Alina Grigore:
Chicago? O explozie de diversitate - un loc pentru oricine si orice.
Bogdan Albulescu:
Chicago? Privelistea te lasa cu gura cascata.
Ioana Blanaru (Reporter):
Esti de cateva luni in Chicago. Cum ai descrie orasul, in cateva cuvinte?
Alina Grigore:
Cand aterizezi in Chicago te loveste arhitectura si structura orasului. Americanii au invatat din greselile europenilor. Au construit o adevarata capitala de stat. Tot centrul cultural se afla pe marginea lacului, cel economic se invarteste in jurul unei ape curgatoare, drept pentru care poti oricand sa iei vaporul sa faci un architectural tour dupa care sa navighezi spre lac si sa explorezi lumea culturala care e cred una dintre cele mai bogate si diverse pe timpul verii. Unde in lumea asta mai vezi zgarie nori la 20 de metri de tine dintr-un vapor? Chicago nu se opreste din a te uimi. Sunt peste 100 de comunitati etnice si cine stie cati alti emigranti din alte tari care nu si-au construit inca o comunitate. Aici e o explozie de diversitate, un loc pentru oricine si orice. Daca te trezesti intr-o zi cu pofta de a incerca ceva nou trebuie doar sa intri in primul market si ai sa fii lovit de faptul ca recunosti 20% din fructele si legumele expuse. Cineva imi spunea ca Chicago este orasl cu cele mai multe si diverse restaurante si magazine etnice din lume si asta deoarece comunitatile de aici, in incercarea de a-si pastra identitatea si-au importat cate ceva din valoarea si cultura lor. Iar americani, aproape presarati pe ici pe colo, au avut caldura si maturitatea de a ajuta pe oricine sa se integreze. In Chicago nu ai cum sa te plictisesti. Promovarea valorilor artistice se face la un nivel atat de evoluat incat nu simti niciodata ca ai nevoie sa le cauti ci ca ele sunt deja parte din personalitatea ta. Cand vii in Chicago nu ai timp sa-l cercetezi. Simiti ca te-ai imbibat deja cu el. Te simti ca o pata de cerneala intr-o sugativa.
Bogdan Albulescu
: In prima zi cand am ajuns aici, eram cu Alina in fata hotelului si ne uitam la masinile parcate acolo si am fost amandoi de acord ca americanii au o manie si isi spala masinile in fiecare zi......erau incredibil de curate. Am aflat mai tarziu ca aici totul este asa si acum au inceput sa nu ne mai mire veveritele si gastele salbatice din parcuri, semnele cu “atentie caprioare”din mijlocul orasului sau iepurii pe care-i alungi din spatele casei. Pe langa asta, Chicago arata intr-un anumit fel. E situat chiar pe marginea unui lac imens si locuitorii lui au stiut sa profite de asta. Privelistea te lasa cu gura cascata; yaht-urile de-a lungul falezei, Navy Pier, imaginea Downtown-ului asa cum e vazuta dinspre Planetarium, Sears Tower dar si arhitectura celorlalte cladiri, unele mai vechi de 100 de ani dar atat de bine intretinute, sunt cateva din lucrurile care te fac sa adaugi orasul pe lista scurta cu cele mai frumoase locuri pe care le-ai vazut. Si mai este un lucru pe care l-am simtit aici dar pe care nu-l pot explica......orasul are o viata si o vointa proprie care te influenteaza direct. Un ritm al lui pe care nu-l poti ignora. Iata sunt de trei luni aici si pot sa spun ca nu am avut o zi care sa semne cu alta. Evenimentele s-au precipitat in jurul nostru, si am avut zile care au zburat pe langa noi si altele care s-au tarat, zile care prevesteau si altele care implineau ceva si am invatat ca Chicago e intr-un fel responsabil de toate astea si toate lucrurile se intampla aici dupa ritmul lui, nici mai devreme si nici mai tarziu.
