Mai multe despre cazul tinerei Gabriela Parasca ucisa de sotul ei Daniel Parasca in Phoenix, Arizona

Mai multe
despre cazul tinerei Gabriela
ucisa de sotul ei Daniel Parasca
in Phoenix, Arizona


Foto:
Gabriela Parasca
la varsta de 30 de ani
















Gabriela Parasca si criminalul sot sinucigas din Phoenix, inmormantati la mii de mile distanta in servicii funerare diametral opuse

Foto: 
Serviciul Funeral al Gabrielei

Gabriela Parasca, tanara impuscata in Phoenix de sotul ei in fata celor doi copii, pe data de 12 decembrie 2007, a fost inmormantata vineri 21 decembrie in cimitirul „Arrowhead Memorial Gardens“ (Gradinile Memoriale Varful Sagetii) din metropola americana Phoenix, statul Arizona, unde familia Parasca locuise in ultimii patru ani.

Cu o seara inainte, cu toate ca sotii Parasca nu au fost membri in niciuna din bisericile romanesti din zona metropolitana Phoenix, liderii a trei biserici romanesti penticostale au tinut impreuna un serviciu religios in memoria tinerei oradence impuscate de sotul ei. Astfel, pastorii Cornel Avram, Nelu Filip si Petru Lascau au condus o slujba religioasa de priveghi in Biserica Penticostala Happy Valley cu participarea unei formatii corale si a unei fanfare mixte. Solicitarea din partea familiei Gabrielei de a avea o slujba religioasa in limba romana pentru fiica si sora lor, cea care pana in 2002 slujea lui Dumnezeu intr-o biserica penticostala din Oradea prin cantarea de lauda in grupul de inchinare, a fost inteleasa si acceptata in egala masura. Totodata, pe langa cei trei pastori locali la slujba religioasa au mai participat alti doi pastori care au avut o tangenta importanta cu familia Parasca. Astfel, pastorul Nelu Pascut al Bisericii Baptiste Romane Golgota din San Ramon, California – reprezentand biserica pe care sotii Parasca au frecventat-o inainte de mutarea in Phoenix, iar pastorul Ioan Szasz – actualmente stabilit in Canada, fiind pastorul care a oficiat cununia religioasa a sotilor Parasca in 2002 in Biserica Penticostala Betania din Oradea.

Daniel Parasca, sinucis cu aceeasi arma cu care si-a impuscat sotia si fiica, omorandu-si sotia si ranindu-si grav fiica, a fost inmormantat la 1200 kilometri distanta in zona nordica a Californiei, in cimitirul „Lone Tree“ (Pomul Singuratec), in apropiere de San Francisco. Si aici durerea familiei a fost mare in urma tragediei din Phoenix cauzate de Daniel Parasca. Mama indoliata impreuna cu fiul mai mare si sotia acestuia au fost insotiti de cei ce au cautat sa le mangaie durerea in momentele grele ale despartirii pentru vesnicie.

Trupul neinsufletit al lui Daniel Parasca insa nu a fost subiectul unei ceremonii religioase ci mai degraba un timp memorial de acuzare si dezacord cu crima si pacatul comis prin sinucidere. Organizarea a fost facuta de fratele indoliat, coplesit de viteza cu care s-au desfasurat evenimentele zilei de 12 decembrie, iar asistenta cu mesajele adresate celor prezenti, atentionarea si mesajul de salvare a celor vii prin credinta in Cristos a fost adresat de pastorii Nelu Pascut din partea Bisericii Baptiste Romane Golgota din San Ramon, California si Ovidiu Rauca din partea Bisericii Baptiste Romane din San Leandro, California, biserica in care Daniel a primit in 1995 botezul nou testamental in baza marturisirii sale de credinta.

Este important de remarcat faptul ca in astfel de situatii nici una din bisericile crestine romane nu efectueaza nici un serviciu religios pentru ingroparea celui ce se sinucide. Conform informatiilor primite chiar din partea unuia dintre pastori, nici de aceasta data cel sinucis nu a avut parte de o slujba religioasa ci „scopul serviciului memorial a fost mai degraba de a mangaia familia indoliata si de a-i indemna si incuraja sa-si traiasca fiecare viata cu si pentru Hristos, Mantuirea tuturor celor ce cred cu adevarat in El si traiesc pentru El“.

Sotii Parasca nu au fost membrii niciunei biserici romanesti pe tot parcursul casniciei lor

Se pare ca in cei peste patru ani in care sotii Parasca au locuit in metropola Phoenix, Daniel a fost intotdeauna impotrivitor oricarei invitatii de a deveni membri activi ai unei biserici din zona. Un alt lucru care a iesit la suprafata cu ocazia inmormantarii Gabrielei este faptul ca Daniel a refuzat orice fel de consiliere in momentul in care i se spunea ca atitudinea lui abuziva nu este permisa de niciuna din aceste biserici.

