(continuare din numarul trecut)
Iar cand Samuel se uita la fratii lui David, cand treceau prin fata lui, care erau oameni mari, Domnul i-a zis: „Dar Domnul a zis catre Samuel: „Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea lui; ca Eu nu ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima” (1 Regi 16:7). David era un tanar balan, cu ochii frumosi si placut la fata (cf. 1 Regi 16:12).
David si-a inceput domnia in orasul Hebron
Dupa ce regele Saul a fost ingropat, David, care era uns rege de Samuel, a intrebat pe Domnul unde sa mearga, si Domnul i-a zis sa mearga la Hebron. La Hebron barbatii din semintenia lui Iuda l-au uns pe David rege. Aceasta ungere era o ceremonie de instalare, pentru ca David era uns rege de Samuel la porunca Domnului. Apoi, a trimis David soli la locuitorii din Iabesul Galaadului, ca sa le vesteasca ca el a fost uns rege peste ei. Dar Abner, care a fost capetenie ostirilor lui Saul, l-a luat pe Isboset, fiul lui Saul, si l-a facut rege peste Galaad si peste tot Israelul, domnind doi ani, iar David a ramas rege peste semintenia, adica peste urmasii din Iuda, unul din cei 12 fii ai lui Iacov (cf. 2 Regi 2:1-10), din care la plinirea vremii s-a nascut Mesia Hristos Iisus. De la aceasta data s-a format regatul lui Iuda cu regele lor, si regatul lui Israel cu ceilalti unsprezece copii ai lui Iacov, numit Israel. Regele David a domnit la Hebron sapte ani si sase luni (cf. 2 Regi 2:11).
Domnia regelui David la Ierusalim
Dupa moartea lui Isboset, rege in Israel, si dupa ce David a plans moartea lui Abner, care a incercat o intelegere cu David, si a lui Isboset (cf. 2 Regi 4:1-12), desi i-au fost dusmani, au venit celelalte unsprezece semintii ale lui Israel la regele David in Hebron, si i-au zis ca ei sunt oasele lui si carnea lui si ca Domnul i-a zis lui (adica lui David): „Tu vei paste pe poporul Meu Israel si tu vei fi povatuitorul lui Israel“. Astfel, toti batranii lui Israel au incheiat legamant cu regele David in Hebron, inaintea Domnului, si asa au uns pe David rege peste tot Israelul, mutand capitala la Ierusalim (cf. 2 Regi 5:1-5). Aceasta a insemnat, cu alte cuvinte, in termenii nostri: Unirea intre urmasii celor unsprezece fii ai lui Iacov, numit Israel, cu urmasii fratelui lor Iuda, cu care odata s-a realizat Unirea intre cele doua regate: Iuda si Israel, devenind marele popor Israel, cu intinderile teritoriale din vremea marelui rege David si Solomon. Regele David a domnit in Ierusalim treizeci si trei de ani. In total, regele David a domnit patruzeci de ani, avand treizeci de ani cand a ajuns rege. (cf. 2 Regi 5:4-5)
O scurta prezentare istorica a Ierusalimului, ca marea capitala a poporului Israel
Pentru prima data in istorie, numele cetatii, adica a orasului Ierusalim, este mentionat intr-un text egiptean din secolele 19 sau 18 inainte de Hristos, sub numele de „Urusalim”. Ierusalim este transcrierea greceasca a pronuntiei din limba aramaica. In grafia originala Ierusalimul inseamna „Cetatea Pacii”. Momentul intrarii regelui David in Ierusalim este crucial! Ierusalimul devine nu numai capitala natiunii lui Israel, ci si cel mai important oras al lumii, cu cel mai mare centru de gravitatie. Asezat pe muntele care domina Ierusalimul, este o fortareata ce ofera o resedinta sigura. Astfel, Sionul va deveni „Casa lui Dumnezeu”, prin aceea ca regele David va inalta in Ierusalim un Altar, iar Solomon, fiul lui, va zidi primul Templu in Ierusalim, prin voia lui Dumnezeu.
Primii locuitori ai Ierusalimului au fost Iebuseii (Ios 15, 63; 18, 16,28). Certificarea lui David ca rege al lui Israel s-a facut mai intai prin ungerea tainica, teologica, din partea lui Samuel, care a fost trimis de Dumnezeu, precum am vazut. Apoi, David prin ungerea ca rege la Hebron, de urmasii lui Iuda (2 Regi 2:4), prin consacrare publica, si prin ungerea sa tot la Hebron, de urmasii celorlalti unsprezece fii ai lui Israel, tot publica, regele David devine astfel recunoscut ca rege de intregul Israel. Totusi, cele doua mari teritorii a celor doua regate: Iuda si Israel, vor ramane distincte, pana la separarea lor politica de mai tarziu, in regatul de nord – Israel, si regatul de sud – Iuda.
Din marile victorii ale regelui David. Goliat infrant de David
Dupa ce David a fost uns rege, de marele preot Samuel, dupa porunca si invatatura lui Dumnezeu (1 Regi cap. 16), precum am vazut mai sus, tanarul rege David a avut prima victorie, din binecuvantarea lui Dumnezeu, in lupta cu Goliat, puternicul Filistenilor, pe care David l-a lovit cu o piatra trasa dintr-o prastie direct in capul lui Goliat (cf. 1 Regi 17:40-51). Aceasta biruinta a lui David s-a petrecut inca in timpul cand Saul era regele lui Israel.