Reporter:
Cum ati fost primiti de comunitatea de romani? (cateva intamplari)
Alina Grigore:
Incredibil. Nu ne asteptam ca munca noastra din Romania sa fie atat de apreciata aici. Romanii de aci ne-au tratat si ne trateaza in continuare ca parte din familie. Dar ceea ce e incredibil la ei, e ca fac asta pentru orice roman care vine in America. Noi nu am primit un tratament special doar pe baza faptului ca suntem actori. Sunt deschisi si binevoitori. Am facut poze si am vorbit mult despre ce inseamna Romania pentru ei. Sunt maturi emotional, cultural, religios si politic. Din cauza dorului de casa apreciaza cu adevarat valorile romanesti. Devin foarte duri cand vine vorba de limba si de tara lor, pe care o iubesc si doresc sa o transmita mai departe urmasilor. Au invatat tot ce a avut America sa-i invete si si-au pastrat identitatea. Au o pofta de cultura romaneasca. Sunt foarte atenti la dezvoltarea lor si a copiilor lor ca indivizi si le transmit importanta pentru educatie cultura si tara fie ea USA sau Romania. Sincer mi s-a parut ca Romania e mai iubita de ei decat de cei din tara. Stiu sa o laude, stiu sa o aprecieze, stiu sa o incurajeze, sa o finanteze, sa o educe , intr-un cuvant sa o iubeasca. Mi-as dori o mai mare asemanare intre comuniatea de aici si romanii din tara care poate din cauza stresului si a nivelului de trai sunt putin mai demoralizati uneori in legatura cu tara. Si o mare calitate pe care o au romanii de aici, o calitate simpla dar atat de rara e bunatatea. Romanii de aici sunt efectiv oameni altruisti. Daruiesc o vorba si o fapta buna fara sa se gandeasca la ce pot ei castiga din asta.
Bogdan Albulescu :
Asta cred ca va fi una dintre cele mai mari uimiri ale vietii mele. Citisem multe despre SUA si in special despre romanii de aici inainte de plecare si credeam ca nu exista lucruri care sa ne surprinda. In definitiv oamenii sunt oameni si daca ai putina experienta stii la ce sa te astepti de la ei. Ei bine eu am fost luat complet pe nepregatite. Caldura cu care ne-au intampinat, faptul ca ne-au sprijjinit atat de dezinteresat in tot ceea ce am facut, entuziasmul cu care au facut asta, increderea cu care s-au deschis catre noi, faptul ca voiau sa ne arate tot ceea ce-i preocupa, faptul ca ne-au chemat la ei acasa, la petrecerile si intalnirile lor, au fost lucruri care mi-au schimbat perceptia pe care o aveam despre oameni. Am descoperit ca romanii pot fi seriosi, am descoperit ca le pasa de tot ce se intampla in jurul lor si ca-si doresc sa participe activ la evenimentele ce le influenteaza viata, am descoperit o energie dupa care tanjeam de ceva vreme si despre care incepusem sa cred ca poporul meu nu o are. Intr-un fel m-am redescoperit pe mine.
Reporter:
Care sunt diferentele pe care le percepi intre stilul de viata romanesc (stilul european) si cel american? (Plusuri si minusuri)
Alina Grigore:
E foarte diferit din extrem de multe puncte de vedere. Americanii sunt mai preocupati de aspectul interior, europenii de cel exterior, ceea ce nu e neaparat un lucru rau sau bun nici de o parte nici de cealalta. Mi se pare ca America e putin mai dezvoltata pe comunicare verbala si fizica. In schimb problemele societatii moderne sunt mai vizibile aici desi mai usor rezolvabile. Europa e concentrata mult pe cultural si artistic iar America pe cum sa imbine asta si cu un castig financiar. O diferenta foarte clara o face noul “trend”- cel eco. In America mi se pare ca inca nu e atat de bine implementat ca in Europa. Cred ca din punctul asta de vedere mai au de lucrat. Am spus “trend” pentru ca exact asta e problema. Aici ideea de Eco e considerata o moda. Mi se pare ca in Europa e luata mai in serios.
