Ma rog si-acum ca Bucuria-n suflet sa-mi intinereasca! Aleg gandurile armonioase si las bucuria sa curga, ca un izvor, prin inima si sufletul meu: si-L simt ca este cu mine intotdeauna Dumnezeu. Este atat de bine sa primesti bucuria in tine, ca un izvor de viata cereasca, chiar aici, pe pamant, simtind permanent, fericirea eterna dumnezeiasca! Aud cu iubire si bucurie, selectandu-mi gandurile armonioase din „computerul tabloului de sigurante“ al creierului meu, ca sa-mi umplu viata doar cu fericirea ce mi-a daruit-o credinta mea nestramutata in Dumnezeu. Si las viata eterna plina de bucurie sa curga prin mine, simtind, de pe acum, vesnica fericire dupa Saritura in Lumina de Maine! Iubirea de Viata Eterna imi da doar bucurie!
Doamne, tare as vrea,/ Fericirea din sufletul meu, / In culorile sfinte de curcubeu, / Sa intre, cititorule, si-n sufletul tau!.../ Bucuria este un sentiment de multumire vie, de satisfactie sufleteasca.
Exista doar o bucurie autentica si reala! Este bucuria ce vine din Dumnezeu, prin Harul ce ni-l ofera si azi Fiul Sau. Este bucuria ce vine prin credinta in Mantuitorul care S-a Intrupat pe pamantul nostru, a murit si a Inviat, izvorand Bucuria si Salvarea noastra. Credinta in Mantuitorul Inviat este sursa Bucuriei, fara de care un crestin nu are oxigenul fericirii. Fara sentimentul bucuriei permanente in inima, un om nu poate fi un crestin „nascut din nou“ si nici un martor al Invierii si al iubirii lui Dumnezeu, care „atat de mult a iubit lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“.
Bucuria este trasatura de caracter de autentificare a credintei adevarate a crestinului! Izvorul bucuriei credintei crestine este iubirea lui Dumnezeu, de care as dori sa se umple si sufletul tau!
Ce este iubirea? Este un cuvant de aur ce ascunde margaritare spirituale. Dragostea este un sentiment de afectiune pentru cineva, dar sensul acestui cuvant este mult mai adanc. Este sarea vietii, acopera defectele, infrumuseteaza uratul, este mai tare decat moartea, este vesnica.
Adevarata dragoste este apreciata peste tot in lume, dar chintesenta ei filozofico-crestina este prezentata genial in Biblie, unde gasim definitia ei intr-o forma poetica, ca un cantec al sufletului de neuitat, plin de speranta bucuriei in optimismul credintei in Iubirea lui Dumnezeu, venita pe razele de Lumina din Cer, pe cai de mister: „Chiar daca as vorbi in limbi ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor./ Si chiar daca as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic./Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic./ Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,/ nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,/ nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar;/ acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul./ Dragostea nu va pieri niciodata.
Iubirea neipocrita nu cauta avantajul personal. Ea este altruista. Oamenii care traiesc doar dupa reguli reci, fara suflet adesea dictate dupa fire, pot cadea usor in capcana lipsei de iubire. „Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!/ Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.“
Ca sa ai fericire in sufletul tau, ai nevoie de credinta in Dumnezeu, ca sa poti sa-ti afli tineretea interioara si s-o cultivi in fiecare zi, cu perseverenta urcand pe treptele bucuriei.
Fii pozitiv si in armonie de Bucurie. Sa dispara din tine gandurile negative/ Si mintea-ti sa aiba doar imagini pozitive,/ Ca sa poti in viata, in carapacea de tina,/ Linistit, sa-ti pastrezi sufletul in Lumina!
Viata noastra este ca o zi de popas, ca sa invatam codul de viata divina, pentru a intra in Lumina, intr-o noua dimensiune de existenta, in care bucuria si fericirea tes armonia din Tara Adevarului si a Vietii eterne, pentru vesnicie, unde este „raul cu apa vietii, limpede ca si cristalul, care iese din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului“ si „pomul vietii“.
Ne-a dat Dumnezeu aceasta zi de viata, ca sa ne pregateasca pentru o noua dimineata, cand din cortul chiriasilor de timp, din casa noastra de tina, Mantuitorul ne va muta sa fim in Lumina. Ne-a lasat Dumnezeu si o Scrisoare, in care, cu rabdare, ne invata cum sa ne pregatim pentru Ziua cea mare: de decolare!...
