- Ziarul românilor-americani editat la Chicago – ISSN 1556-1135
Calitate!
Unicul ziar româno-american
tipărit integral pe hârtie cerată!
Grafică şi paginaţie atractivă.
Cantitate!
Ziarul românesc cu cel mai mare tiraj
din SUA - distribuit gratuit in 28 de state!
Din Editia Tiparita:
Ultima Editie Tiparita:
RomanianTribune - Prima Pagina - Editia 226
Newsletter:
Pentru a primi versiunea electronica a ziarului, introdu adresa de e-mail aici:
Aboneaza-te

din comunitate: ROMANII SI ACADEMIA CLUBULUI DE FOTBAL ARSENAL DIN NILES

Interviu cu fondatorii clubului si academiei sportive ARSENAL S.C. Academy din Niles, Paul Marinescu si Cristi Baciu

Reporter: Paul, incepem cu tine pentru ca esti mai familiarizat cu interviurile si datorita faptului ca ne-ai mai fost subiectul unor reportaje cu 4-5 ani in urma. Spune-ne te rog, de ce un club de fotbal in vremurile acestea mai putin bune din punct de vedere economic?

Paul Marinescu:
In primul rand pentru ca exact in astfel de vremuri avem nevoie de mai multa energie pozitiva, de mai multa miscare si avem responsabilitatea ca parinti sa ne educam copiii astfel incat activitatile fizice sa devina o preocupare pentru ei. Sportul nu este doar miscare si exercitiu fizic ci implica dezvoltarea unei atitudini pozitive de castigator, de invingator. Nu este suficient sa depui efort fizic ci trebuie sa ai si o atitudine corecta, o stare de gandire pozitiva, lucruri care ajungi sa le dezvolti cel mai bine alaturi de altii de aceeasi seama, intr-o echipa. Fotbalul ma face sa traiesc cu adevarat. Iubesc acest sport cu toata inima mea. Cand joc, cand antrenez, cand urmaresc meciuri la televizor simt o fericire in suflet pe care multi iubitori al sportului rege o inteleg. Doresc sa impart aceasta dragoste si pasiune cu generatia urmatoare, cu copiii comunitatii noastre.

Rep: De ce Arsenal Soccer Club Academy?

Paul:
Toti prietenii mei stiu ca iubesc mult clubul englez F.C. Arsenal de ani de zile. Intotdeauna am admirat stilul simplu de joc cu pase din o atingere sau doua. Dar cel mai atractiv concept al clubui englez este faptul ca investesc timp si bani in jucatori tineri care invata sistemul si se dezvolta in fotbalisti de elita ajungand pe cea mai mare scena din lume. Astfel, pentru ca echipa englezeasca a fost si ramane o inspiratie pentru mine personal doresc ca ea sa fie o inspiratie si pentru tinerii si copiii pe care-i vom antrena in aceasta academie sportiva.

Rep: De ce ati ales sa aveti sediul biroului administrativ al academiei in cadrul centrului romanesc, Romanian Heritage Center din Niles?

Paul:
Din punct de vedere demografic se stie deja faptul ca exista o mare populatie de conationali ce locuiesc in suburbiile de nord, alaturi de foarte multi alti europeni. Romanian Heritage Center este o locatie centrala si renumita deja care le ofera parintilor comoditatea sa se deplaseze la distante mici. Totodata avem in preajma sediului, la mai putin de 5 minute, 3 sali de sport mari si foarte atractive pentru vremurile mai reci sau ploioase, dar si 3 zone forestiere cu spatiu verde ce este foarte adecvat pentru a fi intrebuintat ca teren de fotbal in anotimpurile mai calde. Nu in ultimul rand un lucru ce adauga valoare mare locatiei alese este prestigiul oraselului Niles si a faptului ca acesta a fost ales ca “primul orasel cel mai bun pentru a creste o familie in SUA”, deci clasat pe primul loc in SUA, de catre prestigioasa publicatie Businessweek.

Rep: Cati copii va doriti sa aveti in acest club?

