(continuare din numarul trecut)
„Noi avem nevoie de toate bogatiile dragostei si intelepciunii lui Dumnezeu, caci numai o viata din belsug exercita atractie asupra altora.“
D. Cornilescu
P
artea a doua
L
umina in intuneric
„El stie ce este in intuneric si la El locuieste lumina.“
Daniel 2:22
Incepe sa se lumineze de ziua!
„Si Domnul va face sa rasune glasul Lui maret…
" Isaia 30:30
Ceea ce impingea cu deosebire pe Dumitru Cornilescu la traducerea Bibliei
era constiinta intunericului spiritual in care se gasea el insusi, (…) intregul popor. Pentru a intelege importanta lucrarii incepute de Dumitru Cornilescu si pentru a explica marea binecuvantare pe care a adus-o poporului roman de pretutindeni, trebuie amintit mai intai spiritul in care s-a facut aceasta traducere. Nu era vorba nicidecum de o competitie cu alte condeie de vaza ale vremii, nici o incercare laica de a umple un gol adanc simtit in literatura de specialitate romaneasca, si cu atat mai putin nu era o afacere. Nu s-a facut in prealabil nici un contract cu nici o societate de tiparire a Bibliei, nu au avut loc obisnuitele targuieli intre agentul societatii si o impunatoare fata bisericeasca asupra costului in valuta forte pentru fiecare coala sau capitol, pentru fiecare corectura a spaltului, cum era cazul la toate traducerile anterioare si la cele care au urmat. Nimic din toate aceastea! Dupa cum se stie foarte bine, Dumitru Conilescu a inceput traducerea exclusiv pentru lamurirea persoanala aspura principiilor de baza ale Evangheliei. Lucrarea lui s-a transformat insa intr-o opera social-religioasa, ca urmare a responsabilitatii pe care acest mare initiat o simtea apasand pe umerii sai, fata de ignoranta morala si spirituala pe care o vedea la toti cei din jurul lui.
Nu este de mirare ca roadele au fost cu totul exceptionale, atat imediat cat si dupa aceea, pana in zilele noastre! Si fara indoiala, ele vor continua cat timp se va vorbi romaneste.
Greutatile au fost imense! Numai cine a tradus macar un capitol de cateva pagini intelege ce dificultati presupune aceasta munca, mai ales cand este vorba de filozofie sau religie, unde sunt posibile mai multe greseli de interpretare decat in oricare alt domeniu.
Ca sa intelegem cat de cat imensitatea sarcinii pe care Dumitru Cornilescu si-a asumat-o de buna voie si fara nici un folos material, trebuie mentionate cateva fapte. Miscarea religioasa din Romania era dominata atunci exclusiv de Biserica Ortodoxa, in care spiritul traditional si dependenta de biserica rasariteana, cel putin in privinta limbii, au dat nastere totdeauna si mai ales in ultimii 70 de ani, unui ghem de contradictii si interese cu care nimeni nu cuteza sa dea piept la scara nationala. Temeritatea initierii unei astfel de actiuni si consecintele grave pe care le-ar fi putut avea asupra persoanei respective, nu puteau fi ignorate decat de
un spirit ca cel al lui Dumitru Cornilescu. Consecintele nu s-au lasat asteptate, schimband in mod dramatic sensul vietii unuia dintre cei mai capabili romani, care si-a petrecut, de aceea tot restul vietii in exil.
Trebuie apoi sa apreciem corect greutatile de specialitate pentru efectuarea unei astfel de opere, in Romania din vremea aceea. Mai multe decenii, Societatea pentru Raspandirea Bibliei in Anglia si Strainatate a cautat pe doua continente un cadru de inalta clasa, care sa cunoasca (in acelasi timp si in mod corespunzator realizarii unei asemenea sarcini) limbile ebraica, greaca si romana. Dar nu l-a gasit. De aceea, impotriva conceptiei acestei Societati, de a traduce Biblia numai pe baza textului ebraic, a trebuit sa se faca exceptie in cazul Romaniei. Avem astfel o traducere a Bibliei bazata pe textul grecesc al Bibliei Septuaginta. Traducerea Bibliei dupa acest text, confruntata in punctele cheie cu textul ebraic si cu cele mai cunoscute traduceri din limbile moderne, reprezinta insa o sarcina pe care nu o putea duce la capat decat un specialist de inalta tinuta intelectuala si spirituala.
In sfarsit, in cazul traducatorului de fata, mai mult decat toate aceste greutati, pe umerii sai apasa responsabilitatea talmacirii Bibliei fara influente straine, fara idei preconcepute, in spiritul conceptiilor de baza pe care Mantuitorul Insusi le-a propovaduit in timpul vietii Sale pe pamant. Dumitru Cornilescu si-a dat seama de aceasta responsabilitate. Grija fata de soarta sufletului sau si a fiilor neamului sau i-a dat posibilitatea sa faca o lucrare de o tinuta nemaiatinsa pana la el, inscriindu-se astfel in randul celor mai de seama conducatori spirituali ai poporului roman.