Nici in nordul Californiei tinerii casatoriti nu au fost membri in nici o biserica, cu toate ca intr-o vreme frecventau destul de des Biserica Baptista Romana Golgota din San Ramon, California, iar Daniel avusese o relatie apropiata cu Biserica Baptista Romana din San Leandro, California, inca din 1995 cand a fost botezat in aceasta biserica.

Prea putini au realizat gravitatea abuzului Gabrielei din partea sotului

Dintre vecinii pe care sotii Parasca i-au avut, aproape fiecare era convins de normalitatea casniciei acestora. Totusi, au fost si cei care si-au pus semne de intrebare dupa o vreme. In apropiere locuia o alta familie de romani care a incercat sa se apropie de familia Parasca. Dupa cateva luni si acestia au fost tinuti la distanta iar Gabrielei i-a fost interzisa comunicarea cu vecina sa romanca.

Semnele de abuz au inceput sa devina evidente, insa nimeni nu putea realiza gravitatea situatiei. „La prima vedere totul parea a fi ok insa pe masura ce doream sa ne apropiem de familia Parasca, Daniel ne tinea la distanta iar Gabriela mi-a zis la un moment dat ca sotului ei nu-i place ideea de a avea prieteni in vecini. Asa ca am cautat sa-i intelegem si le-am respectat dorinta.“

Intr-una din zile, Gabriela a fost intalnita de o alta cunostinta de a sa si intrebata despre motivele racirii relatiilor dintre familiile acestora. „Gabriela era intr-o stare nelinistita si nu vroia sa vorbeasca cautand sa schimbe subiectul. In cele din urma si-a destainuit foarte pe scurt situatia. Gabriela  mi-a spus ca Daniel nu mai este omul amabil si simpatic pe care-l cred unii. Mi-a zis ca devenise un alcoolic si suferea de nervi si nu dorea sa recunoasca acest lucru. Mi-a mai zis ca Daniel avea probleme foarte serioase si refuza orice tip de consiliere sau tratament: „Este ceva murdar in trecutul sau care-i macina nervii si sufletul... Mie si rusine sa stie careva. Nici nu vreau sa spun. Destul ca Daniel nu vrea sa discute cu nimeni si ii este frica ca daca vorbesc cu alte persoane acestea vor afla cine este el cu adevarat. Inainte el singur povestea murdariile pe care le-a facut si se lauda eroic cu ele. Acum vrea sa faca pe sfantul si il deranjeaza faptul ca se stie deja cine a fost el.“ Gabriela plangea cand imi spunea aceste lucruri si mi le destainuia cu greu. Mi-a mai spus ca Daniel a inceput sa o loveasca tot mai des si ca-i era frica de el. Gabrielei ii era frica si de faptul ca daca ar fi aflat sotul ei ca ea vorbeste despre acest abuz sau daca cineva ar afla ca o bate, atunci situatia s-ar agrava si mai tare.“

Politia din Phoenix a intervenit in familia Parasca, insa fara efectul scontat

Recordurile politiei din orasul Phoenix si suburbia Peoria releva faptul ca sotii Parasca au ajuns sa fie reclamati de incidente abuzive de catre insasi cadrele medicale care i-au oferit asistenta Gabrielei in luna decembrie 2006. Gabriela a fost tratata pentru incapacitatea de a respira din cauza unor vatamari corporale pe care aceasta sustinea ca le-ar fi avut din cauza unei caderi de pe scara in momentul in care-si decora pomul de iarna. La insistentele medicului care si-a dat seama de faptul ca circumstantele declarate de Gabriela nu faceau nici un sens si nu justificau ranile corporale, aceasta a declarat in cele din urma ca a fost batuta bestial de sotul ei care in momentul in care a lovit-o in cap cu pumnul si ea a cazut la pamant a continuat sa o loveasca cu piciorul in burta si in spate. Gabriela a declarat ca incidentul respectiv nu era unic insa era fricoasa la a da detalii, asigurandu-i pe ofiterii de politie ca ea era convinsa de faptul ca totul va fi ok. Ea a mentionat atunci si faptul ca a fost amenintata cu moartea insa nici ei si nici politiei nu-i venea sa creada ca aceasta amenintare pornea din dorinta nebuna a unui om de a-si lua mama din mijlocul copiilor ei pentru totdeauna.

Cativa prieteni au intervenit cautand intelegere, dar tot degeaba

In jurul sotilor Parasca nu au existat numerosi prieteni, totusi putinii care au indraznit sa se apropie de cei doi au realizat in timp faptul ca acestia doi nu se bucurau de o normalitate in relatia lor. Acestia au cautat sa discute cu Daniel si sa-l atentioneze cu privire la cuvintele folosite la adresa sotiei sale, cat si la gesturile pe care acesta le avea fata de Gabriela chiar in prezenta acestora. Fie ca au facut-o in persoana sau telefonic, prietenii dinainte de casatorie au cautat sa intervina.

