Iata dragi prieteni ca scriu din nou despre una dintre cele mai mari minuni care le-am cunoscut in viata mea, minunea Micului Samaritean al zilelor noastre si inmultirea faramiturilor de paine ale acestuia.
Ma uimesc de fiecare data cand primesc stirile si actualitatile misiunii Micului Samaritean, inima mi se moaie si sufletul parca mi se frange realizand faptul ca o mana de oameni dedicati cu adevarat lui Dumnezeu continua sa hraneasca, sa imbrace si sa poarte grija a mii de suflete nevoiase coplesite de durerea si nevoile aduse de saracie. De-a lungul a peste 20 de ani privesc cu aceeasi consternare la perseverenta si tenacitatea cu care acest grup de slujitori minunati, in pofida a numeroase atacuri otravitoare pline de invidie si rautate, isi continua activitatea cu si mai multa dragoste.
Desi valul crizei economice mondiale a ingreunat vietile sponsorilor misiunii subtiind donatiile si slabind puterea de a raspunde nevoilor orfanilor, vaduvelor si familiilor sarace din Republica Moldova, Misiunea Micul Samaritean continua sa starneasca in inimile oamenilor aceleasi sentimente de apreciere si uimire precum darnicul tinerel ce si-a donat mancarea ucenicilor, care apoi – la porunca Mantuitorului, au frant painile si pestisorii in faramituri ce-au hranit peste 5000 de suflete. Fiecare faramitura binecuvantata alina durerea singuraratii, alunga nesiguranta, aduce pacea si cladeste speranta.
Fie ca este vorba de un pachet cu rechizite scolare, o pereche de ghete, un palton sau o cutie cu obiecte de igiena personala, fiecare copil se schimba la fata la primirea unui cadou din partea sponsorilor misiunii. De fapt, tocmai de aceea proiectul de sprijin al copiilor orfani sau din familii nevoiase se numeste ”Fata unui copil”, pentru ca rezultatul final ce este dorit sta in zambetul copilului. Zambet ce denota bucurie, nadejde, recunostinta si credinta in Dumnezeu care le-a raspuns la rugaciune. Si pentru a inprospata bucuria copiilor, Micul Samaritean le incalzeste sobele in fiecare dimineata, in iernile ce-s totdeauna foarte reci, le da o hrana calda, le da hainute si parinti spirituali care au grija nu doar de suflet ci si de gingasele trupuri.
Misiunea Micul Samaritean si-a propus de la bun inceput ca prin proiectele sale caritabile, administrate si duse la indeplinire cu multa responsabilitate si transparenta, sa schimbe vietile celor mai micuti si neinsemnati, a celor abandonati – de mame si de societate, oferindu-le nu doar un sprijin material temporar ci o credinta pentru totdeauna, o credinta vie in Cel de poate si nu oboseste niciodata, in Cel ce iubeste pe orfan si pe vaduva, in Cel ce asculta rugaciunile fiecarui suflet care-si cauta adapostul la umbra aripilor Sale, in Dumnezeu care este Dragoste.
Si pentru ca Misiunea Micul Samaritean nu este doar lucrarea si munca unor oameni, pentru ca Dumnezeu a vazut multa vointa, dragoste si jertfa neobosita, darnicie fara limite, iar toate acestea fiind udate in lacrimi, El a gasit cu cale ca Misiunea Micul Samaritean sa fie prin viu grai o innoire de speranta in casele a milioane de oameni prin undele radiofonice ale postului ”Radio Micul Samaritean”, cu emisie din capitala Republicii Moldova – frumosul si innobilatul Chisinau. De aici, prin cantari de inchinare si lauda adusa lui Dumnezeu, prin mesaje si invataturi pentru sufletul crestin, lideri ai bisericilor din diferite confesiuni crestine impart tainele Sfintei Scripturi, faramitura cu faramitura.
In luna februarie din 2010 am avut marele har sa vizitez focarul Radioului Micul Samaritean din Chisinau de pe strada Bucuresti. Nu pot sa descriu ce am simtit atunci cand in toi de noapte am pasit pragul redactiei alaturi de fondatorul acesteia, samariteanul Florin Pindic Blaj, si am vazut ”gazdele undelor” lucrand ca adevarati strajeri in turnul de veghe, pastrand vie lumina sperantei si a invataturilor Sfintei Scripturi in bezna noptii. Fiecare telefon primit in orele tarzii era o dovada a faptului ca in casele oamenilor radioul Micului Samaritean starneste dorinta de rugaciune si apropiere de Dumnezeu. Dintr-odata rugaciunea pentru copilul cu febra nu era doar ruga mamei de la capul patului ci devenea rugaciunea vegheatorului din turnul de control, rugaciunea postului de radio si in doar cateva secunde rugaciunea multor altor ascultatori. Fantastic! Mi-am imaginat bucuria mamei, printre lacrimile de durere pentru suferinta copilului ei, increderea ei si multumirea pentru dragostea celor ce i s-au alaturat in rugaciune fara a o cunoaste doar datorita apelului ei disperat. Ce minunat! Sa ai frati, surori si familii care se roaga pentru tine si cu tine fara a te fi intalnit vreodata, sa-ti stea la dispozitie la orice ora din zi sau noapte gata de a fi una cu tine la necaz, doar datorita Micilor Samariteni.
Am stat doar cateva ore in acel studio de productie si emisie insa am ramas coplesit de magnitutidinea lucrarii, de imensitatea bunatatii si dragostei lui Dumnezeu pentru fiecare fiinta ce este transmisa prin grai viu in vazduh nascand, improspatand sau crescand speranta si credinta! Ce har minunat a dat Dumnezeu milioanelor de suflete ce se hranesc cu faramiturile Micului Samaritean.
Depanand aceste ganduri pline de amintiri placute ce sunt intotdeauna improspatate doar accesand pagina de internet si ascultand radio Micul Samaritean din Chisinau, aici la mii de kilometri distanta, nu pot sa concluzionez altfel decat cu o ruga sincera. Doamne, ajuta-ma te rog ca din cat mi-ai daruit Tu in bunatatea Ta sa pot darui si eu cu generozitate lucrarii Tale. Ajuta-ma Doamne sa ma pot alatura si eu, dar si cititorii acestui mesaj, misiunii Micului Samaritean, caci numai asa va cunoaste lumea ca suntem copiii Tai – avand dragoste pentru altii, purtand grija orfanului si a vaduvei. Si pentru toate aceste binecuvantari ce ni le dai, precum si pentru prilejul de a fi impreuna lucratori si mesageri ai Dragostei Tale, iti multumesc, Doamne Dumnezeul meu, din adancul inimii.
Un credincios slab ce-si doreste sa fie asemeni si alaturi Micului Samaritean,
Steven V. Bonica - Redactor Sef, Tribuna Romaneasca