De aceea, Dumitru Cornilescu s-a reintors la viata lui obisnuita, la scrierile lui, la predicile sale in public sau la radio, la participarea sa la conferinte si intruniri crestinesti din diferite case de odihna si la partasia cu Domnul sau, cu sotia si cu credinciosii cei mai apropiati.
Dupa intoarcerea din America, Dumitru Cornilescu a continuat sa scrie predici si sa le inregistreze pentru programul de radio crestin din Cleveland, condus de Danila Pascu. Si a facut lucrul acesta aproape neintrerupt pana la sfarsitul vietii. Chiar in prezent, la cativa ani dupa moarte, unele din predicile sale mai pot fi auzite la acest post de radio. Totodata, in revista baptistilor romani din America „Luminatorul”, predicile sale au fost publicate timp de cativa ani dupa ce a vizitat aceasta tara. In acest fel, el a scris peste 150 de predici scurte pentru radio, pline de harul mantuitor acordat de Dumnezeu oamenilor in persoana Domnului Isus, si de imbarbatare sfanta pentru cei mantuiti. Multe din ele se ocupa de subiectele fundamentale ale doctrinei crestine. Altele sunt serii de predici infatisand elementele de baza ale crestinismului, pe marginea unui text din Biblie.
Insesi titlurile date predicilor sale sunt graitoare prin ele insele. Astfel citam: „Atrasi la cruce”, “Mantuirea a fost desavarsita”, „Rastignit cu Hristos”, „Noi avem un mare preot”, „Invoit cu Dumnezeu, partasi ai slavei Lui”, „Biruinta asupra lumii”, “Pot totul”, “Chemarea de Tata”. Dintre ciclurile de predici cu continuare citam ciclul: “Naaman Sirianul” format din 16 predici, incepand cu predica intitulata Nefericire stralucitoare”, care descrie starea nenorocita a unui general lepros si sfarsind cu predica: „Fericita intoarcere acasa”, dupa ce a fost curatit de lepra lui. in acesti ultimi 10 ani din viata a publicat de asemenea cateva zeci de predici si cuvinte de imbarbatare in limba germana, pe care le-a folosit la desele lui intalniri cu credinciosii din Elvetia si cu cei ce il vizitau din alte tari, precum si cu ocazia invitatiilor pe care le avea de a vorbi in case de sanatate.
Prin intermediul prietenilor pe care si i-a facut in America, Dumitru Cornilescu a fost descoperit sau redescoperit de alti credinciosi din Europa si America preocupati de lucrarea pentru Romania. Astfel s-a intalnit cu pastorul roman stabilit in Franta - Jeremia Hodoroaba si cu Dr. Peter Trutza, stabilit in Florida, Statele Unite ale Americii. Acestia l-au vizitat de cateva ori, i-au inregistrat mai multe predici pe banda si le-au transmis prin posturile de radio crestine din Bonaire - Caraibe si din Monte Carlo - Monaco, in acest fel, nu numai crestinii romani din America, dar si cei din Romania au avut ocazia sa asculte o serie de predici transmise de Dumitru Cornilescu la radio.
Vorbise ultima data publicului roman, in tara, pe cand avea in jur de 30 de ani, cu inflacararea unui deschizator de drumuri. Revenea acum, dupa aproape o jumatate de veac, cu profunzimea si calmul unei experiente de octogenar, care umblase o viata intreaga cu Dumnezeu. Toti aceia care stiau lucrarea pe care o facuse, sau cel putin faptul ca el este cel prin care Dumnezeu a pus Biblia in „mana poporului nostru, au fost miscati de predicile lui domoale, blande, dar pline de continutul trairii unei vieti de credinta.“
Recunostiinta
„Fiindca Ma iubeste – zice Domnul... il voi satura cu viata lunga, si-i voi arata mantuirea Mea.” (Psalmul 91:14,16)
Sunt foarte greu de descifrat mobilurile cele mai ascunse ale vietii si lucrarii unui om al lui Dumnezeu ca Dumitru Cornilescu, care a facut tot ce a fost cu putinta sa se ascunda, sa nu-si etaleze lucrarea si sa nu primeasca recunostinta oamenilor.
Cel mai bun prieten al sau si poate singurul prieten inainte de casatorie, i-a fost insusi Mantuitorul. Lucrul acesta rezulta in mod evident din partasia pe care a avut-o cu El toata viata, din felul de viata de deplina predare pe care a dus-o, precum si din marturia puternica a predicilor si indemnurilor pe care le-a dat toata viata celor ce-l ascultau. Atat cei ce l-au cunoscut indelung, cat si cei care au avut cu el doar convorbiri scurte, au ramas cu convingerea ca el traia o viata de stransa legatura cu Domnul Hristos. Acelasi lucru rezulta foarte evident din experienta de 35 de ani pe care sotia lui a avut-o alaturi de el.
