Amy Carmichael e nascuta la Millisle, Irlanda de Nord, in 1867, decedata in 1951.
Misionara in Japonia si India, fondatoarea Comunitatii din Dohnavour, al carei scop era salvarea copiilor destinati prostitutiei in templele pagane.
La varsta de 16 ani, pe cand era studenta la Harrogate in nordul Irlandei, Amy Carmichael l-a gasit pe Domnul Isus ca Mantuitorul ei personal. In legatura cu aceasta, ea scrie: „In liniste, la sfarsitul unui mesaj evanghelic, Bunul Pastor a raspuns rugaciunilor mamei, tatalui meu si a multora dintre cei dragi. El m-a atras si pe mine la turma Sa.“
Prima experienta a lui Amy cu Domnul cel viu a avut loc pe strazile orasului Belfast, pe cand avea 18 ani; o intalnire instantanee si cu totul neasteptata. Ea povesteste ca in timp ce se indrepta spre casa, venind de la biserica impreuna cu familia ei, a observat o sarmana batrana care ducea un pachet greu. Impinsi de o mila subita, Amy si fratii ei s-au apropiat si i-au luat povara, luand-o de brat si ajutand-o sa mearga. Intalnindu-se cu cetateni respectabili ce se uitau uimiti la ei, tinerii se simteau stanjeniti, inaintand cu greu prin vant. Deodata, lui Amy ii rasuna prin minte urmatoarea fraza puternica a apostolului Pavel: „Daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va dovedi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare…“ (1 Corinteni 3:12-14).
„Daca lucrarea zidita de cineva… ramane in picioare!“ „M-am intors in jur sa vad cine imi vorbea. N-am vazut decat fantana, strada noroioasa si oamenii cu figurile lor surprinse. Fulgerul orbitor venise, apoi plecase - in jurul nostru nu se aflau decat lucruri obisnuite. Am mers mai departe. N-am spus nimanui nimic, dar stiam ca mi s-a intamplat ceva care a schimbat valorile in viata mea. Nimic nu mai conta in afara de lucrurile care raman in picioare pentru vesnicie.“
In aceea dupa-amiaza, Amy s-a inchis in camera ei, s-a rugat lui Dumnezeu si a tors pentru totdeauna tesatura vietii ei. Mai tarziu, la varsta de 19 ani, cu ocazia unei adunari la Glasgow, a auzit pentru prima oara marturia cu privire la viata de biruinta prin Duhul Sfant. „M-am dus la acea adunare cu inima impartita intre teama si nadejde. Va fi aici si ceva pentru mine? Nu-mi amintesc nimic din mesajele din acea zi, dar la sfarsit, cel care a rostit rugaciunea finala a inceput asa: „O, Doamne, stim ca Tu esti in stare sa ne pazesti de orice cadere!“ Aceste cuvinte m-au izbit. Ele au fost pentru mine ca un foc stralucitor. „Siguranta mantuirii la Harrogate, descoperirea valorilor vesnice cu ajutorul Duhului Sfant la Belfast si actualitatea vietii noi in Cristos la Glasgow au fost etapele spirituale simple ale trezirii lui Amy Carmichael la lunga ei slujire pentru Domnul.
Pe 13 ianuarie 1892, Amy a raspuns la apelul pentru slujire in strainatate. Supunandu-se poruncii Mantuitorului: „Mergeti!“, ea s-a oferit ca misionara a conventiei din Keswick si dupa cateva luni, a plecat in Japonia. Cu toate ca serviciul ei aici a fost de scurta durata, ea a invatat numeroase lucruri pretioase care i-au fost utile in cursul celor 55 de ani de serviciu neintrerupt in India.
Japonia
De la sosirea in Japonia, ea a inteles importanta unei vieti simple pentru misionari, valoarea adaptarii la vesmintele si obiceiurile oamenilor printre care ajungi sa-l marturisesti pe Isus Cristos. A invatat aceasta lectie aspra intr-un mod trist. Impreuna cu translatoarea ei japoneza, Misaki San, s-a dus sa viziteze o batrana bolnava. Acest suflet chinuit parea gata sa se intoarca spre Mantuitorul, cand batrana a observat manusile de piele de pe mainile misionarei si n-a mai ascultat ce-i spunea vizitatoarea. „M-am intors acasa si, fara sa ezit, am abandonat imbracamintea europeana. Mai tarziu, am descoperit ca acest lucru m-a facut sa castig mii de ore de activitate si mi-a crutat si multi bani. Acest timp si acesti bani economisiti insemnau jertfe de bani in plus pentru Acela care ne-a dat totul. Mai mult inca, cred ca aceasta hotarare ne-a deschis usi care nu s-ar fi deschis niciodata inainte. Ar fi fost imposibil sa merg imbracata dupa moda europeana in locurile unde a trebuit sa merg mai tarziu in India. Aceasta descoperire ne-a deschis usa la inimile oamenilor.“
Curand in viata ei misionara, Amy a cunoscut puterea Dumnezeului Atotputernic.