Bogdan Albulescu :
Cand eram mai mic, cred ca aveam cam 14 ani si tocmai incepusem sa vad si eu viata putin diferit si sa inteleg si eu unu, doua lucruri a venit la noi din Germania, Hans. Hans era un vechi prieten de familie care era de fapt sas si care nu se mai vazuse cu parintii mei de cand se repatriase in Germania. S-a bucurat foarte tare sa ne vada pe toti si sa revada locul unde-si petrecuse tineretea. La un moment dat in timp ce se uita la curtea noastra a spus ca asa ceva nu s-ar vedea in Germania. “Cum adica?” am intrebat noi . Ne-a spus ca nici o ferma din Germania nu ar creste si iepuri si gaini si capre si porci asa cum noi o facem ci s-ar limita numai la un singur animal, crescatorie de gaini de exemplu, dupa cum nimeni de acolo nu ar semana si porumb si trifoi si ceapa, morcov, vita de vie si inca alte cincizeci de plante ci ar semana simplu numai castraveti si ar incerca sa scoata profit maxim de acolo. Pe mine asta m-a impresionat foarte tare si cred si acum ca omul avea dreptate. Am acum ocazia sa vad lucrurile facute dupa modelul american si cred ca aici totul e gandit sa aiba impact si eficienta maxima. De ce sa faci o masina in x ore cand in acelasi interval de timp poti sa faci cu aceiasi oameni 5 masini sa spunem si de ce sa faci masina asta mai mica cand cu aceleasi costuri sau poate doar cu putin mai mult poti sa o faci mai mare. Daca ma intrebi despre plusuri si minusuri nu stiu sa-ti raspund acum, pot sa-ti spun doar ca americanii sunt niste oameni cu un simt practic foarte dezvoltat si carora le place sa nu complice prea tare lucrurile. Probabil ca si-au spus.....„traim intr-o tara mare cat doua Europe puse cap la cap hai sa facem totul de doua ori mai mare”. In consecinta acum conduc un “truck” si incerc sa ma adaptez la ce inseamna America.
Reporter:
Care e locul tau preferat din Chicago? Dar din Bucuresti? (de ce etc.)
Alina Grigore:
E foarte greu...Cred ca in Chicago e vederea din ultimul etaj al Sears Tower . Te afli la 500 de m deasupra pamantului. Efectiv am vazut avioane care zburau mai jos decat Skideck-ul. Privelistea iti taie respiratie. La propriu. In Bucuresti, cred ca vederea din Casa Poporlui, zona Lipscani...
Bogdan Albulescu :
Asta e foarte usor.....malul lacului Michigan zona dintre Navy Pier si Observator. Bucurestiul e un oras care o sa raman foarte aproape de inima mea, este locul unde eu m-am maturizat si o multime de locuri de acolo imi trezesc amintiri foarte frumoase: zona boema a Lipscanilor unde pana cum cativa ani inca mai mergeam la Casandra, Cismigiul, Herastraul.....
Reporter:
Iti e dor de casa sau te-ai adaptat deja?
Alina Grigore:
Nu am inca la ce sa ma adaptaez. Nu stim inca ce ne asteapta. Deocamdata ma simt tot in vacanta... mai prelungita putin intr-adevar, dar sunt convinsa ca odata stabilite lucrurile am sa ma adaptez foarte usor. Americanii spun ca USA e family-friendly. Venind din Romana eu as spune ca e human-friendly. Cat despre tara - mi-e greu sa vorbesc pentru ca dorul e mare.
Bogdan Albulescu:
Mi-e foarte dor de casa, mi-e dor mai ales de parinti si prieteni. Cred ca locuri frumoase gasesti peste tot in lume dar parintii si prietenii nu prea ai cu ce sa-i inlocuiesti. Mi-este oricum mult mai usor decat ma asteptam pentru ca oamenii de aici au facut totul foarte suportabil. Pot sa spun ca venind incoace ma asteptam sa-mi imbunatatesc engleza exersand in fiecare zi. Nu prea am avut ocazia, comunitatea de romani e atat de exstinsa incat am vorbit romaneste mai tot timpul.
Reporter:
Ati lucrati la un nou proiect pentru RTN. Despre ce este vorba?
Alina Grigore:
„Nu vrem sa dam prea multe detalii insa suntem foarte multumiti de profesionalismul oamenilor de aici si de rezultatele proiectului de pana acum.
