Valentinian Lungu
La 12 ani citeste cate trei ore pe zi, e pasionat de
psihoistoria din cartile lui Isaac Asimov si isi petrece timpul liber scriind.
Uneori despre matematica.
„A fost odata ca niciodata, atunci cand in zorii
zilei, soarele si luna dansau, se jucau, povesteau, organizau baluri la care
erau invitate toate stelutele mai luminoase, a fost un tanar care...“
Este un tanar care a scris aceste randuri cand abia
invatase sa scrie. Valentinian Lungu, Vali pentru prieteni, scrie povesti de la
opt ani. A publicat o carte, intre timp, a castigat premii de creatie,
povestile sale au aparut si in alte volume colective, iar pe un caiet dictando
lucreaza la primul sau roman, acum, cand a implinit 12 ani si nu se mai satura
de SF si de Isaac Asimov.
„Ma gandesc mai intai la niste personaje, apoi incerc
sa le situez in cadrul unor intamplari, apoi astern cuvintele pe hartie“,
povesteste Vali cum decurge procesul de creatie in cazul sau. Asadar,
Valentinian Lungu, 12 ani, inca neatins de pubertate, dar cu mina de om sobru.
Paseste calm printre colegii care se alearga pe coridorul Colegiului „Ienachita
Vacarescu“ din Targoviste, se asaza cuminte pe o banca si vorbeste serios si
concis cu o voce de copil. Si in scris prefera un stil “minimalist”, dupa cum
spune profesoara de la cercul literar in care e inscris. Nu infloreste nimic
nejustificat, de unde si un umor fin si adanc in scrierile pustiului de clasa a
cincea.
O imaginatie debordanta
„A
avut de mic o imaginatie debordanta. A avut si prieteni imaginari“, rade mama
sa, Valentina Lungu, profesoara de matematica la acelasi liceu unde invata
fiul. Talent nativ, fara indoiala, insa si cu ajutor de la parinti. In familia
Lungu televizorul nu sta deschis toata ziua, iar copiii nu sunt lasati sa se
joace la calculator pana la epuizare. Insusi Valentinian recunoaste ca este
“ponderat” cand vine vorba de calculator. In schimb citeste cate doua - trei
ore pe zi si este preocupat de propria imaginatie. „Am incercat sa-l tinem
departe de calculator si de televizor. Asa este la noi in familie. De cum a
invatat sa citeasca l-am dus in librarie sa aleaga ce ii place. Am inceput,
desigur cu Harry Potter. El voia toata colectia, dar fiind foarte scumpe i-am
luat doar un volum. I-am zis ca daca o sa-l citeasca pe tot, ii luam si
urmatoarele. L-a citit imediat si a venit triumfator. Asa ca am luat toata
colectia“, povesteste mama. Pe masura ce a trecut timpul, Valentinian si-a
extins gusturile. „A citit mult Dumas, iar acum este foarte impresionat de
Asimov. Ne-am uitat si noi pe carti inainte, sa stim ce citeste. Sunt acolo
niste concepte destul de greu de inteles de un copil. Totusi el nu se mai
satura“.
De scris, Valentinian s-a apucat la opt ani. A inceput cu
o scrisoare de multumire pentru invatatoare, care, citind-o, a ramas fascinata.
L-a indrumat apoi spre un cenaclu literar unde Vali a inceput sa scrie primele
basme. „Fulgul de zapada de vorba cu Printesa Ghetii“ a fost prima poveste
scrisa de Valentinian. „In acea poveste era vorba de un fulg care nu voia sa
lase copiii sa se bucure de iarna. Toata lumea isi dorea sa ninga, insa el nu
voia sa cada pe pamant. Atunci printesa ghetii a venit si i-a explicat ca nu
este bine ce face, ca el este bucuria copiilor. Fulgul a inteles si s-a asezat
pe pamant alaturi de ceilalti. A venit un copil, l-a luat in mana si el s-a
topit. Dar printesa ghetii nu l-a abandonat, ci l-a transformat in fulg, din
nou“, rezuma Valentinian prima sa poveste.
„Intre x si y aleg o alta necunoscuta z“
Povestile scrise de Valentinian au fost reunite si
publicate intr-o carticica de Editura Gimnasium. „A fost ca o rasplata
pentru el, si-a dat seama ca eforturile lui sunt apreciate“, povesteste
mama copilului. Valentinian a preluat si pasiunea parintilor pentru matematica,
lucru evident si in povestile sale. “Intre x si y aleg o alta necunoscuta z.
Explicatie: X - cartita htoniana care sapa continuu. Y - o pisica tolanita la
soare pe pamantul reavan. Z - norisorul meu cu aripi de inger care ma invita la
desert: inghetata cu raze de soare, cu laptele Caii Lactee si praf stelar“,
este inceputul povestii sale „Putere virtuala“. Valentinian spune ca
personajele sale sunt bune, dar „pline de sine“....
„Imi plac eroii si in cele mai multe din povestile
mele binele a invins, dar printr-o noua metoda. Cateodata imi bazez personajele
pe persoane reale, dar cele mai multe sunt imaginate. Prin ceea ce fac ele dau
un sfat cititorului“.
Mama lui Valentinian spune ca atunci cand fiul sau se
asaza la masa de scris, mana lui nu se mai opreste. El spune, insa, ca asternutul
cuvintelor pe hartie este doar ultima etapa dintr-un proces mai complicat. „Prefer
sa ma gandesc mult inainte, nu ma apuc niciodata sa scriu fara sa am o idee
clara in mine“. Valentinian inca prefera sa scrie pe hartie, spune ca
gandurile vin mai firesc in modul acesta. Nu taie foarte mult, iar ciornele
sale sunt trecute in calculator de parinti. „Mereu sunt mirata de ceea ce
poate sa scrie“, povesteste mama.
Vinerea este ziua in care Valentinian scrie cel mai mult.
Nu a trecut o vineri fara sa astearna cateva randuri pe hartie. Spune ca
talentul nu este suficient, iti trebuie si ambitie. „Si trebuie sa citesti
mult, pentru ca asa se dezvolta talentul“.
Scrisul l-a ajutat si la scoala. Daca la inceput
Valentinian recunoaste ca facea multe greseli gramaticale, practica indelungata
l-a ajutat sa cunoasca mai bine limba. Vocabularul s-a imbunatatit oricum
considerabil. La fel si genurile pe care Valentinian le abordeaza. Colegii sai
de la scoala au jucat, anul aceasta, intr-o piesa de teatru scrisa de el. Lui
Valentinian nu-i place insa sa se laude prea mult. „Unii colegi sunt mandri
de mine, altii nu sunt atat de impresionati. Multi nu inteleg importanta
cartilor”.
Dan Radu – Gandul