Dar cine ar putea sa prezinte mai bine ca el insusi gandurile, sentimentele, umbrele de indoiala si strafulgerarile de lumina cereasca ce l-au inspirat in aceasta perioada de 5 ani? Acestea sunt prezentate intr-un mod magistral si in acelasi timp cu o simplitate caracteristica numai marilor personalitati si descoperitori, in brosura scrisa de el, intitulata: „
Cum m-am intors la Dumnezeu si am spus si altora.“
Desigur, cuvintele care urmeaza, extrase din aceasta lucrare a lui, nu au nici pe departe semnificatia corespunzatoare pentru cei credinciosi din zilele noastre, si mai ales pentru cei din tarile crestine dezvoltate. Cele ce urmeaza sunt pentru ei lucruri de la sine intelese, deoarece ei s-au nascut si au trait intr-o tara, intr-o lume unde Cuvantul lui Dumnezeu este cunoscut, pretuit, publicat si raspandit fara nici o stavila. Randurile de mai jos trebuie luate insa in contextul istoric, politic, social si religios al vremii, descris in numai cateva cuvinte in pagilie precedente. Numai asa le putem intelege forta launtrica, bogatia de continut, maretia spirituala pe care le cuprind. Pentru romani insa, amintirea acestor idei simple ale crestinismului, asa cum au fost ele descoperite de Cornilescu din Biblie numai prin calauzirea Duhului Sfant, este revelatoare. Pentru ei, paginile care urmeaza sunt incarcate cu toata afectivitatea pe care Dumnezeu a dat-o unui popor de la extrema estica a Europei, strivit intre influentele istorice si politice potrivnice, pe de o parte, si intre prejudecati si forme religioase (..), statornicite de secole prin traditia omeneasca, pe de alta parte. Ele se
adresau de asemenea unor oameni care nu cunosteau nici chiar cele mai elementare lucruri ale Cuvantului lui Dumnezeu. In aceasta lumina, intelesul frazelor care vor urma, desi arhicunoscut astazi de credinciosii din toata lumea, poate capata si in ochii lor, sensul unui simbol, sensul lor adevarat! Pentru ca si astazi, ca si in timpul lui Cornilescu, si in timpul Mantuitorului, marile adevaruri ale Evangheliei sunt descoperite de Dumnezeu direct slujtorilor Lui celor mai devotati, celor mai spirituali, fara participarea unei idei preconcepute, ci exclusiv prin Duhul Sau cel Sfant. Pilda stau marile reforme protestante si neoprotestante care au avut loc mai ales in ultimii 400 de ani in tarile de limba germanica si anglo-saxona. Pe drept cuvat, un ziar european numea pe Dumitru Cornilescu la aniversarea a 50 de ani de la traducerea Bibliei: un Luther roman.
Si apoi cine ar putea vorbi mai bine despre intoarcerea la Dumnezeu, decat el insusi? Sa-l ascultam.
Intoarcerea la Dumnezeu
„
Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi…zice Domnul.“ Ieremia 29: 13-14
„Pe cand lucram la traducerea Noului Testament, a trebuit sa caut fiecare cuvant in greceste, intr-un dictionar, ca sa-i vad intelesul. Si pe cand faceam lucrul acesta, am capatat cu totul alte convingeri despre lucrurile cele mai obisnite. De pilda, cand am vazut ca Biblia vorbeste asa de mult despre pacat, m-am gandit ca pacatul trebuie sa fie ceva grozav inaintea lui Dumnezeu, daca El vorbeste atat de mult despre pacat.
Negresti, totdeauna am crezut ca pacatul este ceva foarte rau inaintea lui Dumnezeu, dar daca m-ar fi intrebat cineva: „Ce este pacat?, i-as fi raspuns: „Daca omori pe cineva, ai facut un pacat.“ „Cine este pacatos?“ „Ucigasul este pacatos si locul lui este in inchisoare.“ Dar cand am citit ca „ oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii “ (Matei 5:22) am ramas uimit, fiindca stiam ca oricine se manie in fiecare zi. Daca ai de-a face cu persoane suparacioase, nu poti altfel decat sa te superi. Si daca oricine se supara, nu se poate sa fie asa de grav. Nu puteam sa pricep versetul acesta si si am trecut mai departe.
Cand am ajuns la versetul din epistola catre Romani care spune ca : „toti au pacatuit…“, nu m-am putut impacat cu el, fiindca ziceam: „Eu cunosc foarte multe persoane care n-au omorat niciodata pe nimeni si nu sunt la inchisoare. Nu pot pricepe de ce spune Biblia ca toti au pacatuit. Daca nu cunosc pe altii, ma cunosc macar pe mine insumi. Eu n-am omorat pe nimeni, n-am fost la inchisoare, asa ca nu pot spune ca sunt un pacatos.“ N-am putut intelege nici versetul acesta; l-am lasat si am trecut mai departe.
(continuare in numarul viitor)