Pastor Luigi Mitoi - Biserica Romana Penticostala Betania, Niles. >>
Fiecare dintre noi am avut parte de darul anului 2010, cu cele 365 de zile si nopti, care aproape s-au epuizat. Maretia acestui cadou este vecina cu eternitatea, pentru ca felul in care am trait, defineste atitudinea vesnica a lui Dumnezeu fata de noi.
In Evanghelia dupa Luca 13:6-9, Mantuitorul spune Pilda smochinului neroditor cu scopul sa transmita un mesaj, un mesaj al responsabilitatii si al urgentei rodirii. In aceasta pilda, stapanul viei este Dumnezeu, smochinul sadit in vie este omul si vierul este Hristos. Smochinul este primul pom pomenit in Biblie (Genesa 3:7) si potrivit explicatiei specialistilor poate da rod aproximativ zece luni dintre cele douasprezece ale anului. Spre deosebire de alti pomi, smochinului ii cresc mai intai fructele si apoi frunzele. Probabil unicitatea, excelenta si productivitatea smochinului L-au determinat pe Mantuitorul sa-l foloseasca drept termen de comparatie cu omul in aceasta pilda.
Accentul pildei cade pe nemultumirea stapanului din cauza lipsei de rod a smochinului. Stapanul a sadit smochinul si a investit in el, l-a sadit in via Sa, i-a oferit ingrijire si protectie, l-a asteptat trei ani, a avut rabdare cu el, insa a fost dezamagit. Este usor de inteles ca obiectivul stapanului cu smochinul a fost rodul, nicidecum umbra sau decorul frunzelor care fosneau, clatinandu-se in bataia vantului. Daca smochinul facea umbra inseamna ca avea frunze si frunzele cresc in urma rodului. Stapanul a fost indreptatit sa caute rod in smochin, in primul rand pentru ca a asteptat trei ani si, in al doilea rand, pentru ca prezenta frunzelor vorbeau despre prezenta roadelor. Si totusi dincolo de frunze nu avea niciun rod. Desi Dumnezeu este bun si iubitor, a dispus cu fermitate vierului sa taie smochinul din cauza lipsei de rod. Umbra si decorul frunzelor nu L-au impresionat deloc. Este important sa remarcam faptul ca Stapanul urmareste si evalueaza rodul smochinului. Probabil ca rabdarea Lui in cei trei ani in care a cautat rod in tacere, l-a incurajat pe smochin sa-si permita o viata fara sa rodeasca.
Investitia Stapanului in existenta fiecaruia dintre noi este uriasa, ba chiar existenta in sine, este generata si intretinuta de El. Anul care de-abia mai palpaie, a fost o perioada de timp in care Stapanul s-a uitat dupa rod in viata noastra. Biblia vorbeste despre rodul pe care-l genereaza si pe care-L cauta Dumnezeu “Roada Duhului dimpotriva este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor...” (Galateni 5:22-23). Dumnezeu a investit in Planeta Pamant, a investit in existenta si intretinerea omului, este indreptatit sa caute rod. Nu exista nici o zi in viata noastra, in care Dumnezeu sa fie absent. Ne-a implinit nevoile, ne-a ascultat rugaciunile, ne-a binecuvantat familiile si ne-a pregatit mantuirea sufletului. Inainte sa venim in existenta, a organizat un plan pentru iertarea pacatelor noastre. Cu 2000 de ani in urma, Hristos s-a intrupat prin fecioara, cu misiunea speciala de a muri in locul oamenilor. Acestia erau vinovati in fata lui Dumnezeu, datorita pacatelor pe care le-au facut si consecinta acestor pacate era moartea eterna in iad. Hristos a murit in locul fiecarui om, platind dreptatii divine si eliberand omul de aceasta datorie pe care nu o putea achita nicidecum.
In amintirea intruparii Lui exista Craciunul, in amintirea mortii si invierii Lui exista Pastele si in amintirea venirii Duhului Sfant pe pamant exista Rusaliile. Sarbatorile care ne definesc calendarul, sunt urmele pasilor Lui in istoria vietii si planetei noastre.
Dumnezeu nu este doar religie, nu este un mit, iar aceste sarbatori nu sunt doar momente de recreatie. Ele sunt repere ale existentei Facatorului, sunt marturia prezentei Lui in viata noastra, sunt dovada iubirii si investitiei Lui in noi. Dumnezeu face parte din viata si istoria noastra si sarbatorile acestea il onoreaza pe El.
Tocmai au trecut Pastele si Rusaliile si Craciunul este aproape sa vina. Din nou ne aducem aminte de ieslea din Betleem, dar si de smochinul din vie. Pe de-o parte atata iubire si jertfa, si pe de cealalta parte atata nepasare si lipsa de rod. Ne pregatim deja pentru Craciun, dar de cele mai multe ori pregatirea are legatura cu noi nu cu El, are legatura cu sarbatoarea, nu cu Sarbatoritul. Pregatirea are legatura cu decorul, cu frunzele, cu fosnetul lor care promite rodul.
Craciunul...o noua aducere aminte ca nu suntem singuri, o noua aducere aminte a faptului ca Facatorul ne iubeste, ca exista, ca este prezent in istoria noastra, ca este aici sa investeasca in noi, DAR si sa caute rodul. Ce complex de trairi si sentimente contradictorii! Bucurie ca este cu noi, dificultate ca asteapta rodul. Bucurie ca suntem protejati in vie si vierul se ocupa de noi, insa dificultate ca El asteapta rodul.
La acest Craciun sa ne aducem aminte de sfatul de tata pe care l-a dat unei generatii asemenea noua: “Cand vei manca si te vei satura, sa binecuvantezi pe Domnul, Dumnezeul tau, pentru tara cea buna pe care ti-a dat-o. Vezi sa nu uiti pe Domnul” (Deuteronom 8:10-11a). “Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul...” (8:2a).
Cand vom fi inconjurati de cei dragi in mijlocul bunatatilor pe care ni le-a dat Creatorul, sa ne aducem aminte cu reverenta de mila si bunatatea lui Dumnezeu care stralucesc in viata si casele noastre. Sa regretam lipsa rodului in masura in care este absent din viata noastra si sa petrecem restul zilelor ca si smochinul in via stapanului sau, cu dorinta sa dam rod pentru Stapanul nostru.
Pastor Luigi Mitoi, Chicago