Umbra copacului uscat
Cu doar cateva ore in urma fata de
momentul cand m-am apucat de scris aceste randuri, unul din prietenii nostri din New Delhi, Amigo, a plecat la Domnul. Avea patru copii dintre care trei infiati, oameni care renuntasera la atat de mult pentru a sluji.
Era un om profund si matur, un lider de inchinare si cu care iti facea placere sa
stai. Desigur este o veste care nu are cum sa nu ne afecteze, ba parca nici nu ne vine sa credem ca este adevarat.
Cu mai multe zile in urma erau alte forme de vesti socante, oameni care sunt in pragul disperarii in Europa si mai peste tot in lume, criza care ii macina pe cei mai multi, starea aceea de nesiguranta: „daca ma dau afara“, „daca business-ul nu va mai merge“, „daca nu mai imi pot plati ratele la banca“, etc.
Euforia s-a transformat dintr-o data intr-o stare de panica. Emotiile noastre au luat o intorsatura brusca si acum, mai mult ca oricand, adevaratele valori ale omului de azi se reflecta.
Este vremea in care putem vedea cel
mai bine adevarata roada a secularismului. Nu, nu este un alt mesaj apocaliptic, nu este cu nici un chip tinta a ceea ce vreau sa scot in evidenta, ci intrebarea care framanta mintea mea este: ce a ajuns mintea omului?
Mintea omului
Un camp de bataie - a fost din totdeauna, veti spune unii, dar sa fim seriosi, capacitatea de manipulare a mintii umane a atins culmile cel mai inalte. Faptul ca totul este relativ, nimic mai fals, dar acceptat
de mase, a creat in marea majoritate mentalitatea relativa - caracterizata de multele elemente prezentate anterior, dar in general a produs oameni extrem de saraci in identitate, principii si valori.
A merge cu multimea a devenit un trend, si prin urmare manipularea maselor se face cu mult mai usor decat inainte pentru ca nu mai stim exact cine suntem, ce credem, de unde venim si unde mergem - context in care mintile ascutite ale unei clase pervertite de pacat preiau locul lui Dumnezeu si traseaza cu multa usurinta directia spre care trebuie sa ne indreptam.
Ca manipularea era folosita si inainte este bine stiut, dar, asa cum spuneam mai sus, astazi stiinta (prietenul sau inamicul nostru) a ajuns sa actioneze atat de violent impotriva a tot ceea ce Dumnezeu are
pentru noi, incat nevegherea atrage cele mai nefaste consecinte asupra individului, familiei si bisericii.
Rick Warren spunea ca: cei mai multi oameni doar exista, dar nu traiesc, pentru ca ceea ce a ajuns viata noastra nu mai are de-a face cu a trai, ci doar cu a exista. Cum vom raspunde noi trupul lui Cristos, acestei generatii si provocarilor ei?
Imi imaginam astazi un om care vine sub un copac uscat si sta la „umbra“ lui. Am avut zilele astea 44 de grade si nu de putine ori a trebuit sa stam in casa cu temperaturi de 37-38 de grade si va spun sincer ca este provocator. Dar cum este sa vii sa te adapostesti la umbra unui copac uscat?
Este un loc unde multi crestini au ajuns astazi sa stea. Este locul unde ne amagim ca avem umbra si racoarea aceea care iti da energie; locul unde mai prindem in cate o zi umbra unei crengi si avem impresia ca in sfarsit ne-am revenit, dar se schimba pozitia soarelui si suntem din nou ca inainte. El, copacul uscat, este locul fara roada si fara viata. El, copacul uscat, este imitatia Celui Verde, copacul amagirii, al religiei si regulilor, al „crestinilor“ care au pierdut anii, si tiparele formate de vreme ii fac sa creada ca traiesc.
Unora ne place de acum sa vedem ceva mereu nou, sa citim ceva socant, iar altii de teama ne agatam cu tarie de orice ne iese in cale si incercam sa-L bagam pe Dumnezeu in cutia noastra. O viata in care coordonatele ei au fost pierdute, si care a dat nastere din ce in ce mai mult nestatorniciei si lipsei de angajamente pe
termen lung.
Incerc oare sa scot in evidenta tot ce este rau? Nu, nicidecum, ci mai degraba prezentand realitatea pe care uneori o ocolim, unii din noi vom lua decizia sa nu mai ii puna apa copacului uscat pentru ca nu este o investitie, ci o risipa.
Umbra copacului verde
Spre gloria lui Dumnezeu o spun, ca exista si Copacul Verde si sunt multi care stau la umbra Lui. Este locul unde circumstantele si problemele nu pot zgudui increderea si identitatea noastra. Este locul unde ne reincarcam, continuam ceea ce am inceput indiferent de imprejurari, pentru ca increderea noastra este una care nu insala. Si intre acestia sunt multi care au experiente cu Dumnezeu, traiesc minuni in prezenta Lui, ii auzim vocea si voia Lui este tinta noastra.
Nebuni sau fanatici, asa cum mai suntem denumiti de altii, ne cunoastem limitele dar si pe Cel fara limite, stim de unde am venit si unde mergem, iar toata aceasta scena imensa unde lumea isi joaca rolul ei, ramane pentru noi campul unde luptam pentru a elibera pe cei captivi, sfera unde vrem sa aducem lumina iar Dumnezeu sa fie glorificat. Binecuvantati vor fi ei toti cei ce lupta pana la sfarsit! Binecuvantat este oricine se adaposteste la umbra Sa, caci viata si binecuvantare este in prezenta Lui.
Ramane insa acesta provocare: ce alegi sa fie mintea ta? Un loc unde vesnic domneste soarele ce-ti arde sperantele si energia, sau un loc unde libertatea de gandire si capacitatea de conectare la Imparatia Lui au fost castigate de „Copacul Cel Verde“, Printul Pacii?
„Operatiunea: Binecuvantand Biharul"/" 4k"
Aceasta este cea mai semnificativa initiativa de rugaciune pentru Bihar in care am fost implicati si in mod cert una din cele mai importante actiuni de rugaciune in ceea ce priveste varietatea celor implicati, planul de actiune si amploarea acestui proiect.
Au trecut aproape 2 luni de la
momentele de inceput si ne mai stau inainte cateva saptamani pana cand proiectul „Operatiunea: Binecuvantand Biharul“ va incepe.
Rugaciunile multora dintre noi au capatat raspunsuri clare, si multumim pentru asta. Mobilizarea liderilor din Bihar a fost cea mai mare problema. De unde ii luam, cine va putea mobiliza atatia oameni, vor veni, nu vor veni, vor putea oare sa preia aceasta viziune si sa o considere a lor insisi. Si multimea de necunoscute ar
putea continua.
(continuare in numarul viitor)