeri sa pastreze intunericul peste evenimentele din decembrie 1989. Este si o victorie post-mortem a Zoiei Ceausescu, care a plecat neimpacata pe lumea cealalta, unde si-a reintalnit parintii.
Simpla scoatere din mormant a catorva oase nu ne ofera insa raspunsul la intrebarea „Unde sunt inmormantati sotii Ceausescu?”. Urmeaza zile importante, in care securitatea probelor prelevate este esentiala. Personal, sper ca Valentin Ceausescu si Mircea Oprean sa fi luat toate masurile de siguranta pentru ca testul ADN sa nu poata fi falsificat sau manipulat.
Cert este ca niste forte ale intunericului, dotate cu o putere colosala, au blocat deshumarea vreme indelungata, semn ca aveau ceva de ascuns. E de presupus ca aceleasi forte (civili si militari, inclusiv rezervisti) au in continuare ceva de ascuns, asa ca nu vor asista pasive la identificarea cadavrelor pe baza de ADN. De aceea, securitatea probelor prelevate din Cimitirul Ghencea-Civil este capitala pentru a pune capat suspiciunilor. Mai importanta decat testul ADN este credibilitatea testului ADN!
„Am dezgropat neomenia celor care s-au erijat in conducatori ai tarii dupa 1989”, a spus Oprean. Si ticalosia acestora, as completa eu. Si crimele lor. Caci cruzimea manifestata de grupul Iliescu-Brucan-Militaru-Stanculescu-Magureanu-Roman-Voican poate fi explicata doar prin dorinta bolnava a acestora de a pune mana pe putere. Si justificata, in decembrie ‘89, prin diversiuni ordinare („teroristii lui Ceausescu”) si prin minciuni cat casa („60.000 de morti”, „apa otravita”, „robinetele de aur”, „copiii luati ostatici de Nicu Ceausescu”). De un lucru pot fi siguri: istoria ii va retine drept asasini. Asa cum i-a retinut si pe inspiratorii lor de la Rasarit, bolsevicii, care in noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, din ordinul lui Lenin, au masacrat familia tarului Nicolae al II-lea, in subsolul unei case din Ekaterinburg. Doua cadavre au fost arse, iar cele mai multe au fost aruncate intr-o groapa comuna, dupa ce in prealabil pe chipurile lor a fost turnat acid sulfuric.
Reamintesc aceste detalii macabre pentru a face paralela de rigoare cu soarta Ceausestilor: tinuti captivi in conditii inumane, judecati ca in Evul Mediu, legati cu mainile la spate, impuscati ca in triburile africane, si asta chiar in ziua de Craciun. Ulterior, cadavrele au fost profanate si inhumate in gropi fara cruci.
Paralela nu este gratuita: grupul Iliescu-Brucan-Militaru era bolsevic pana in maduva oaselor. Iar scenariul pe care l-a aplicat in decembrie ‘89 era dictat direct de la Moscova.
In decembrie 1989, romanii umpleau strazile pentru a-si striga entuziasmul: „Olé, olé, olé, olé, Ceausescu nu mai e!”. La fel se intampla si pe Bulevardul Castanilor din Targoviste, la 25 de metri de fereastra camerei in care erau tinuti captivi sotii Ceausescu. „Cel mai iubit fiu al poporului” a dat fuga sa traga patura din geam. I se parea ca oamenii striga „Olé, olé, olé, olé, Ceausescu unde e?” si voia sa le spuna: sunt aici! Dar n-a mai apucat, pentru ca militarii l-au trantit la podea, iar comandantul suprem s-a ales cu nasul spart.
Dupa 20 de ani si jumatate, intrebarea-iluzie a lui Ceausescu ramane actuala: Olé, olé, olé, olé, Ceausescu unde e?
Grigorie Cartianu -Adevarul