Paul:
Ne-am propus sa incepem cu 2 sau 3 echipe bine pregatite pentru a participa la competitiile din primavara. Pentru aceasta am dorit sa avem 50 de copii. La incheierea perioadei de inregistrari am depasit 100 de inscrieri, fapt ce ne-a incurajat foarte mult. Scopul nostru este sa ne dezvoltam si sa crestem numarul tinerilor ce se pregatesc la noi in fiecare an. Pentru perioada imediat urmatoare mai acceptam inscrieri si dorim ca oricare parinte care nu a avut inca cunostinta de acest club, sau nu a fots inca hotarat sa-si inscrie copiii aici, sa faca totusi acest lucru si sa ofere sansa fiecarui copil sa devina mai activ, mai atletic si prin urmare mai sanatos, si poate chiar sa-si dezvolte capacitatile de performanta in acest sport. Ideile si ambitiile noastre sunt ca Arsenal S.C. Academy sa ajunga un nivel superior cu jucatori de calitate dar in acelasi timp sa creem o atmosfera ideala pentru copii.

Rep: Care sunt varstele copiilor pe care ii aveti in acest club?

Paul:
Arsenal Soccer Club invita in egala masura atat baieti cat si fete cu varsta de la 5 ani pana la 14 ani.

Rep: Paul, tu ne-ai devenit mai cunoscut pentru activitatea ta bogata ca manager si promotor al echipei de fotbal FC Romania pana acum vreo 4 ani. Cand te gandesti la evolutia acelei echipe care este primul lucru care iti vine in minte?

Paul:
Am o serie de amintiri deosebit de placute din acea vreme, insa cel mai frumos sentiment pe care-l retraiesc cu adevarat de fiecare data cand ma gandesc la echipa FC Romania este succesul pe care noi romanii l-am demonstrat pe teren si mai mult - fratia si respectul care s-a dezvoltat intre noi ca prieteni. Aceasta echipa nu o voi uita niciodata.

Rep: Ai fost involvat si la organizarea Campionatului de Fotbal din cadrul festivalului romanesc din toamna trecuta, Romanian Heritage Festival din Niles, cu trei luni inainte sa-ti deschizi acest club sportiv si academie de pregatire a copiilor. Spune-mi un pic despre acest campionat.

Paul:
Acest turneu a fost un absolut succes. Toti cei 90 de jucatori care au participat au fost foarte multumiti de organizarea si competitia care a fost la dispozitia lor. Am avut participarea a 9 echipe de cate 10 jucatori fiecare, avand in vedere dimensiunea terenurilor disponibile. Am fost impresionat de multe echipe care au avut jucatori de mare valoare si au avut ocazia sa isi arate maestria pe spatii mici. Mi-a placut cum si-au ales numele aceste echipe, unele dupa zona din care proveneau altele dupa preocuparea lor de aici din SUA: Gloria Bistrita, F.C. Zalau, Inter Sibiu (campionii), Transilvania )dupa zona de origine), F.C. Romania (o alta generatie a echipei care am condus-o cu ani in urma), FC Steaua (admiratorii echipei Steaua Bucuresti), Pritax Chicago (formata din taximetristi clujeni care in mare parte sunt de fapt studenti universitari), Compass (formata din soferi sau angajati ai companiei cu acelasi nume specializata pe transporturi), si nu in ultimul rand Unprofessionals.

Rep: Mai ai planuri de a organiza un turneu de fotbal romanesc?

Paul:
Absolut. In mijlocul lunii iunie dorim sa organizam un nou turneu de fotbal cu participarea echipelor de fotbal romanesti, atat de adulti cat si de copii, in acelasi weekend cu cea de-a doua editie a festivalului Romanian Heritage Festival. Vom avea mai multe detalii in acest scop la inceputul lunii martie si nadajduim sa avem acelasi rezultat pozitiv pe care l-am realizat la prima editie a Cupei festivalului Romanian Heritage.

Rep: Paul, ai alaturi de tine un suporter moral, un partener financiar si tehnic, dar si un tot atat de pasionat de sportul rege precum esti tu in persoana lui Cristi Baciu. Cum v-ati cunoscut?