Dumnezeu a voit insa ca o viata asa de lunga, plina de zbucium fizic si sufletesc si traita intr-o asemenea smerenie, sa aiba parte de o frumoasa rasplatire nu numai in cer, ci chiar si aici pe pamant. Cea mai mare rasplatire i-au fost desigur, asa cum o marturisea singur, anii linistiti de dupa retragerea lui la Montreux. Aici, numai cu sotia sa iubitoare, el marturisea ca a trait cea mai fericita perioada din viata.
Dumnezeu a voit insa ca Dumitru Cornilescu sa aiba si bucuria recunoasterii publice a lucrarii sale pentru Romania si mai ales pentru lucrarea de a fi tradus Biblia si a fi pus-o in mana oamenilor de pretutindeni care vorbesc limba romana, in acest scop, Dumnezeu S-a folosit de initiativa predicatorului roman Iosif Ton. Gasindu-se la studii la Colegiul Baptist din cadrul Universitatii Oxford - Anglia, acesta a vizitat Societatea pentru Raspandirea Bibliei in Anglia si Strainatate, unde a citit corespondenta avuta cu Romania in anii in care Dumitru Cornilescu a tradus si tiparit Biblia. Cu aceasta ocazie el a descoperit ca Biblia lui Cornilescu implinea 50 de ani de la aparitie - in anul 1971. Totodata a aflat ca autorul ei traieste in Elvetia. Miscat de istoria palpitanta a traducerii si tiparirii celei mai marete carti care a aparut vreodata in limba romana, Iosif Ton l-a vizitat pe Dumitru Cornilescu in Elvetia, in vara anului 1970. Cu aceasta ocazie a aflat istoria fascinanta a unei vieti, a unei lucrari si a unei carti care era normal sa atraga in mod deosebit atentia unui om plin de initiativa.
Intr-adevar, Iosif Ton ia cateva initiative. Mai intai semnaleaza apropiata aniversare la Societatea pentru Raspandirea Bibliei in Anglia si Strainatate, propunand sarbatorirea ei. De fapt, urma sa aiba loc o dubla sarbatorire, pentru ca in 1971 Dumitru Cornilescu implinea 80 de ani. O coincidenta frumoasa si o propunere de sarbatorire bine meritata pentru un lucrator zelos care s-a bucurat asa de putin de recunostinta oamenilor o viata indelungata!
Iosif Ton a scris apoi un articol despre aceasta dubla aniversare in revista “European Baptist” si o scrisoare pe care a multiplicato in 50 de copii si a trimis-o pastorilor din Romania ale caror adrese le cunostea, in aceasta scrisoare, ca si in cea trimisa lui Dumitru Cornilescu insusi, Iosif Ton spunea:
„Pentru noi anul acesta trebuie sa fie o deosebita sarbatoare, caci aceasta aniversare cuprinde in ea evenimente de mare importanta.“
Initiativa lui Iosif Ton a fost binevenita. Mai multe biserici din Romania si America, pastori si simpli credinciosi au scris scrisori de adanca recunostinta fata de Dumnezeu si calda apreciere fata de traducator, pentru binecuvantarea pe care Biblia in traducerea lui Cornilescu a adus-o in viata lor, in particular, si in viata poporului roman, in general.
In scrisorile primite, credinciosii isi exprimau aprecierea pentru acela care a pus in mana poporului roman de pretutindeni Biblia, Cartea Cartilor, Cuvantul lui Dumnezeu, in cea mai limpede si mai frumoasa limba romaneasca. Pentru doua generatii de oameni, Cuvantul Sfant a fost cunoscut, gustat, citit in fiecare zi, asa cum l-a formulat sarbatoritul, cu tot harul cu care l-a umplut Dumnezeu, cu multa truda, cu entuziasm divin si maiestrie literara neegalata. Ei mentionau faptul ca istoria crestina romaneasca va pastra pentru totdeauna numele aceluia care a realizat marea opera de traducere a Bibliei in limba romana frumoasa, scrisa pe intelesul tuturor. Ei si-au exprimat convingerea ca aceasta lucrare mareata este scrisa in cer, in cartea faptelor.
Multi pastori, lucratori in via Domnului in tara si peste hotare, credinciosi care citisera Biblia in fiecare zi timp de aproape 50 de ani, au realizat cu aceasta ocazie recunostinta pe care o datoreaza aceluia care isi inchinase viata iluminarii poporului roman, prin Sfanta Scriptura. Unii recunosc indelunga lor nepasare fata de acela care lea facut cel mai mare bine pentru viata aceasta si pentru cea viitoare: le-a oferit Biblia, prin citirea careia s-au intors la Dumnezeu si au primit in fiecare zi putere de viata prin recitirea ei.
Cu ocazia primirii acestor scrisori, Dumitru Cornilescu are sentimentul restabilirii legaturii cu poporul sau, simtamantul reintegrarii lui in neamul caruia si-a dedicat sufletul, talentul si energia tineretii sale. Culege astfel, desi mai tarziu, roadele de recunostinta ale cititorilor sai romani.
Alexandru Maianu