Armatele Filistenilor si ale lui Israel erau asezate in linie de lupta, cu toate strategiile militare ale timpului, gata sa inceapa lupta, dar iata ca apare David in mijlocul lor, zicand: „Iar David a raspuns filisteanului (Goliat): „Tu vii asupra mea cu sabie si cu lance si cu scut; eu insa vin asupra ta in numele Domnului Savaot, Dumnezeul ostirilor lui Israel pe Care tu l-ai hulit ... Acum insa te va da Domnul in mana mea ... si va afla tot pamantul ca in Israel este Dumnezeu. Si toata adunarea aceasta va cunoaste ca nu cu sabia si cu sulita izbaveste Domnul, caci acest razboi este al Domnului si El va va da in mainile noastre” (1 Regi 17:45-47).
Dupa aceasta s-a ridicat Goliat cu armurile sale si a venit spre tanarul David, care a scos o piatra si a pus-o in prastia sa, si a tras-o direct in capul filisteanului Goliat, care a cazut la pamant si s-au speriat ambele armate (cf. 1 Regi 17:48-58).
Reflectie. O remarca capitala se observa, care trebuie mentionata: conducatorul David, dupa „inima lui Dumnezeu”, in fata ambelor armate, ale lui Israel si Filistenilor, in linie gata de razboi, a zis puternicului si inarmatului Goliat: „Tu vii asupra mea cu sabie si cu lance si cu scut; eu insa vin asupra ta in numele Domnului Savaot, Dumnezeul ostirilor lui Israel pe Care tu l-ai hulit ... Acum insa te va da Domnul in mana mea ... si va afla tot pamantul ca in Israel este Dumnezeu. Si toata adunarea aceasta va cunoaste ca nu cu sabia si cu sulita izbaveste Domnul, caci acest razboi este al Domnului si El va va da in mainile noastre” (1 Regi 17:45-47).
Deci, David a mers la lupta in numele „Domnului Savaot, Dumnezeul ostirilor lui Israel“, nu in numele sau, sau al regelui Saul, sau al unei puteri militare, bine inarmate, ci in numele „Dumnezeului ostirilor lui Israel“, Care era Dumnezeul adevarat pe care Goliat si Filistenii Il „huleau“! In prezentarea lui David se descopera istoriei omenirii ca „nu cu sabia si cu sulita izbaveste Domnul“, ci cu Credinta si Rugaciunea inaintea lui Dumnezeu. Asa a castigat Israel razboiul asupra filistenilor si a avut pace. Filistenii nu credeau in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul adevarat al lui Israel, care se propovaduia lumii intregi, ci in dumnezeii lor idoli, care nu puteau sa-i ajute.
De aici, conducatorii tuturor vremurilor si conducatorii de azi, dupa „inima oamenilor”, trebuie sa invete si sa inteleaga ca biruinta lor nu sta in puterea militara si nici in bombele nucleare, ca Domnul Dumnezeu nu izbaveste „cu sabia si cu sulita“, ci cu credinta lor in Dumnezeu, in Sfanta Treime: Tatal si Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, Care este Domnul Savaot, in numele Caruia a biruit David. Aceasta ne aminteste de marile razboaie pe care le-au avut cele trei Tari Romanesti cu Imperiul Otoman, care venea sa le cucereasca. Domnitorii Tarilor Romanesti mergeau la lupta in numele Dumnezeului crestinatatii si biruiau armatele unui Imperiu!
Biruinta lui David asupra lui Amalec
Amalecitii au navalit asupra lui Israel, au ars cu foc cetatea Ticlag si au luat pe locuitori in robie si multe prazi de razboi si au fugit. Cand a venit David si a vazut aceasta, a intrebat pe Domnul Dumnezeu: „Sa urmaresc eu oare aceasta ceata? O voi ajunge? Si i s-a raspuns: „Urmareste-o, o vei ajunge si vei lua prazile“ (cf. 1 Regi 30:1-10). Astfel, David plecand la lupta i-a prins pe Amaleciti si a luat toti prizonierii si toate prazile furate si le-a adus inapoi (cf. 1 Regi 30:11-31). De mentionat este ca: David cand a vazut ce s-a intamplat nu a pornit la razboi, pana ce a intrebat pe Domnul Dumnezeu, si dupa ce Domnul i-a raspuns: „Da”, atunci a plecat. Si aceasta biruinta de la Domnul a avut-o David in timpul regelui Saul.
Alte cateva din victoriile regelui David
Una din marile victorii ale lui David a fost unirea celor doua regate ale poporului, si anume: Regatul Iuda de sud, si regatul Israel de nord, cu mutarea capitalei la Ierusalim sub conducerea lui. Victoriile lui David, timp de patruzeci de ani pe tronul lui Israel, au fost asupra tuturor neamurilor care cautau sa atace Israelul. De exemplu, biruintele lui David asupra Filistenilor, Moabitilor, infrangerea regelui Hadad-Ezer din Toba, cand mergea sa-si intemeieze domnia la raul Eufrat. Infrangerea celor optsprezece mii de Sirieni a fost binecuvantata de la Domnul, cu mare ecou in lumea de atunci. Toate biruintele lui David au fost pentru ca: „Domnul a pazit pe David pretutindeni pe unde a mers. Si a domnit David peste tot Israelul, facand judecata si dreptate in tot poporul sau“ (cf. 2 Regi 8:15). Apoi, biruinta asupra Amonitilor, Sirienilor si Amalecitilor, care au venit in coalitie sa-i bata pe Israeliti (cf. 2 Regi 10:1-19).
(continuare in numarul viitor)
Rev. Fr. Aurel SAS