Zebrina

Noi suntem o particica din natura si instrainarea de ea ne face rau. Devenim irascibili sau, dimpotriva, melancolici si depresivi. Ne lipseste CEVA...

Uneori, pentru o reintremare macar partiala, unii dintre noi isi iau un animal de companie sau cateva ghivece cu plante vii. La loc de frunte intre ele se afla Zebrina, o planta deosebit de decorativa, cu flori mov sau roz, cu frunze tivite cu bordo, acoperite cu perisori matasosi, in timp ce partea inferioara este de un rosu intens. Dar putini din cei care o cumpara stiu ca impreuna cu ghiveciul viu colorat, ei aduc in casa nu doar frumusete, ci si sanatate.

Zebrina este o planta cu puteri vindecatoare deosebite. Aztecii au fost primii care i-au descoperit calitatile tamaduitoare, cultivand-o in plantatii imense sau pe gradini plutitoare (cinampe). Pe o pluta din barne si trestie se aseza un strat gros de pamant amestecat cu namol fertil, apoi se plantau straturi de zebrina.

In secolul XX, arheologii au gasit placute de lut cu descrierea plantei. Calitatile terapeutice cuprinse in ele au starnit un interes international. In mai multe tari au inceput cercetari stiintifice si experimente clinice de amploare. S-a descoperit o compozitie bogata in microelemente: fier, fosfor, potasiu, magneziu, calciu, cupru, zinc, crom si seleniu, vitamina C, carotenoide, flavonoide, pectina si tanina, o suita extrem de bogata de substante active, ce recomanda planta ca remediu in numeroase afectiuni: dermatologice, digestive, ale sistemului locomotor si respirator, in cazuri de pietre la rinichi, in colecist si diabet. Zebrina devine un biostimulent puternic daca se iau crengute verzi, cu lungime de 30-35 cm, se impacheteaza in hartie si se tin la frigider timp de 3-5 zile. Apoi se curata de partile innegrite si se baga in centrifuga. Sucul obtinut se consuma proaspat sau se amesteca cu alcool dublu rafinat, in raport de 6:2, pentru conservare pe termen lung.

Preparate din zebrina
E bine sa stiti ca frunzele viu colorate, cu dungile bordo evidentiate, contin o cantitate mai mare de componente terapeutice decat frunzele de culoare verde deschis, palide. Lastarii taiati imediat dupa rasaritul soarelui contin cu 10% mai mult din compusii care contribuie la vindecare decat cei taiati la amiaza si cu 20% mai mult fata de cei taiati dupa asfintitul soarelui.

Sucul de zebrina stors proaspat contine o cantitate maxima de substante active si are cel mai puternic efect. Se prepara din lastari rupti cu cateva minute inainte de stoarcere, deoarece, cu trecerea timpului, unele substante se descompun si efectul terapeutic scade. Frunzele se spala de mai multe ori, ultima data se clatesc cu apa fiarta si racita, dupa care se scutura foarte bine. Sucul astfel obtinut se bea imediat dupa preparare. Pentru tratamentul adultilor, conservarea sucului se face prin amestecarea cu alcool dublu rafinat, in proportie de 3:1.

Cu flori roz sau ...
Pulberea de zebrina - se prepara din planta uscata si se pastreaza in borcane cu filet, inchise etans.
Infuzia sau ceaiul de zebrina se prepara din plante uscate sau proaspete (o lingurita de planta, la o cana de apa), tocate foarte marunt. Se foloseste apa fierbinte sau rece, in ultimul caz planta lasandu-se in apa, la macerat, 12 ore. Se bea lichidul nestrecurat, impreuna cu frunzele.

Tinctura de zebrina se prepara de regula dintr-un pahar de planta tocata si 4 pahare de alcool (tuica) de 70% sau alcool dublu rafinat puse in sticla de culoare inchisa. Se lasa la macerat, la temperatura camerei, timp de doua saptamani, cu agitare periodica. Cand timpul de asteptare expira, se filtreaza lichidul de cateva ori prin panza, vata sau prin filtru de cafea, pana devine transparent, fara sedimente.

Extractul concentrat de zebrina se prepara prin evaporarea a 50% din cantitatea de apa pusa la fiert cu zebrina, pe foc mic. Se pastreaza in frigider timp de 1-2 saptamani.
Unguentele se obtin din pulbere de planta uscata, amestecata cu osanza sau untura de gasca topita. Amestecul se tine pe un foc foarte slab, timp de 5 minute, fara sa fiarba, apoi se ia de pe foc si se amesteca in permanenta, pana la racire. Se pastreaza la frigider, in recipiente de culoare inchisa.

