- Ziarul românilor-americani editat la Chicago – ISSN 1556-1135
Calitate!
Unicul ziar româno-american
tipărit integral pe hârtie cerată!
Grafică şi paginaţie atractivă.
Cantitate!
Ziarul românesc cu cel mai mare tiraj
din SUA - distribuit gratuit in 28 de state!
Din Editia Tiparita:
Ultima Editie Tiparita:
RomanianTribune - Prima Pagina - Editia 226
Newsletter:
Pentru a primi versiunea electronica a ziarului, introdu adresa de e-mail aici:
Aboneaza-te

Mozambicul inca o tara unde misiunea ,,Genesis`` din Chicago isi extinde campul de misiune

Ce poate fi mai frumos decat sa stim ca suntem in voia lui Dumnezeu, ca traim conform planului Sau, si ca se poate bizui pe dedicarea noastra?
Pentru Dumnezeu nu are importanta unde suntem, din ce patura sociala facem parte sau ce limba vorbim. El vrea un singur lucru de la noi ca si slujitori, o reala colaborare cu El pentru ca sa-si poata implini planurile.
Alegerea este a Lui si nu a noastra. El este cel ce ne cunoaste caracterul, talentul si potentialul. Mai mult decat atat El are caile Lui de a pune oamenii impreuna pentru implinirea planului suprem, in a duce Evanghelia Domnului Isus pana la marginile pamantului. Da! este o lucrare foarte diversificata dar la care intotdeauna Dumnezeu implica oameni care stiu sa-si  foloseasca darurile in echipa in care Dumnezeu i-a asezat.
Pentru mine anul 2010 a fost un an in care Dumnezeu mi-a dat harul sa pot trai noi experiente pe campul de misiune. Genesis, misiunea in cadrul careia slujesc, este implicata in cateva proiecte:
- Sponsorizarea misionarilor plecati in diferite tari ale lumii: (India, Indonezia, Filipine, Afganistan, Mongolia, Etiopia si  Mozambic);
- Sponsorizarea unui orfelinat din India ce numara 500 de fete (majoritatea sunt ramase orfane de la parintii care au murit ca si martiri);
- Sponsorizarea unei biserici de leprosi din India;
- Constructii de biserici in diferite tari ale lumii: (Romania, India, Peru si  Mozambic.) Construind biserici am putut vedea cata impotrivire depune diavolul atunci cand suntem gata de a pune temeliile unui loc de inchinare.
 Luni, 1 noiembrie, in jurul orei doua dupa masa, am urcat intr-un avion urias ce urma sa ma poarte spre Africa de Sud, iar de acolo sa pornesc spre Mozambic, unde trebuia sa particip la dedicarea Noului locas de Inchinaciune construit de catre Misiunea Genesis. A fost cea mai lunga calatorie a vietii mele, calatorie de trei zile. Am fost asteptat de catre Simona Caba impreuna cu echipa misionara in care este implicat si pastorul Armando Nicolao Jo  vice-president of Africa For Jesus Ministry in Mozambique.
Mozambicul este o tara extrem de saraca dar populata de oameni care privesc viata total diferit decat noi. Este o tara intersectata de rauri care seaca pe timp de seceta sau creaza mari inundatii in anotimpurile ploioase. Soarele arde cu putere iar tantarii purtatori de malarie sunt ca o ciuma. Termitele mananca lemnul din casele oamenilor. Lacustele distrug recoltele. Furnicile construiesc musuroaie, uneori de inaltimea colibelor, distrugand tot ce prind in cale. Soarecii de camp si sobolanii se inmultesc grozav si sunt foarte activi noaptea.
In fiecare dimineata trebuie sa nu uiti sa-ti scuturi hainele pentru a iesi din ele paianjenii sau uneori scorpioni mici care, asa cum stiti, sunt foarte periculosi. Crocodilii stau ascunsi pe langa malul raurilor, gata sa atace orice vietate. Maimutele fura mancarea din colibele oamenilor cand acestia sunt plecati. Vrajitoria guverneaza peste tot vietile oamenilor. Singurul remediu recunoscut de a scapa de sub puterea acestui intuneric satanic este Evanghelia Domnului Isus Cristos pe care misionarii nostri o propovaduiesc cu toata seriozitatea.
Temperatura extrem de ridicata si lucrurile pe care le vedeam in jurul meu m-au speriat. Am realizat insa, foarte repede, ca sunt intr-o tara unde saracia este cuibarita ca la ea acasa. Eram extrem de atent la absolut tot. Priveam pe geamul masinii cu mare curiozitate la tot ce mi se perinda prin fata ochilor. Vedeam, copii ce purtau in spate alti copii, (cei mai mari ai casei ii duceau pe cei mai mici), alti copii duceau in spate vreascuri sau bucati mari de lemn pentru foc, femeile carau pe cap cosul cu cele trebuincioase casei iar pe umeri o prajina ce avea la fiecare capat bidoane mari pline cu apa. Apa de obicei era adusa de la mari distante. Prin harul lui Dumnezeu am petrecut acolo 10 zile, timp in care am vizitat multe biserici. Majoritatea sunt de fapt sub cerul liber, unele in colibe sau chiar la umbra unor copaci. Am fost dus sa vizitez si un centru de refugiati in cadrul caruia Pastorul Armando impreuna cu alti slujitori sunt involvati.
