- Ziarul românilor-americani editat la Chicago – ISSN 1556-1135
Calitate!
Unicul ziar româno-american
tipărit integral pe hârtie cerată!
Grafică şi paginaţie atractivă.
Cantitate!
Ziarul românesc cu cel mai mare tiraj
din SUA - distribuit gratuit in 28 de state!
Din Editia Tiparita:
Ultima Editie Tiparita:
RomanianTribune - Prima Pagina - Editia 226
Newsletter:
Pentru a primi versiunea electronica a ziarului, introdu adresa de e-mail aici:
Aboneaza-te

Marius Cruceru - Despre unirea de la Chicago (a celor mai mari 2 biserici romanesti din aceasta zona)

Am primit cu foarte multa bucurie vestea ca doua dintre bisericile baptiste care erau in “mila Domnului” (o mila patrata in Florida, unde erau mai multe biserici baptiste) s-au unit.

Nu cred ca exista vreun crestin evanghelic roman normal la spirit care sa nu se bucure de unirea a doua biserici, fragmentate din cu totul alte pricini decit prezenta misionara, dar noile vesti care vin dinspre Chicago, prin intermediul presedintelui Asociatiei Bisericilor Crestine Baptiste din SUA si Canada, pastorul Daniel Branzei, sint “mind-blowing”.

Care este vestea? Ca doua biserici “istorice” din orasul Chicago contempla posibilitatea unei uniri. Excelent!

Biserica Crestina Baptista din Chicago, pastorita de pastorul Valentin Popovici este una dintre bisericile istorice din miscarea evanghelica din diapora. Considerata o vreme un fel de “nava-amiral” a bisericilor crestine baptiste din Statele Unite, a reprezentat un punct important atit pe harta Asociatiei cit si pe harta Uniunii din Romania. Pastorita de pastorul Alexa Popovici, apoi de fiul acestuia, pastorul Valentin Popovici, predicatori de un talent oratoric inconstestabil, biserica s-a dezvoltat intr-un mod in care a stirnit si admiratie si invidii. Am vizitat aceasta comunitate aproape la fiecare vizita in Statele Unite incepind din anul 1995 incoace si am prins mai multe etape ale evolutiei acesteia din ultimii 16 ani, asa cum s-a intimplat si cu biserica pastorita de pastorul Daniel Chiu.

Biserica pastorita de pastorul Daniel Chiu ca pastor senior vine cu o alta traditie, mai scurta, dar cu o istorie la fel de fascinanta. Daniel Chiu, fiul unuia dintre cei mai respectati pastori din Romania, Chiu Pavel, nepot al pastorului Chiu Mihai, a dezvoltat una dintre cele mai conservatoare, dar … paradoxal, una dintre cele mai dinamice comunitati de romani evanghelici imigranti in Statele Unite. Fara a fi parte din Asociatie, s-a dezvoltat, de asemenea, intr-un mod in care a stirnit si admiratii si invidii. Biserica si-a dezvoltat un program propriu de Studiu Biblic, foarte bine pus la punct, un sistem de primire si disciplinare a membrilor foarte strict pentru o buna perioada de vreme, si ceea ce a fost un succes de necrezut in urma cu 15 ani de zile, o scoala proprie, la care este coada la inscrieri in fiecare an.

Am fost primit in ambele biserici cu mare dragoste si generozitate. Ambii pastori seniori au colaborat cu Universitatea Emanuel din Oradea si am slujit la amvoane in tara impreuna.

Acum nu este un secret pentru nimeni ca stilul celor doi pastori si ethos-ul celor doua congregatii este complet diferit, iar cind vorbim despre admiratii sau mai degraba invidii, acestea s-au manifestat si intre cele doua biserici, mai ales invidiile din pacate. Nu este un secret pentru nimeni, de asemenea, ca cele doua biserici sint afectate si de criza economica, dar si de criza spirituala, crize care ne ispitesc si pe noi aici in tara.

Am respect si admiratie atit pentru pastori, Pastorul Valentin Popovici si pastorul Daniel Chiu, cit si pentru lucrarile care s-au dezvoltat sub autoritatea lor in acesti ani.

De o vreme incoace se discuta, din cite am inteles, la propunerea bisericii pastorite de fratele Valentin Popovici, unirea celor doua congregatii. A pune problema in genul: “cei de la Popovici au cutare interes si cei de la Chiu au cutare interes” este un mod vulgar de a pune problema si departe de realitate, dupa parerea mea.

Iata vestea AICI, intre ora 2.00 si 2.07 (dupa cele doua ore de slujba)

Vestea s-a raspindit ca fulgerul, dar nu naste mai mult decit soptiri si dialoguri de facebook. Ne intereseaza ce se intimpla la Chicago? Ar trebui sa ne intereseze? Dupa parerea mea, da! De ce?

Pentru ca o astfel de unire ar da un semnal pozitiv, daca ar fi bine facuta, in Asociatie, dar si in Uniune, iar daca ar fi un esec, ne-ar afecta si pe noi deopotriva cu bisericile din Statele Unite.

Dati-mi voie sa imi marturisesc niste temeri si, eventual, daca fratii ar gasi de bine sa ia in considerare si ce gindesc altii si sa analizeze cum se vede acest eveniment si prin ochii romanilor din tara, atunci sa ia in considerare si temerile si opiniile noastre. S-ar putea ca uneori intelepciunea sa vina si din multimea sfatuitorilor.