Scrisoarea este „o veste buna, de bucurie“: „La inceput, era Cuvantul (Logosul), si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu…Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era Viata; si Viata era Lumina oamenilor… A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit, dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu“. Ce minunata veste buna de bucurie: sa poti, prin credinta, sa intri ca fiu si tu, si eu, in a Mantuitorului Imparatie, ca sa traim fericiti o vesnicie!...Ce bucurie!
Vestea buna: Cuvantul sfant este nadejde si bucurie, caci Isus Mantuitorul a venit pe pamant sa Se nasca, sa creasca, sa ne scoleasca si sa ne mantuiasca dintr-o stare de viata urata, de condamnare, nefericita si pacatoasa intr-una curata, divina, frumoasa, gata de zborul spre Imparatia pregatita de El, dupa Inviere si Inaltarea Lui la Cer!
De fapt, Evanghelia vrea sa ne spuna despre vestea cea buna ce ne incredinteaza ca avem un Mantuitor, ca sa ne ajute sa refacem legatura cu Dumnezeu si sa intram, prin credinta, intr-o viata de sfintenie si de biruinta. Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau iubit sa ne ajute sa ne regasim viata de bucurie, luand asupra Lui pacatul, caci „Dumnezeu Isi arata dragsotea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi…, dar ne si bucuram in Tatal Ceresc, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am castigat impacarea“. Avem bucuria de a fi crestini, daca primim cu credinta harul de impacare divin.
Adevarata stare a crestinului trebuie sa fie luminata in bucurie, cum razele de soare se contopesc cu petalele florilor in culori de curcubeu, cand le privesc in gradina, ca sa le transfer in sufletul meu, in bucuria din poezia cuvantului, ales sa ramana far de lumina si pe pagini de scriptura, ca indemn de traire si invatatura.
Evanghelia este un izvor de bucurie si de speranta. Nu poti fi crestin, daca nu crezi in Bucurie. Bucuria este nadejde, sanatate, fericire. De aceea, in Biblie, gasim cuvinte, expresii, propozitii si fraze nenumarate, care exprima indemnuri la un trai fericit, de multumire, de bucurie si de credinta in Dumnezeu.
Mantuitorul ne arata calea Bucuriei, atunci cand vorbeste despre Fericire. Cele doua cuvinte redau stari sufletesti ale omului, aflat in calatoria vietii si care traieste multumit si vesel. Bucuria exprima un sentiment de multumire si satisfactie sufleteasca, care poate fi ocazionala sau permanenta, efemera sau durabila, cauzata de circumstante, sau este simtamant luminat de o scanteie divina ce-ti inveseleste sufletul si te face sa ai o deplina multumire sufleteasca, orice ti s-ar intampla in viata.
Fericirea este o treapta a bucuriei de maxima intensitate: „o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina“. Fericirea presupune plinatatea bucuriei, pe care o simti, o traiesti, dar se si vede in lumina ochilor tai, pe fata ta, in gesturile si comportarea ta, care devine molipsitoare, caci transmiti in jurul tau uimire si dorinta altora de a fi ca tine, in circumstante asemanatoare. In fericire, auzi vocea lui Dumnezeu ce vorbeste sufletului tau; si Cerul se coboara in tine cu bucuria de pace si bine…
Bucuria fericita este un dar personal si o stare de suflet: acea scanteie divina de multumire si bine, pusa in tine de Dumnezeu, care te-a creat unicat. Nu poate altcineva sa-ti toarne bucuria in suflet, cum ai turna apa de izvor rece si buna, intr-un pahar de cristal, si sa dai cuiva din el sa bea, cand este de tot insetat. Sufletul tau poate fi inchis ermetic, iar incuietoarea este pe dinauntru; si doar tu poti descuia Bucuriei sa intre, ca sa te faca fericit mantuit. La usa inimii tale, poate sa stea, pentru a intra chiar Urzitorul fericirilor tale, a carui voce o poti descifra, oprindu-te din alergare: „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el; si el cu Mine“. Imparatul vesniciilor sta la usa inimii tale si bate… Vei asculta Vocea Bucuriei?
Prof. Dumitru BUHAI