La cererea lui Nicolae Steinhardt, preotul Emanuil Rus a ascuns manuscrisul, timp de un an si jumatate, ca sa nu-l gaseasca Securitatea.
„Jurnalul fericirii“, de Nicolae Steinhardt, poate fi citit astazi datorita calugarului Emanuil Rus, de la Manastirea Rohia, care l-a ascuns de Securitate, timp de un an si jumate, intr-o instalatie de incalzire centrala nefolosita. In prezent, Emanuil Rus este staret la Manastirea Bixad, judetul Satu- Mare.
Scria seara de seara
Parintele Staret Emanuil Rus se inclina si acum cand vorbeste despre parintele Nicolae, numele de manastire a lui Nicolae Steinhardt. „Parintele Nicolae avea un comportament deosebit si isi cerea iertate si pentru cel mai mic lucru. Niciodata nu l-am auzit sa zica ceva care ar fi putut jigni pe cineva“, isi aminteste staretul de la Bixad.
Nicolae Steinhardt a ajuns prima oara la Manastirea Rohia in anul 1971, iar din 1977 a ramas acolo definitiv si s-a apucat de reorganizarea bibliotecii. In paralel, Steinhardt rescria „Jurnalul fericirii“, manuscrisul original fiindu-i confiscat de comunisti in 1969.
„Scria seara de seara si, pentru ca trecusera multi ani de la perioada de detentie, trebuia sa se concentreze foarte mult. Prezenta parintelui Nicolae la Rohia a coincis cu o intensificare a actiunile Securitatii in zona. Nu era zi lasata de la Dumnezeu sa nu fie careva prezent sau sa nu se inregistreze totul“, spune parintele Rus.
„Am ascuns cartile in casa cu paraclis”
Parintele Emanuil Rus povesteste ca, in 1986, patru securisti au venit la manastire, sub pretextul ca sunt de la Uniunea Scriitorilor. Steinhardt se intorsese, nu demult, din Franta si adusese mai multe carti scrie de Monica Lovinescu si Eugen Ionescu, dar si „Arhipelagul Gulag”, de Aleksandr Soljenitan.
„Cei patru securisti l-au intrebat de carti si el a recunoscut ca le-a adus. Parintele Nicolae s-a lasat inselat pentru ca si la masa au cantat Tatal Nostru”, mai spune staretul.
Dupa aceasta recunoastere, Securitatea i-a perchezitionat locuinta din Bucuresti, dupa care a urmat o perchezitie la Manastirea Rohia. Printre cele 26 de carti confiscate atunci nu s-a aflat insa nici „Jurnalul fericirii” si nici manuscrisul cartii „Daruind vei dobandi“. „Cu o zi inainte de perchezitie, mi-a dat un cos din nuiele in care se aflau cele doua manuscrise si alte carti importante si m-a rugat sa le ascund unde stiu eu mai bine si sa nu ii zic nici macar lui. Am ascuns cartile in casa cu paraclis, in vasul de expansiune a incalzirii centrale, care nu era folosita. Acolo au stat vreme de un an. Abia prin februarie 1989, parintele Nicolae mi-a cerut sa-i aduc cartile pentru ca mai avea de completat ceva la „Jurnalul fericirii”. Mi-a spus ca se bucura ca nu s-a inselat cand a avut incredere in mine”, spune preotul Rus.
De-a lungul sederii lui Nicolae Steinhardt la Manastirea Rohia, si parintele Emanuil a fost sicanat permanent de Securitate. „Securistul Constantin Calina ma teroriza sa dau o declaratie cu cine il cauta pe parintele Nicolae si ce discuta. A umblat si cu santajul, ca am sapte dosare la ei, la Securitate, dar eu tot nu am cedat. Imi tot spunea ca imi fac ei bucata si ca ma vor inchide la inchisoare“, adauga Rus.
Cand presiunile au atins apogeul, Emanuil Rus i-a povestit totul lui Nicolae Steinhardt, iar raspunsul marelui scriitor a fost unul pe masura. „I-am spus ca securistul ma tot presa si atunci mi-a zis ce i-a spus tatal lui: «Nu fi fricos si nu trada pe nimeni. Te duci in puscarie si nu vinzi pe nimeni. Iti jur ca nu mor pana vii inapoi». Acest lucru m-a facut si mai energic, iar cand il vedeam pe securist ma ascundeam in padure“, conchide staretul de la Bixad.
PARINTELE NICOLAE
„Era o bogatie si o bucurie sa-l asculti cum predica”
Cat a stat la Rohia, Steinhardt nu a zis niciodata nimic la adresa regimului comunist, de teama ca fetele bisericesti sa nu aibe cumva de suferit. „Nu vorbea de rau regimul, spunea doar ca nu se mai gasea nimic in magazine. Imi tot repeta: «Imi pare rau de poporul asta ca rabda foame ». Fata de noi, cei din manastire, niciodata nu s-a exprimat urat si nea ferit si pe noi, si manastirea de Securitate“, isi mai aduce aminte Emanuil Rus.
Staretul de la Bixad mai spune ca, datorita lui, parintele Nicolae a inceput sa predice la amvonul bisericii Manastirii Rohia. „A doua zi de Boboteaza, eram de rand sa tin slujba. Si atunci l-am intrebat pe parintele Nicolae daca nu vrea sa predice de Sfantul Ioan. A zis: «Foarte bucuros». A vorbit atat de frumos in biserica arhiplina, incat staretul a fost foarte fericit. Daca nu-l lasam nu era nici cartea «Daruind vei dobandi». De atunci, a tinut predici non-stop. Predica despre toate domeniile, in general la tema Evangheliei. Dansul a luat altfel si a abordat dintr-un alt unghi, era o bogatie si o bucurie sa il asculti cum predica“, povesteste parintele Rus.
O alta dovada a prieteniei stranse dintre cei doi este faptul ca, inainte cu cateva zile de a muri, Nicolae Steinhardt i-a spus lui Emanuil Rus ce trebuie sa faca in eventualitatea in care el va deceda.
„Mi-a dat o lista cu numerele de telefon ale unor persoane din Bucuresti, care trebuiau sa afle primele ca a murit. Dupa primele trei apeluri, Securitatea a taiat linia telefonica, dar a fost suficient ca vestea sa se faca cunoscuta. Banii din pensie, o parte, au fost redirectionati catre parintele Mihail Milea, care era simpatizat foarte mult de parintele Nicolae”, povesteste preotul Rus.
Mihai Soica - Evenimentul Zilei