Unul dintre primii care l-a atentionat pe Daniel a fost insasi pastorul Nelu Pascut din San Ramon, California, pe vremea cand sotii Parasca locuiau in California si vizitau biserica pastorita de acesta. Din declaratiile pastorului reiese faptul ca sotii Parasca nu au fost membri ai acestei biserici ci doar o vizitau destul de des. Totodata sotii Parasca erau vecinii familiei Pascut si intalnirile lor au fost la inceput mai dese si mai prietenoase. In timp insa Daniel a inceput sa-si expuna o atitudine abuziva fata de sotie folosind cuvinte jenante si gesturi nepermise unui crestin. Daniel se pare ca mai avea si o expresie uzuala atunci cand nu-i placea de cineva, zicand: „ar merita un glont in cap“, sau „i-as trage un glont ca merita“. Dupa ce situatia s-a agravat intre cei doi ei nu s-au mai dus la biserica deloc si in scurta vreme s-au mutat in metropola Phoenix.

Ajunsi in Phoenix sotii Parasca au intalnit numerosi oradeni care i-au primit cu bucurie in mijlocul lor. La inceput totul parea normal, desi dupa spusele unora care o cunosteau pe Gabriela de mica copila, ea nu mai avea acelasi zambet liber si contagios. Parca se vedea pe fata ei o retinere si parca vroia sa spuna ceva dar nu avea curaj.

Foto: Familia Parasca in urma cu 2 ani

In cei peste patru ani de sedere in Phoenix sotii Parasca si-au facut totusi un grup foarte restrans de prieteni care au fost conditionati sa nu dea lectii marituale. „Daniel cauta sa expuna fata unui sot necajit pe sotia sa cu toate ca nu avea nici un motiv. Era o femeie harnica, ii gatea tot timpul ceva nou si nu manca aceeasi mancare de doua ori. Tinea casa intr-o curatenie impecabila, era o mama foarte grijulie si cei doi copii ii erau in atentie tot timpul, avea si un loc de munca si intre toate acestea nu mai avea timp de absolut nimic“ marturisesc aproape identic prietenii acestora. „Comenta murdar si cu insulte la adresa ei la cel mai mic incident. Daca a pus in mancare prea mult piper sau i-ar fi cauzat stiu eu ce alte mici motive de suparare, o lua la insulte si la pumni. Gabriela a ascuns mult timp faptul ca primea bataie si abia dupa ce a ajuns in spital a inceput sa ne povesteasca mai multe insa ne ruga sa nu spunem la nimeni ca nu vroia rusine asupra casei sale si a copiilor. Singurul lucru care si-l dorea din partea noastra era sa ne unim cu ea in rugaciune pentru cauza pacii in familia sa.“

In cele din urma Gabriela si-a dorit independenta de Daniel Parasca

In cele din urma, la insistentele celor ce au vazut prea multe cazuri de abuz, a cadrelor medicale si a politiei, Gabriela a inceput sa se gandeasca la divort. Intr-una din zile a spus unei prietene ca nu mai poate rezista tratamentul abuziv si ca-i este frica de propria-i viata si de a copiilor ei in preajma lui Daniel pentru ca devenea tot mai brutal si o lovea tot mai des. Una dintre familiile cu care sotii Parasca s-au imprietenit i-au oferit Gabrielei o casa unde sa se mute impreuna cu copii ei, fara nici un cost, pana ce situatia se va repara. Nici vorba insa de asa ceva. „Odata ce Gabriela si-a lasat sotul singur in casa acesta a devenit si mai nebun si a inceput sa ne ameninte si pe noi cei ce cautam practic binele copiilor si imbunatatirea relatiei celor doi. Vazand cat de imbecil poate sa devina un om si cat de bestial se purta de acum cu totii, am ajuns sa dam dreptate politiei si doctorilor si am insistat ca Gabriela sa-si castige independenta prin divort. In clipa aceea eram convinsi ca nu mai exista cale de impacare si eram convinsi ca Dumnezeu nu-i poate cere Gabrielei sa mai stea in suferinta atat timp cat Daniel refuza orice sfat si insulta si ameninta pe toti in jur.“

Actele de divort au fost ulterior inaintate in cele din urma in Curtea Superioara a Districtului (Judetului) Maricopa, pe data de 20 septembrie a.c. In cererea sa de divort Gabriela a cerut redobandirea numelui de familie anterior casatoriei, Ardelean, cerand totodata dobandirea aceluiasi nume de familie si copiilor sai. Din cate am inteles in timpul scurtei mele vizite in Phoenix cu ocazia inmormantarii Gabrielei, decizia de divort urma sa fie data in tribunal in data de 13 decembrie 2007.