Bogdan Albulescu:
Este vorba despre ceva care ne aduce foarte multa satisfactie,un proiect la care ne place foarte tare sa lucram dar care acum creste, e inca un copil. Speram sa ne aduca si noua satisfactie si celor care asteapta sa vada.
Reporter:
Spune-ne macar cateva lucruri despre personajul tau din noul proiect!
Alina Grigore:
Care personaj? Cand eram studenta profesorul meu de actorie spunea : „Nu exista personaje exista doar idei“. Daca intamplator as ajung studenta la European Culture University, probabil ca profesorul meu de istorie mi-ar spune: „Un om nu trebuie sa incerce decat ceea ce stie“ ;). Sa speram ca ajung.
Bogdan Albulescu:
Da. Pai.......foarte dar foarte curand o sa aflati mai multe.
Reporter:
Alina, tu ai jucat in ultimul film al lui Cristi Puiu. Ce a insemnat pentru tine?
Alina Grigore:
Cristi Puiu este regizorul roman cu cele mai multe premii obtinute la Cannes. Faptul ca filmul „Aurora“ in care am avut onoarea sa fiu distribuita a fost nominalizat la Festivalul International de film de la Cannes este cea mai importanta realizare a mea de pana acum. Cristi Puiu este un regizor exceptional. E foarte preocupat de lucrul cu actorii si extrem de talentat. Am avut ocazia sa lucrez cu el si-n scoala si am invatat in timp ca e unul dintre cei mai inteligenti regizori ai lumii. Are un mod specific de a gandi mult diferit de cel al altor regizori internationali si asta e si motivul pentru care e recunoscut world -wide. Sper sa mai am ocazia sa lucrez cu el si ma bucur foarte mult de rezultatele pe care le-a avut filmul. Acum ma bucur de ceea ce mi se intampla aici. Si eu si Bogdan am avut indrazneala sa riscam si rezultatele incep sa se vada. Dumnezeu ne-a deschis niste drumuri la care nici n-am fi visat. RTN CHICAGO e unul dintre ele.
Reporter:
Bogdan ai fost implicat in niste proiecte de televiziune foarte importante. Ce ti-a adus asta?
Bogdan Albulescu:
In primul rand experienta, apoi am cunoscut oameni de o inalta calitate umana iar cand spun asta ma refer si la publicul care ne indrageste. Importanta e schimbarea. Sa ai incredere in ce-ti ofera viata si sa iei trenul ala riscant. Noi l-am luat si ne-a dus unde nu ne asteptam. Multumim pentru tot Chicago!
Reporter:
Se spune despre voi ca aveti o relatie extrem de frumoasa ca sot si sotie. Ce ne puteti spune mai mult?
Alina Grigore si Bogdan Albulescu:
Ne iubim si ne respectam enorm. Comunicam foarte bine chiar si atunci cand ne ciondanim. Iubirea e de la Dmnezeu. Daca il respescti pe El, o respecti si pe ea. Am avut noroc unul cu altul. Speram ca toate cuplurile sa se bucure de momentele pe care le-am avut noi in relatia asta.
DespRe AlinA GRiGoRe:
- a terminat
unatcsectia actorie: Universitatea Nationala de Arte Teatrale si Cinematografice - Bucuresti 2007
- a jucat in productii ca: Happy End (Radu Potcoava), Om Sarac Om Bogat (Pro TV), Razboiul Sexelor, Ingerasii, Aniela (Acasa TV), Aurora (Cristi Puiu), Visul Unei Nopti de Vara (Galgotiu) etc.
- pasionata de: pian, filme ,copii, lectura, calatorii, sotul ei;
- iubeste arta spectacolului pentru ca: „ Adevarul tau e in celalalt“ (Ion Cojar).
DespRe BoGDAn AlBulescu:
- a terminat unatc sectia actorie: Universitatea Nationala de Arte Teatrale si Cinematografice - Bucuresti 2007
- a jucat in productii ca: Regina, Aniela (Acasa TV), Coolori (Diana Iliescu)etc.
- pasionat de: tenis, filme, calatorii, sotia lui
- iubeste arta spectacolului pentru ca: te invata viata;