Fascinat de maretia lui Dumnezeu - (1)

Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania

Lui Luke, Landon si Abby. Faptul ca vedem atat de timpuriu fascinatia pe care o aveti fiecare dintre voi pentru Creatorul nostru este cel mai mare motiv de recunostinta si lauda pe care il avem. „Nu avem bucurie mai mare decat sa auzim despre copiii nostri ca umbla in adevar.“ (3 Ioan 4).

Multumiri

Aceasta este dorinta fiecarei inimi omenesti, chiar inainte de a sti cum poate fi implinita: de a fi fascinata de realitatea lui Dumnezeu si de cat de grozav este El. De fiecare data, pe parcursul unora dintre cele mai solicitante zile din viata, mi-am asumat sovaielnic rolul de autor, doar pentru a fi mereu castigat - nemasurat - simtindu-ma tot mai fascinat de El. Dumnezeu este credincios Sie Insusi si Cuvantului Sau, iar noi, cei care ne asezam in calea revarsarii Lui, beneficiem neincetat de ceea ce face pentru noi. Cu toate ca acest mesaj a fost predicat pentru prima data cu ani buni in urma, natura vesnica a Cuvantului lui Dumnezeu a reimprospatat aceste adevaruri in inima mea in timp ce le treceam din forma orala intr-una scrisa.

Procesul de transcriere a fost datorita implicarii unor oameni demni de cele mai sincere multumiri: Rosa Sabatino, care a ascultat fiecare predica si a cules materialul; Barb Peil, care a schitat fiecare capitol, eliminand ceea ce se repeta si adaugand ce este esential – esti tot ceea ce isi poate dori cineva de la un partener de scris, ba chiar mai mult; Kathy Elliot, asistenta mea personala timp de saisprezece ani, care a lucrat ca de obicei, facilitand munca si asigurandu-se ca totul este dus la bun sfarsit.

Cele mai profunde multumiri membrilor de la Harvest Bible Chapel, care au adoptat viziunea noastra despre viata de slujire, precum si credinta si rabdarea care intaresc adevaratul devotement. Scumpei mele sotii, Kathy, care m-a motivat pe parcurs, care s-a rugat si s-a ingrijit de mine, ii aduc multumiri speciale. Dupa douazeci si doi de ani, iubirea ta constanta imi aduce inca bucurii de necrezut.

Mai presus de toate, multumiri I se cuvin Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Iisus Christos, care a cuprins sufletul acesta pierdut cu atat de mult timp in urma si care, prin harul Sau, nu i-a mai dat drumul niciodata.

Cititi mai intai aici!
Jalnic, Jalnic,Jalnic!

Trist, dar adevarat; asa as descrie cele mai multe slujbe de la biserica de tara pe care o frecventam in copilarie. Tot ceea ce era viu din Cuvantul lui Dumnezeu fusese inabusit de o religie bazata pe reguli, care degenerase intr-o credinta a formelor. Un traditionnalism  mort care trambita doctrina adevarata, dar prea adesea lasa inima rece si nepasatoare. Din pacate, multi credindosi ar numi aceasta ,,singura biserica pe care am cunoscut-o vreodata“. Eu as numi-o „biserica fara Dumnezeu“.

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Sunt sigur ca liderii bisericii mele Il iubeau pe Christos cu mintea. Studiau cu credinciosie si chiar memorizau pasaje foarte lungi din Scriptura. Mai mult decat atat, sunt convins ca incercau sa traiasca in ascultare de Cuvantul lui Dumnezeu. Dar, privind inapoi, mi se pare ca ratam tocmai ceea ce iubeste Dumnezeu cel mult... inima (1 Samuel 12:24).