Paul:
Ne-am cunoscut acum 17 ani tot pe terenul de fotbal. Jucam amandoi intr-o echipa formata numai din romani si participam intr-un turneu multinational organizat cu echipe din metropola Chicago. Managerul acestei echipe, George Ardelean, a ales foarte bine o serie de jucatori pasionati, talentati si hotarati sa depuna tot efortul pentru a invinge. Cristi Baciu s-a remarcat in tot acest campionat, insa cel mai mult in meciurile semifinalei si al finalei cupei campionilor multinationali. Datorita tehnicii sale si preciziei, dar si datorita atitudinii pot sa spun ca a fost un catalizator de optimism pentru intreaga echipa. Am ramas cu totii impresionati de faptul ca venea de la Universitatea din Indiana, tocmai din Bloomington dincolo de Indianapolis, conducea cate 4 ore in fiecare sens doar pentru a juca fotbal intr-o echipa de romani si pentru a ne ajuta sa castigam cupa campionatului. Ne-am bucurat cu totii sa aflam de succesul sau in echipa de fotbal a universitatii Indiana.

Rep: Cristi, cred ca este momentul acum sa devii tu interlocutorul nostru pentru cat timp ne-a mai ramas. Ma bucur sa avem ocazia de a te prezenta comunitatii romanesti, adica acelora care inca nu te cunosc, si pentru acest lucru as vrea sa ne raspunzi la cateva intrebari. Cristi, spune-ne pentru inceput, ce te-a determinat sa vii tocmai din Bloomington, Indiana, pana la Chicago pentru a juca fotbal cu romanii?

Cristi:
Imi aduc aminte ca am fost initial in contact doar cu vreo 2-3 din cei ce jucau fotbal in echipa patronata sau mai bine zis administrata de managerul George Ardelean. Am fost doritor sa-i cunosc si sa vad cat de pasionati sunt de acest sport, asa ca prima data am venit pentru a-i vedea si pentru a juca un meci alaturi de ei. Trebuie sa recunosc faptul ca am fost impresionat de atitudinea lor, de pasiunea si perseverenta lor, de faptul ca dupa ce isi terminau munca in ziua respectiva - si cei mai multi erau in constructii, aveau atata energie pentru a alerga neobositi. Am remarcat dorinta lor de a castiga acea cupa nu pentru ei cat pentru numele lor de romani, pentru prestigiul pe care acest castig urma sa-l aduca grupului nostru etnic in acea liga si nu in ultimul rand in acest mare oras american. Acest lucru m-a determinat sa iau decizia de a veni in continuare de fiecare data cand era un meci, fara sa imi pese de cele 4 ore incoace si apoi 4 ore inapoi spre scoala. Era foarte obositor, dar merita fiecare minut de oboseala.

Rep: M-ati facut acum foarte curios de sfarsitul acelui campionat. Spuneti-mi care a fost rezultatul final?

Paul:
Am castigat cupa, desigur! Nici nu se putea altfel pentru ca noi am avut o echipa formata numai din  jucatori valorosi care si astazi participa fiecare in parte ca jucatori, antrenori sau sponsori la diferite echipe de fotbal in Illinois si chiar in California, iar Cristi era un jucator nu doar talentat dar foarte dedicat victoriei. Se vedea ca avea un antrenor de fotbal de mare valoare.

Rep: Despre cine este vorba?

Cristi:
Intr-adevar, am avut marele privilegiu de a-l avea ca antrenor la Universitatea Indiana pe nimeni altul decat legendarul antrenor Jerry Yeagley, care antrena aceasta echipa din 1963. El a fost titrat ca cel mai bun antrenor de fotbal universitar din ultimii 45 de ani. Echipa Universitatii Indiana din Bloomington joaca in divizia 1 universitara, NCAA (National College Athletic Association) si in fiecare an a avut rezultate foarte remarcabile. Unul dintre coechipierii mei, Brian Maisonneuve, a jucat in nationala SUA la mondialele din 1998 si un alt fost coleg de echipa cu care a impartit aceasi locuinta in timpul facultatii, a castigat chiar ultimul Campionat National Universitar de fotbal. Este vorba de antrenorul principal al echipei Akron University din Ohio, Caleb Porter.

