Se apropie din nou Craciunul, sarbatoarea care imi aduce in suflet cele mai frumoase amintiri din vremea copilariei, obiceiuri si traditii traite pe meleagurile natale romanesti. Privesc insa in fiecare zi oarecum tot mai uluit la toata aglomeratia de oameni si masini, la agitatia cu care fiecare alearga din magazin in magazin pentru a cauta un cadou cat mai atragator, la un pret cat mai ieftin, pentru a marca sarbatoarea Craciunului sau ... nu.
Parcari ticsite si insuficiente, claxoane, injuraturi, oameni nervosi si totusi, nici frigul si nici gheata sau zapada asternuta pe ici si colo nu-i opreste pe bietii furnicari din febra cumparaturilor in asa numita luna a cadourilor.
Daca ar fi sa ma las ademenit de irealitatea darniciei si a vanzarilor din acest sezon as zice ca am iesit din criza economica – nu insa si din criza morala, mondiala. Stiu insa faptul ca prea des se cheltuiesc bani care s-au strans cu greu (sau care nici macar nu s-au strans) pentru a face o bucurie cuiva special, sau pentru ca avem dorinta de a impresiona pe cineva fata de care ar exista unele obligatii. Asa ca, fie e vorba de un cadou facut din tot sufletul, fie un cadou din obligatie, banii cheltuiti nu reflecta starea bogatiei celui ce este (sau doreste sa para a fi) darnic.
Nu pot sa nu zaresc prin fata unor magazine – desi mult mai rar decat in anii precedenti, pe voluntarul armatei salvarii imbracat in costum de mos craciun aproape inghetat, agitandu-se si el cu clopotelul si galeata de metal – cam goala. Din pacate nu prea este bagat in seama pentru ca cei ce trec pe langa el alearga sa cumpere cadouri altora si nu-l au pe lista lor de binefacere nici pe bietul voluntar, nici organizatia de caritate pe care acesta o reprezinta si nici pe bietii nevoiasi care depind de sprijinul acestei organizatii. Si totusi, bietul voluntar sta in asteptarea acelor care au o inima cu adevarat darnica si pentru straini. Imi dau seama ca el crede in continuare in miezul sarbatorii Craciunului, in darnicie.
Realizez ca de la an la an se pierde tot mai mult esenta si mesajul real al sarbatorii ce marcheaza coborarea lui Dumnezeu ca om printre oameni, renuntand la dumnezeiasca sa lume de neconceput si de nedescris – Nasterea Sa fiind darul cel mai de pret al Creatorului care in dragostea Sa desavarsita a gasit cu cale sa plateasca El insusi pentru pacatul omenirii oferindu-i salvare si sansa pentru viata vesnica.
La fel, realizez ca pretentiile ne-au crescut enorm si am ajuns sa nu ne mai multumim cu painea noastra cea de toate zilele. Ba chiar nici nu ne mai aducem aminte sa o cerem din mana Celui ce ne-o poate da ci avem pretentia ca ea sa fie tot timpul pe masa, proaspata si indeajuns, de parca ni s-ar cuveni acest drept democratic de a avea stomacul plin.
Astfel ca m-am hotarat sa revin la esenta sarbatorii si sa-i accentuez valoarea prezentandu-i o parte din obiceiurile si traditiile din poporul nostru crestin, iubitor de Dumnezeu si pastrator al credintei in El si Mantuirea primita-n dar, oferindu-va tuturor cititorilor o editie speciala de Craciun. Astfel, doresc sa va readuc in atentia dumneavoastra Craciunul asa cum trebuie sa fie si cum vi-l doresc tuturor: plin de apreciere, bucurie, recunostinta si incredere in Dumnezeu, cu belsug de bunatati pe masa, un timp in care sa fim cu totii mai atenti si mai iubitori, mai aproape de cei pe care ii indragim, iar toti impreuna sa fim mult mai multumitori pentru painea noastra cea de toate zilele.
Va doresc tuturor sa aveti parte din plin de Pacea Celui Nascut in ieslea Betleemului!
Steven V. Bonica - redactor sef