Tratamente interne cu zebrina
Afectiuni gastro-intestinale
Va propun cateva remedii populare, vechi de 3-4 secole, dar folosite si azi.
1. Amestecul Mexican. Se rasnesc separat, pana se obtine o faina, urmatoarele ingrediente: boabe de porumb, fasole, mazare, linte. Se ia cate o lingura din fiecare tip de faina si se amesteca, peste amestecul obtinut se toarna 14 pahare de apa, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc mic, timp de 3 ore, pana ce din lichid ramane o treime. Se adauga o lingurita de sare, 3 linguri de frunzulite de zebrina tocate si se infuzeaza 15-20 minute. Dupa strecurare se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

 ... mov, zebrina are aceleasi puteri vindecatoare
Utilizare: dureri de stomac si spasme. Fiertura se foloseste si pe post de aliment pentru bolnavi, pana la imbunatatirea starii de sanatate. Pe timpul folosirii se tine la frigider 4-6 zile.
2. Vin cu zebrina: o reteta adusa de conchistadorii spanioli: Intr-un litru de vin alb sec se macereaza, timp de 14 zile, 100 grame de frunze de zebrina, spalate si tocate marunt. Vinul se strecoara si se bea cate o inghititura, cu 30 minute inainte de masa, si inca o inghititura, cu 30 minute dupa masa, in total, 8-10 inghitituri pe zi.
3. Amestec din zebrina si musetel, in proportii egale. Intr-un ceainic de ceramica se pune o lingura de amestec de planta, se toarna 500 ml de apa clocotita si se infuzeaza in vas acoperit, timp de 30 minute. Se beau cate 150 ml, de 3 ori pe zi, cu 20 minute inainte de masa. Utilizare: in caz de dureri, spasme, pirozis, lipsa poftei de mancare, balonare.

Ulcer stomacal si duodenal
Specialistii in gastroenterologie considera ca aparitia ulcerelor este provocata majoritar de bacteria Helicobacter pylori, de consumul indelungat al unor medicamente (aspirina, indometacina, diclofenac si altele) si de suprasolicitarea nervoasa (psihica). Ei bine, cercetatorii de la Institutul de plante medicinale si aromatice din Michigan - SUA au descoperit ca zebrina are o actiune covarsitoare asupra helicobacterului. Pe parcursul experimentului, bacteriile au incetat sa se inmulteasca, iar apoi au disparut total.

Reteta: Se prepara de seara o infuzie din 10 g de zebrina proaspata sau uscata si 500 ml apa fierbinte, si se lasa in termos pana dimineata. Se beau cate 50-60 ml, de 4-5 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.

Durerile provocate de ulcer si gastrita se diminueaza  cu ulei de zebrina
Reteta: sunt doua modalitati de preparare, se foloseste fie ulei nerafinat de masline, fie de floarea-soarelui.

Intr-o sticla umpluta pe jumatate cu ulei, se introduc frunzulite proaspete de planta. Sticla se expune la soare, pana cand frunzele se deschid la culoare, apoi preparatul se stoarce bine. In uleiul obtinut dupa stoarcere se introduc alte frunzulite proaspete si se lasa iar la soare. Procedeul se repeta de 5 ori. Uleiul astfel obtinut se pastreaza intr-un loc intunecos si racoros, eventual in frigider.

Se amesteca un pahar de ulei si unul de apa calda, se adauga 3 linguri frunze de zebrina tocate marunt si se pune vasul pe foc mic. Se lasa pana se evapora toata apa. Uleiul strecurat se pastreaza in frigider. Se consuma cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

Se mixeaza un pahar frunze de zebrina si unul de patlagina, se adauga o cantitate egala de apa, se amesteca bine si se strecoara. Masa ramasa se stoarce bine printr-un ciorap nou, panza topita sau un storcator de suc. Se bea cate 1/3 pahar, de 3-4 ori pe zi. Amestecul se foloseste si sub forma de pasta, fara apa, cate 2 linguri, de 3 ori pe zi.

Se toaca 500 g lastari cu frunze, se amesteca cu 500 g miere de albine lichida si 500 ml vin rosu sec. Amestecul se macereaza timp de 7 zile la intuneric, intr-un loc racoros, in sticla inchisa etans. Se bea prima saptamana cate o lingurita, de 3 ori pe zi, cu o ora inainte de masa; a doua saptamana cate o lingura si a treia saptamana cate 2 linguri.