Efectul cel mai mare pe care antrenorul Yeagley l-a avut asupra noastra nu a fost doar din punct de vedere al performantei fizice si sportive cat din faptul ca ne-a ajutat sa ne schimbam atitudinea si sa avem o mentalitate de invingatori. Antrenorul Yeagley era renumit pentru a impune o traditie de excelenta, nu doar pe teren ci si in viata de fiecare zi. Ar fi multe de spus aici, insa tocmai aceste lucruri pe care le-am invatat la Universitatea Indiana vreau sa le aplic si sa le impregnez in viata micilor fotbalisti care sunt deja sau vor veni in continuare sa faca parte din Clubul si Academia de Fotbal Arsenal. Atitudine corecta, gandire pozitiva si tehnici superioare, toate acestea ii vor ajuta pe cei ce isi doresc cu adevarat sa fie buni pe terenul de fotbal si le va oferi sansa dupa sansa de a-si cultiva si un palmares care sa-i incurajeze. Aceasta este ceea ce-mi doresc pentru toti acesti copii. In primul rand, inainte de a fi antrenor sau director al antrenorilor din acest club, sunt tata a doi baieti care iubesc deja acest sport. Vreau ca atit baietii mei cat si colegii lor de echipa sau oricare altii ce vor fi antrenati de noi sa beneficieze cat mai mult de sprijinul nostru pentru a deveni buni pe terenul de fotbal.

Rep: M-ati cam lamurit amandoi cum stau lucrurile si va marturisesc ca abia astept sa particip la ceremonia de decernare a primei cupe pe care copiii vostri o vor castiga. Spune-ati mai devreme ca inca mai acceptati inscrieri. Faceti fata la acestea?

Cristi:
Desigur, ori altfel nu am mai accepta si alti copii la antrenamente. Ideea este ca nu suntem doar noi doi antrenori in acest club ci in masura nevoii apelam la serviciile altor colegi tot atit de buni, inchiriem diferite sali de sport sau spatii verzi, toate acestea in functie de numarul copiilor ce-ai avem sau ii vom avea inscrisi. Fiecare antrenor se ocupa de cate 10 sau cel mult 15 copii odata.

Rep: Cum pot obtine mai multe informatii cei ce doresc acest lucru si cum isi pot inscrie copiii parintii care doresc sa va aibe ca antrenori?

Cristi:
Am lansat o pagina de internet bine pusa la punct care ofera posibilitatea inscrierii copiilor chiar on-line. Toata informatia este foarte bine procesata si ramane tot timpul pastrata in cea mai mare confidentialitate. Chiar incurajam pe cei doritori sa ne viziteze pagina de internet www.ArsenalSCAcademy.com sau sa ne contacteze telefonic. Putem de asemenea sa fim vizitati la sediul biroului administrativ, insa e nevoie de programare pentru cea mai mare eficienta si a respecta timpul fiecaruia. Numerele pe care putem fi sunati sunt: (224) 521-0260 sau (847) 809-0938. Pentru mesaje e-mail se poate folosi adresa: info@arsenalscacademy.com

Rep: Eu va multumesc pentru timpul vostru, ma bucur de faptul ca ne veti aduce multe alte ocazii de a scrie de bine despre romanii din Chicago si abia astept sa va iau din nou interviu dupa primul campionat.

Paul:
Si noi iti multumim pentru timpul si spatiul acordat in ziar pentru ca misiunea noastra sa fie cat mai cunoscuta si cat mai multi copii ai romanilor nostri sa poata fi parte din Arsenal S.C. Academy. Curand incep si primele competitii care vor avea loc in sezonul de indoor si acum facem deja selectiile de talente. Noi te vom tine la curent cu realizarile clubului si nadajduim ca acesta sa devina un nucleu important de legaturi si prietenii in comunitatea noastra. Permite-mi in incheiere sa salut pe toti aceia cu care am jucat fotbal pe aceste meleaguri si sa-i invit sa ne contacteze, sa vina la meciuri si sa ne incurajeze micii fotbalisti.



Steven V. Bonica - Redactor Sef, Romanian Tribune

Trimite acest articol pe e-mail Tipareste acest articol
Cautare:
Gaseste un cuvant cheie folosind aceasta optiune:
Cauta in site
Ultimele Stiri de la
inchiderea editiei tiparite
Pagina Principala | Despre Ziar | Publicitate | Programare Editii | Distributie | Abonamente | Redactie | Contact | Sponsori
© www.RomanianTribune.net