Iata ce gindesc:

1. O  asemenea unire ar trebui sa ia in considerare mai putin aspectele administrative si cele de locatie, dar mai mult cele de practica pastorala si mai ales cadrul teologic si strategiile de dezvoltare spirituala ale fiecareia dintre cele doa biserici.

2. O unire determinata de o criza isi va sfirsi energiile in momentul in care stimulul va fi disparut. O unire din pricina faptului ca nu mai putem plati cladirile si ca nu mai putem administra bunurile fie daruite de Dumnezeu, fie prost gindite de noi, este sortita de la inceput esecului.

3. O miscare din aceasta, radicala, care trebuie sa ingroape sub pres o gramada de declaratii facute si de unii si de altii despre … ceilalti, fara a le fi rezolvat aceste declaratii intr-un spirit de iertare, dragoste, reconciliere, cu toate afirmatiile pe masa, nu va face decit o sudura de suprafata, fractura launtrica va ramine si va lucra in continuare.

4. Exista un plan asupra inchinarii publice? Exista un plan referitor la predicare? Exista un plan pentru linia 2 de pastorala? Fiecare dintre biserici are si pastori asistenti. Daca da, slava Domnului. Am incredere in experienta si intelepciunea fratilor.

5. Ce se va intimpla cu scoala? Logos Ministries face cadou o lucrare construita cu greu celeilalte biserici. Cealalta biserica, o cladire construita cu mult efort si realizata aproape impecabil, un campus care ar cuprinde ambele congregatii unite… si totusi? Complicatiile mutarii scolii, structura noului bord de conducere, administrarea comuna, acestea nu sint lucruri peste care fratii sa treaca usor, doar pentru ca acum avem … oportunitatea. O astfel de oportunitate sau miscari din acestea de dragul unor oportunitati de faza scurta, care ne intuneca vederea pe lunga durata, pot fi ucigatoare pentru ambele biserici.

6. Daca aceasta miscare de unire este o miscare a Duhului lui Dumnezeu, si asa ma rog sa fie, atunci Duhul se va preumbla de la banca la banca si va lucra la inima fiecarui membru, fie acestia enoriasi intr-o parte sau in cealalta. Daca este doar o miscare administrativa…. unii tineri abia vor astepta sa plece la americani, altii se vor pierde pe drum si se vor face desparti in grupuri minuscule. In loc de o singura biserica, vor rezulta 15 biserici si adunarea la fiecare dintre locuri nu va mai fi posibila niciodata. Economia si banii n-au unit niciodata, Duhul … da.

7. Nu putem sa nu ne intrebam, mai ales cei care cunoastem putin din dinamica celor doua biserici, cum vor fi rezolvate de acum inainte problemele de disciplina, la care cele doua comunitati au gasit solutii cu totul diferite, cum oare va deveni acceptabil ceea ce altadata era inacceptabil pentru una sau pentru cealalta dintre biserici? Oameni care nu s-ar califica intr-o biserica pentru lucrare si care sint promovati in alta, isi vor gasi locul din nou in slujire in biserica unita? Sa nu uitam, de asemenea, ca fiecare dintre comunitati contine familii mari, cu putere si influenta decizionala.

Ne gindim cu speranta la evenimentul anuntat. Speram din toata inima, colegi si prieteni, speram din toata inima ca cele doua comitete numite pentru a discuta posibilitatea unirii sa ajunga la discutii de continut teologic si de strategie spirituala a unor biserici care sint chemate la bine, nu la analiza “oportunitatilor si ocaziilor” oferite de o economie care va merge oricum mai rau. Asteptam cu totii cu emotie rezultatul deciziilor celor doua biserici.

Mai bine o cale dreapta separat, decit una impleticita impreuna, mai bine o cale dureroasa pentru fiecare, decit o unire usuratica, mai bine doua strategii de criza umilitoare si pentru una si pentru alta, decit o unire triumfalista precum o nunta cu strigaturi si lautari, dar cu discutii nesfirsite dupa.

Unirea de la Chicago ar putea deveni un model excelent si un caz de studiu pentru manualul de pastorala si de eclesiologie practica sau… ar putea fi inca o poveste trista cu … romani, romani care nu se pot intelege intre ei oriunde i-ai fugari prin lume…. chiar printre straini fiind.

Asteptind infrigurati, ne alaturam prietenilor nostri in post si rugaciune.

PS: ii rog pe comentatori sa se abtina de la afirmatii despre pastori, comitet, chestiuni de poitichie proprie si personala. Poate ca putem discuta totusi idei, nu persoane.

Voi modera, avind in vedere limita de timp disponibil, cu atentie si fara mila.

* * * * * *

POSTAREA ACESTUI ARTICOL IN ORIGINAL PE BLOG:
http://mariuscruceru.ro/2011/08/16/despre-unirea-de-la-chicago/

Trimite acest articol pe e-mail Tipareste acest articol
Cautare:
Gaseste un cuvant cheie folosind aceasta optiune:
Cauta in site
Ultimele Stiri de la
inchiderea editiei tiparite
Pagina Principala | Despre Ziar | Publicitate | Programare Editii | Distributie | Abonamente | Redactie | Contact | Sponsori
© www.RomanianTribune.net