Mesaj transmis din Romania de catre I.P.S. NICOLAE (Condrea)
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada
Doamna Felicia, dragii mei Ovidiu, Giorgiana si Vlad, indurerata familie, iubiti credinciosi,
Fiind in Romania, am aflat cu mare tristete vestea neasteptata a accidentului care a produs trecerea la Domnul a fratelui nostru Vasile. Sunt si eu profund tulburat de aceasta despartire neasteptata si doresc sa exprim condoleante sotiei, copiilor si intregii familii Rusz.
Printre primii romani care m-au intampinat la sosirea mea in America a fost fratele nostru Vasile. Cu multa ravna mi-a vorbit de proiectul mutarii Centrului Eparhial de la Detroit la Chicago unde era nevoie de mai multa misiune printre romanii ortodocsi foarte numerosi, dar avand numai doua biserici. Ceea ce era doar o idee frumoasa a devenit realitate prin stradania mai multor persoane, printre care fratele nostru Vasile plecat acum la Domnul. Au fost multi ani de munca, de daruire jetfelnica pentru ca noua comunitate ortodoxa romaneasca care se nastea in Chicago sa se inchege la inceput, apoi sa impodobeasca, dupa randuiala ortodoxa, Biserica ce fusese cumparata, Biserica in care va aflati astazi. Putini sunteti cei care stiti ca aflarea acestui Biserici se datoreaza tot fratelui nostru Vasile. Dupa insuccesul cumpararii bisericii de pe Irving Park, Vasile si-a amintit ca si aceasta biserica fusese trecuta de vanzare cu ceva timp in urma. Astfel ca februarie 2003 am inceput negocierile direct cu fosti proprietari, Biserica prezbiteriana coreeana. Au urmat mai multe luni de eforturi sustinute pentru a afla o banca. Abia in decembrie 2003 am devenit proprietari si de atunci, vreme de mai multi ani am impodobit biserica dupa cum o vedeti astazi. In tot acest timp fratele nostru Vasile ne-a stat alaturi impreuna cu intreaga familie. S-a lucrat mult in biserica, in sala sociala, in casa parohiala pentru ca toate sa fie pregatite pentru sfintirea Bisericii din iulie 2008. Dupa cum stiti o parte importanta din veniturile Catedralei provin din mesele lunare pe care le organizam de la fondarea acestei comunitati. Vasile impreuna cu sotia Felicia, cu copiii si cu intreaga familie au fost totdeauna prezenti si au muncit cu ravna pentru ca tanara noastra comunitate sa-si poata continua existenta.
Pentru toate acestea Vasile este cu adevarat ctitor al Catedralei Sf. Imparati Constantin si Elena din Chicago si va fi pomenit deapururi la sfintele slujbe ale Bisericii noastre. Avem nadejdea ca acum se afla in ceruri in randul celor ce prin dragostea si jertfelnicia lor au ridicat biserici ale Mantuitorului Iisus Hristos, au oferit fratilor intru credinta loc de rugaciune, au daruit celor care nu aveau camin, casa in care sa-l afle pe Tatal ceresc.
In numele tuturor celor care l-au cunoscut si i-au apreciat dragostea pentru biserica si pentru comunitatea romaneasca exprimam condoleante sotiei Felicia, copiilor si intregii familii. Va asiguram de rugaciunea noastra pentru sufletul fratelui nostru Vasile dupa randuiala Bisericii Ortodoxe. Suntem incredintati ca din ceruri Vasile va continua sa isi ocroteasca familia asa cum a facut-o cu atata daruire fiind prezent intre noi. Ati pierdut pe pamant un sot, un tata, un frate, un cumnat, dar ati castigat un rugator in ceruri pentru intreaga familie.
Dumnezeu sa-l ierte si vesnica sa-i fie pomenirea!
† NICOLAE
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi
* * * * *
Mesaj rostit la sluba de priveghi de catre Protos. Andrei Aioanei
Mult indurerata familie, Prea cucernici parinti, Indurerata asistenta, ne-am adunat cu totii in duh de rugaciune, la ceas de seara, spre a ne ruga pentru sufletul fratelui nostru Vasile Rusz. Cu fapte deosebite si cu virtuti frumoase a plecat din lumea aceasta si adormitul in Domnul, Vasile.
Fiecare dintre noi ce suntem de fata aici ne aducem aminte cu emotie de calitatile si virtutile sale prin care s-a facut pilda tuturor celor din jurul sau. Si-a implinit chemarea pe acest pamant cu multa ravna, cinste si demnitate. A muncit mult, cu sarguinta agonisind cele necesare vietii pentru familia sa si dand din prisosul sau celor in nevoie. In familia sa a domnit intotdeauna buna intelegere si bucuria crestina, in ea s-a intrupat lista virtutilor pe care ne-a lasat-o Sf. Apostol Pavel. [...] Durerea nemasurata care incearca in aceste zile inimile membrilor familiei Rusz si a intregii familii a bisericii noastre, cat si celei a romanilor din Chicago, este marturia cea mai graitoare a pretuirii de care s-a bucurat si se va bucura intotdeauna viata cea virtuoasa a adormitului intru Domnul, Vasile Rusz. Nu putine au fost incercarile si durerile prin care a trecut cel mutat de la noi. “Omul nascut din femeie - zice scriptura - are putine zile de trait, dar se satura de necazuri” dupa cum gasim scris la cartea Iov (14: 1). Dar din toate aceste necazuri, sufletul sau a fost nebiruit, prin credinta si nadejdea crestina.