In zorii zilei de 8 noiembrie, o zi de duminica am participat la un botez in apa, botezand impreuna cu alti trei pastori 22 de persoane. Acestia frecventasera deja cursul de catechizare. Dintre ei lipsea un barbat care s-a intors la Dumnezeu in urma unui tragic accident, care l-a lasat fara ambele picioare. El era de fapt cel mai apropiat vecin al noii biserici, un om care a luptat cu inversunare de a nu se construi biserica in apropierea colibei lui, un om care a vrut sa lupte cu Dumnezeu. Acest om a comunicat pastorului si crestinilor din aceea zona ca primul om care va incepe lucrarea acolo va ramane fara picioare.
A fost o perioada de furtuna si amenintari cumplite, dar cu toate acestea Dumnezeu a adus o mare victorie. Intr-una din zile acest barbat a calatorit cu un mijloc de transport dintr-o localitate in alta. In timpul mersului a auzit sunete stranii ca si cum masina ar fi lovita de ceva. In acel moment, de frica si din dorinta sa-si salveze viata a sarit din masina, dar din nefericire a intrat sub rotile masinii care i-a taiat ambele picioare. Ajuns in spital a putut sa auda clar vocea lui Dumnezeu.
A chemat pe Pastorul bisericii martirisindu-si pacatul si cerandu-i sa fie primit ca membru in biserica pe care mai inainte nu o dorea construita langa coliba lui.
Mi-as fi dorit mult sa-l pot intalni pe acest om, ba mai mult sa fi fost martor al marturisiri lui in apa botezului. De partea cealalta a bisericii era un alt om care a deschis proces impotriva celor ce au construit biserica. A durat o perioada in care nimeni nu stia ce se va intampla. Au fost nevoiti sa-si ia un avocat si sa se prezinte la tribunal. Dar in ziua cand s-au infatisat in fata judecatorului cel ce a deschis procesul a intrebat pe pastorul bisericii daca este dispus sa cumpere casa in care el locuieste si intregul teren ce il avea. Procurorul si cei prezenti au ramas socati in fata unei asemenea cerinte.
Casa a fost cumparata impreuna cu terenul. Astazi biserica dispune de un loc mare unde vor sa construiasca si o cladire pentru 80 de copii.
Iata ca Dumnezeu face ce vrea in lumea Lui. El pazeste biserica si portile locuintei mortilor nu o vor risipi.
Dupa finalizarea actului de botez ne-am indreptat spre noua biserica pentru oficierea serviciului de dedicare la care au participat reprezentanti ai diferitelor biserici, Simona Caba impreuna cu echipa misionara, Guvernatorul Statului impreuna cu sotia si Seriful zonei respective.
Inainte de a avea mesajul pentru dedicarea bisericii am cerut Guvernatorului sa prezinte public daca sunt deschisi pentru o colaborare mai stransa intre noi ca si Misiune si Statul Mozambic.
S-a ridicat pe picioare si cu o voce sa fie auzit de toti si-a exprimat gratitudinea fata de Misiunea Genesis apoi si-a manifest dorinta de a colabora si a sprijini lucrarea de evanghelizare si de a construi noi biserici in Mozambic. Au fost aplauze de bucurie din partea intregii multimi care au participat la acest eveniment.
Programul de dedicare s-a incheiat cu o surpriza despre care nu stia decat pastorul Armando, pastorul local si eu. Au fost chemati in fata altarului 6 pastori carora le-am inmanat cate o Biblie si o bicicleta. (o bicicleta acolo inseamna aproape ca o masina in America). Am fost mai mult decat socat sa vad acei pastori care nu stiau ce sa faca, sa planga sau sa salte de bucurie.
Calatoria mea misionara a continuat spre Campusul Misionar unde locuieste misionara Simona Caba cu intreaga echipa. A fost un drum de 12 ore cu masina pe drumurile africane, unde praful aproape ca atingea gleznele picioarelor. Am fost uimit sa vad cu cata dedicare si sacrificiu Simona Caba si ceilalti misionari slujesc ducand Evanghelia pana in colibele oamenilor.
Unul din modurile in care ei prezinta Evanghelia este filmul Isus prin care are au un succes nemaipomenit.
Inchei dar nu inainte de a face un apel la dumneavostra. Atat Simona Caba cat si ceilati misionari au nevoie de suport in rugaciune si financiar. Orice mica donatie facuta prin Misiunea Genesis merge integral la ei suportandu-i in lucrarea la care i-a chemat Dumnezeu.
Dumnezeu este in cautare de colaboratori. El vrea sa fim impreuna lucratori cu El. Nu ai vrea sa fii si tu unul?
Pentru mai multe informatii puteti citi revista Genesis sau contactati-ne la urmatoarea adresa de e-mail ututomuta@aol.com
 Rev. Ilie U- Tomuta - Director
Genesis Romanian Mission

Trimite acest articol pe e-mail Tipareste acest articol
Cautare:
Gaseste un cuvant cheie folosind aceasta optiune:
Cauta in site
Ultimele Stiri de la
inchiderea editiei tiparite
Pagina Principala | Despre Ziar | Publicitate | Programare Editii | Distributie | Abonamente | Redactie | Contact | Sponsori
© www.RomanianTribune.net