Daca 41% din romani spun ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu, inseamna ca avem o mare problema.
In 1990, pe Ceausescu il boceau vreo 10-15% din compatrioti. Acum 7-8 ani, „marele carmaci” avea o „cota de piata” de 20-22%. Acum, la impactul cu prima criza majora a capitalismului nostru postcomunist, procentajul a trecut de 40%. Cum s-a ajuns aici?
Exista trei cauze majore: 1. proasta guvernare a tarii in ultimii 21 de ani; 2. nostalgia oamenilor dupa tineretea lor; 3. perdantii tranzitiei.
Proasta guvernare a insemnat hotie si prostie. Jefuirea economiei nationale a fost insotita de incapacitatea clasei politice de a construi ceva serios in tara asta. Lipsa de viziune a sufocat orice idee de dezvoltare. Politicienii, de la stanga la dreapta si de sus in jos, au avut o unica preocupare majora: capatuirea. Asa am ajuns sa avem politicieni bogati intr-o tara saraca.
Nostalgia dupa tinerete este inevitabila. La 70 de ani, viata nu mai e insotita de optimismul de la 40 de ani. Puterile scad, banii sunt mai putini, sanatatea s-a subrezit... Dupa o anumita varsta, oamenii nu prea isi mai fac planuri de calatorie, ci isi trateaza reumatismele. Si ofteaza dupa tineretea lor.
De la un punct incolo, anii tineretii se suprapun, in memoria unor oameni, cu regimul politic din acele vremuri. Si cum memoria are calitatea de a elimina amintirile urate si a le pastra pe cele frumoase, nu e de mirare ca exista compatrioti care suspina chiar si dupa tenebrosii ani ‘50, cand Romania era inecata in sange tocmai de catre banda comunista impusa la putere de sovietici.
Exista si o inevitabila categorie de perdanti ai tranzitiei. Cand se schimba un sistem centralizat cu unul liberalizat, nu toti oamenii se pot adapta la noua randuiala. Obisnuiti zeci de ani sa decida statul in locul lor, nu au capacitatea de a-si lua soarta in maini. In plus, aceasta schimbare de lumi poate strivi chiar si oameni pregatiti sa treaca prin multe furtuni.
Indiferent de motivele care i-au facut nostalgici ai comunismului, romanii nu trebuie sa uite un lucru: orice regim democratic, oricat de stramb ar fi, este preferabil dictaturii. Nimic nu poate compensa lipsa libertatii, a dreptului de a spune „nu”. Te-au inselat conducatorii? Iesi in strada si contesta-i! Iar la viitoarele alegeri, trimite-i la plimbare! Poti face asta in dictatura? Puteai sa-l trimiti pe Ceausescu la plimbare printr-un vot popular?
Nici macar calculele materiale nu sunt in favoarea vechiului regim. Imaginati-va ca traiti astazi cu urmatorul „cos” lunar: un kilogram de zahar, o jumatate de litru de ulei, un pachet de unt, 15 paini (o jumatate de paine pe zi, cat se dadea la tara), 200 de grame de salam, doua kilograme de carne (cat puteai prinde, cu oarece sansa), 10 oua, 20 de litri de benzina (cota din 1989). Banane sau portocale nu punem in „cos”, pentru ca nu prea aveai sanse sa le gasesti prin magazine.
In aceste conditii, traiul nu ar fi prea scump nici astazi, pentru ca nu prea ai avea pe ce sa dai banii. Acesta e trecutul pe care sa-l regretam?
Grigore Cartianu