Pentru adormitul in Domnul Vasile Rusz, Domnul a fost mereu “Stanca de scapare” de care vorbeste psalmistul. Prin rugaciune, in Dumnezeu si in biserica si-a aflat el mangaierea si sprijinul in toate necazurile. Ne aducem aminte cu totii cata dragoste avea el pentru Sfanta Biserica. Cand i-a fost cu putinta, era nelipsit de la slujbele religioase, intotdeauna plin de credinta si evlavie. “Asteptand cu credinta invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie” el s-a pregatit pentru vesnicie ca pentru o lunga calatorie, adunandu-si prin virtute proviziile necesare drumului fara de intoarcere. Intelepciunea ne invata ca valorile vietii nu consta in durata ei, ci in intrebuintarea ei cu folos. Acela traieste cu adevarat care nu traieste numai pentru sine ci si pentru altii, care-i de folos multora, caci numai savarsirea binelui procura bucuria si fericirea cea adevarata. Asa i-a fost viata celui plecat dintre noi catre vesnicele lacasuri. Viata i-a fost rodnica si a adus bucurie si altora, bucurie care i-a fost daruita si lui aici pe pamant si care va fi rasplatita tot cu bucurie in viata de dincolo.
Mult indurerata familie, daca exista ceva care sa va aduca mangaiere in durerea nesfarsita ce va incearca acum, aceasta este viata frumoasa de credinta, trairea virtuoasa a celui adormit si nadejdea in inviere. Ca unul care a inmultit talantul, va primi rasplata vesnica de la Stapanul talantilor, care-l va randui acolo “unde nu este durere nici intristare nici suspin, ci viata fara de sfarsit”. “El n-a murit, ci doarme” - a spus Mantuitorul despre Lazar. “El n-a murit, ci doarme !” - Asa zicem si noi drespre fratele nostru cel adormit, caci se aseaza in locasul stapanului vietii si nemuririi.
Scurta biografie
S-a nascut la 13 Ianuarie 1963 in Seinii, Maramuresului. A studiat la Liceul de Arta si Cinematografie in Bucuresti. Adolescent fiind, pe la 16-17 ani, vreme de jumatate de an a lucrat la ziarul Scanteia, apoi a fost chemat in armata unde si-a satisfacut stagiul militar in Bucuresti si apoi la Satu-Mare. A absolvit Facultatea de Zootehnie si Medicina Veterinara din Timisoara in timpul careia s-a casatorit cu Felicia. La doar 24 de ani a fost repartizat ca Inginer Zootehnist si Sef de Ferma in loc. Tagu, jud. Bistrita-Nasaud, dupa care in 1990 s-a intors in orasul sau natal: Seini, unde a lucrat ca Sef de Ferma si in acelasi timp si-a construit o fabrica de bauturi racoritoare. Din 1994 a lucrat ca instructor la gardienii publici.
La data de 29 ianuarie 1997 a venit in America prin programul Loteria Vizelor, impreuna cu familia. S-a stabilit la Chicago unde a inceput sa lucreze mai intai ca genitor, apoi, pentru a-si intretine familia si pentru a-si croi un nou viitor muncind mult luandu-si doua servicii simultan. In anul 2000 a facut scoala de terapist (masaj) si a lucrat in domeniu la Mario Tricocci ajungand la performanta de a fi desemnat Massage Terapist of the Year in anul 2001. De mentionat este faptul ca in primavara anului 2003, impreuna cu alti credinciosi au infiintat biserica Sf. Andrei, care mai tarziu avea sa devina Catedrala Sf. Imp. Constantin si Elena, facand parte din Consiliul Parohial al Catedralei pana in februarie 2011. In 2005 lucreaza ca agent imobiliar si datorita spiritului sau intreprinzator reuseste sa-si deschida compania lui proprie unde a lucrat impreuna cu membrii familiei si cu multi alti colegi romani. Din 2009 incepe sa lucreze ca si sofer pe tir la o firma de transport, implinindu-si un vis la care a renuntat cand a venit in Chicago, preferand sa stea alaturi de copii pana ce acestia au crescut. In 2010, energic si plin de entuziasm, deschide impreuna cu fiul Ovidiu, compania de transport la care au fost angajati apoi sotia, cat si ceilalti membri ai familiei. Viata aceasta pamanteasca i-a fost curmata in urma unui tragic accident de circulatie petrecut sambata noaptea, in Florida. Devenind bunic,odata cu venirea pe lume a nepoatei Antonia Cassiopea, nu stia cum sa faca sa ajunga mai repede acasa sa vina, sa o stranga in brate, sa ii priveasca zambetul gingas si nevinovat. Dar iata-l acum, angajat intr-o noua cursa, dar si ultima, pe al carei bilet de parcurs scrie Vesnicia, lasand tuturor celor dragi o mostenire; o comoara de mare pret: calitatea lui de a fi OM de omenie, de a fi om intre oameni. Ca si credincios al acestei Biserici s-a remarcat inca dintru inceputurile ei ca membru activ, organizand nenumarate mese lunare, intalniri de suflet si alte evenimente in folosul Bisericii cat si al intregii comunitati romane din Chicago.
A fost un om vesel, tot timpul cu zambetul pe buze, optimist; a fost dispus intotdeauna sa ofere o vorba buna sau un sfat intelept. A fost un exemplu demn de urmat tuturor celor carora li se pare ca se impotmolesc in marea cea involburata a vietii acesteia. Familist convins, bun sot; tata desavarsit, parinte bun si prieten adevarat prin aceea ca i-a facut pe toti cei din jur sa se simta ca parte din propria lui familie, fapt de mare insemnatate pentru noi cei de aici din America, care nu prea mai stim ce este familia! Tot timpul a tinut sa faca pace si sa gaseasca calea ca toata lumea sa fie impacata. Fericiti sunt facatorii de pace ca acelora va fi Imparatia Cerurilor!