Un budist din localitatea Matsue din Japonia era stapanit de un „duh de vulpe“, cum spuneau ei posedarii demonice. Misionara s-a dus in acea localitate fara a fi invitata, spunand sotiei omului stapanit de demoni ca se vor ruga in alta casa ca sotul ei sa fie eliberat. O ora mai tarziu, un mesager a venit sa le spuna ca toate „vulpile“ au plecat din acel om. A doua zi, omul, eliberat complet, a venit cu o ramura de flori ca sa-si exprime recunostinta fata de Amy iar cateva luni mai tarziu, cand a murit, el avea Noul Testament in maini. Astfel, Amy a invatat in lupta practica faptul ca „Cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume“ - 1 Ioan 4:4.
Asa au fost inceputurile cunoasterii profunde a Domnului. In India, in timp ce invata tamila, Amy avea impresia ca un „Auditor“ invizibil se afla acolo in preajma ei. Ea a devenit constienta ca o Prezenta divina era in cautarea cuiva, care sa asculte cum striga de la pamant spre El chemarea sangelui unui frate. Cand Dumnezeu a chemat-o la salvarea copiilor din templele indiene, doar putini misionari si indieni crestini au fost de acord cu ea. Amy scria: „Cateodata, este ca si cum as vedea pe Domnul, asa cum statea in genunchi, singur, sub maslinii din gradina Ghetsimani. Acum, arborii sunt tamarini, ca cei din fata mea. Si singurul lucru care s-ar putea face ar fi sa se ingenuncheze alaturi de Domnul, pentru ca El sa nu fie singur in durerea Lui pentru copilasi.“
Cartea ei, intitulata „Lucrurile asa cum sunt“ (1903) a starnit o mare valva in India si in Marea Britanie, datorita ascultarii lui Amy fata de „ordinele divine“ si conceptia ei de lupta. Ea a invatat sa se roage, sa se increada, sa asculte si sa nu se uite inapoi. Iata cateva dintre randurile ei:
„Cand trebuie sa fie luate hotarari, sa nu se priveasca inapoi, ci in sus. Atunci va veni lumina pentru a face ceea ce Domnul si Stapanul nostru vrea ca sa faceti.“
„Poate ca trebuie sa fie luate hotarari care par sa schimbe caracterul lucrului. Dar daca principiile de baza care ne-au calauzit de la inceput sunt mentinute solid, nu va avea loc o schimbare reala. Raul poate urma un curs nou, dar va fi mereu acelasi rau.“
„Daca ramaneti fermi in hotararea ca, in toate lucrurile, Cristos ca Domn sa aiba intaietatea; daca socotiti vointa Lui, gloria Lui si placerea Lui mai presus de toate si daca ramaneti in iubirea Lui, iubind unii pe altii asa cum v-a iubit El, atunci totul va fi bine, vesnic bine.“
Amy a avut o inima care canta.
Sensibila artista, talentul s-a dovedit in poeziile ei. Experientele ei de credinta si biruintele lui Dumnezeu, exprimate in scrierile ei, au fost traduse in toate regiunile lumii. In cartea „Funia de Aur“, Amy vorbeste despre calatoria unor copii indieni, mergand sa caute izvorul raului lor de munte. Ascensiunea a fost lunga dar pasionanta, prin luminisurile padurii, pe marginea apei, unde uneori se vedeau urme de tigru. „Copiii se minunau de privelistile noi, de cascadele feerice, de iazuri, pesteri si tot felul de plante care cresteau acolo, dar izvorul nu l-au gasit. Un copac cazuse chiar in locul unde malurile erau rapoase si maracinii incalciti. Trunchiul acoperit cu orhidee era minunat, dar bara drumul. Copiii stiau ca dincolo, deasupra lizierei padurii, adevaratul izvor trebuia sa apara in frumusetea lui solitara, dar ca ei nu vor putea ajunge pana acolo.“
Iata o parabola a lui Amy Carmichael. Izvorul profund al vietii sale abundente se gaseste si el cu mult dincolo de ceea ce poate fi vazut si atins, pentru ca el se afla in Dumnezeu. Dar „iazul“ care a alimentat viata ei a fost acea intalnire cu Domnul Isus pe strazile din Belfast, schimband toate valorile vietii ei, cum spune Scriptura: „Daca lucrarea zidita de cineva… ramane in picioare…” (1 Corinteni 3:14).
Material preluat si adaptat din „Ei au gasit secretul“, V.Raymond Edman
www.lucratori -romani.ro