Iisus ne-a avertizat despre pericolul de a-L onora pe Dumnezeu cu buzele, in timp ce inima noastra este departe de El (Matei 15:8). El cita din Scriptura din profetul Isaia, cca. 740 i.Chr. – asadar, nu era o problema noua. Acest fel de religie rituala poate gandi si uneori, chiar actiona biblic-intr-un mod militaresc- dar nu ii indeamna pe urmasii lui Iisus sa simta ceea ce ar trebui sa simta. Poate ca voi ati numi aceasta apatie, monotonie sau chiar superficialitate. Eu zic pur si simplu ca este o stare jalnica. Atunci cand am devenit pastor, eram hotarat sa nu mai tolerez niciodata o astfel de indiferenta a inimii.

Totul s-a schimbat pentru mine cand am fost fascinate de prima data de maretia lui Dumnezeu. Aveam saisprezece ani si participam la o tabara din partea de nord a statului New York. Am intalnit credinciosi care Il iubeau pe Dumnezeu cu un zel evident si cu o credinta simpla, autentica. Am cantat imnuri care mi se pareau proaspete si vii cu adorare sincera si, mai important decat orice, am auzit predici inflacarate despre Dumnezeu Insusi, nu despre un cod de comportament extrabiblic.

Da, acolo, pe malurile lacului Schroon, New York, in inima muntilor Adirondack, m-am pomenit cuprins de maretia lui Dumnezeu. Eram captivat si bucuros pana in adancurile fiintei mele. Aveam un simtamant incredibil! Fenomenal! Ma simteam cufundat cu totul intr-o mare imensa de iubire si devotament fata de Creatorul meu.

Cand m-am intors acasa din tabara aceea, tot ce le-am putut spune parintilor a fost: ,,Mama, tata, cred ca L-am gasit pe Dumnezeu.“ Cu toate ca am cunoscut lupte ale credintei in anii urmatori, stiam in sufletul meu ca fusesem schimbat radical. Din acea vara a lui 1976, Domnul m-a luat si m-a scuturat de multe ori, dar nu m-am mai intors niciodata la credinta pe care o avusesem inainte.

Niciodata nu as mai fi multumit sa urmez ritualuri religioase ca substiut pentru atingerea inimii de catre maretia lui Dumnezeu.

Intrebare cheie: Cand te-a coplesit Dumnezeu ultima data prin descoperirea a Cine este El, prin intuitia vesniciei si, prin contrast, a trivialitatii vietii acesteia? Te intreb direct - cand ai fost fascinat ultima data?

Banuiesc ca unul dintre motivele pentru care ai ales aceasta carte este tocmai acela ca tanjesti sa simti din nou miracolul. Cand L-ai lasat ultima data pe Dumnezeu sa fie stapanul inimii tale? Nu vreau raspunsuri vagi la aceasta intrebare, bine? Raspunde concret. In ce an? In ce luna? Cat timp a trecut de atunci? Acesta nu este un lucru pe care sa-l poti uita. S-a intamplat vreodata? Te rog, nu este cazul sa te simti vinovat. A fost un timp din viata mea in care raspunsul meu sincer la intrebarea de sus ar fi fost nu!

Exista speranta. Acum cativa ani imi doream din tot sufletul sa-L vad pe Dumnezeu luand in stapanire inima oamenilor din biserica noastra. Ii iubeam prea mult si nu mai doream sa treaca nici macar o zi in care sa nu fie cuprinsi de Dumnezeu. In acest scop, am ales sa vorbesc despre pasajele din Scriptura pe care le consider a fi cele mai fascinante. In timp ce pregateam aceste mesaje, m-am simtit zguduit din nou de caracterul puternic, sfant si suveran al lui Dumnezeu. Si acum sunt recunoscator ca am privilegiul sa impartasesc aceste adevaruri cu voi.

Leaga-ti centura de siguranta pentru ca tocmai pornesti in calatoria vietii tale. (Da, fara gluma!) Dumnezeu nu este un Dumnezeu al sigurantei si nu poate fi cuprins intr-o discutie interesanta si respectabila dintr-o slujba bisericeasca. Dumnezeu la cutie - cu un pachetel de sos iute si o jucarie surpriza. Nu. A-L cunoaste pe Dumnezeu inseamna a-L vedea aruncand in aer orice cutie in care Il asezam prin teroarea, maiestatea si minunea care Il caracterizeaza.