Cum s-au desfasurat evenimentele zilei de 12 decembrie?

Gabriela insa nu a apucat sa traiasca acea clipa de libertate mult dorita si cu 24 de ore inainte de a primi decizia de divort, in dimineata zilei de 12 decembrie 2007, ea a fost impuscata cu un pistol Magnum 357 de calibru 38 cu gloante lungi de dubla incarcatura de praf de pusca.

„In momentul in care ea a fost oprita de masina sotului trasa de-a curmezisul la iesirea din parcarea bisericii unde trebuia sa-si lase copiii la gradinita, Daniel Parasca s-a dat jos din masina sa si avea pistolul intins gata de a trage. Martorii oculari au fost consternati. Totul se intampla in parcarea bisericii unde sotii Parasca erau cunoscuti si de fata cu cei doi copii care erau in masina Gabrielei. Ea si-a lasat capul pe volan si l-a acoperit cu mainile parca pentru a se proteja. El a tras de la distanta prin parbriz doua cartuse in crestetul capului, facandu-i praf un deget, si apoi au iesit prin partea stanga a barbiei, unul ricosand in stalpul masinii si strapungand genunchiul micutei Tiffany. Apoi s-a apropiat sadic pe partea laterala a masinii tragand alte trei gloante in trupul rapus al Gabrielei. In final i-a luat cheile din contactul masinii, a luat cei doi copii si i-a pus in masina lui si a fugit cu ei“.

Foto: Automobilul Gabrielei in care a fost impuscata
primele gloante fiind trase prin parbriz

„Lasata in sange in masina, Gabriela a fost luata dupa catva timp spre spital insa duhul si-a luat zborul spre ceruri inca din parcarea bisericii“.

Declaratiile primite direct de la prieteni si cei ce-au cunoscut-o, in timpul vizitei mele in mijlocul familiei Gabrielei si al celor dragi ei, sunt numeroase si ma rascolesc inca. Lacrimile lor neputincioase, regretele ca nu au chemat politia sa intervina intre cei doi in urma povestirilor Gabrielei, regretele ca ascultand-o si pastrandu-i confidentialitatea nu au intervenit pentru a-l pune in spatele gratiilor pe cel ce i-a devenit calau, inca imi macina fiinta.

Dezinformare si minciuna

Am fost foarte surprins in ultimele zile sa constat rautatea si ura ce exista intre noi romanii. Imi este greata cand citesc unele mesaje pline de venin la adresa familiilor indoliate. Finalul mai mult decat tragic este foarte elocvent si oricum l-ar comenta oricine, un lucru este clar: Daniel Parasca in mod deliberat si-a ucis sotia cu sange rece in fata copiilor, unul dintre gloante ricosand si ranind grav fiica de 4 ani, iar apoi s-a invartit in zona crimei urmarindu-si victima si facand fel si fel de comentarii nebune unor prieteni cu care s-a intalnit sau cu care a vorbit telefonic in ultimele sale ore de viata. In cele din urma, vazandu-si locuinta inconjurata de politie a fugit pe jos cautandu-si ascunzisul sub un pod de canal, la intersectia 20200 N. 47th Ave. cu 4700 W. Bearldsley Rd., chiar la poalele unui deal pustiu al desertului ce imprejmuie orasul Phoenix, unde s-a sinucis fara a se gandi la vesnicia iadului.

Foto: Locul unde s-a impuscat
Daniel Parasca




Am auzit vorbe murdare cu privire la persoana Gabrielei, precum si vorbe de bine la adresa „nevinovatului“ ce s-a sinucis. Caut sa fiu clar in concluzionarea celor intamplate folosindu-mi rationamentul si sensibilitatea ce mi-a dat-o Dumnezeu. Am vorbit cu nenumarate persoane inclusiv cu copilasii nevinovati care mi-au spus: „Tati a puscat-o pe mami si a murit. Mami e in ceruri si nu mai plange si tati nu o mai bate. Mami e happy.“

De la prietenii cu care am copilarit si pe care-i respect pentru seriozitatea lor in viata de credinta crestina am aflat lucruri care m-au impresionat despre modul in care Gabriela a slujit in biserica pana la venirea ei in America in 2002. Am ascultat regretele celor ce au acceptat sa se roage cu si pentru Gabriela si sotul ei fara a chema politia, ascultandu-i dorinta. Am vazut casa in care a locuit impreuna cu cei doi copii si mama ei, am vorbit cu colegii ei de munca si respectabilul ei sef, astfel ca nu pot sa cred nici un cuvant rau la adresa ei, nu pentru ca vreau sa fie asa ci pentru ca rationamentul imi da aceasta directie.

Regret mult, sincer, si durerea familiei si prietenilor lui Daniel. As dori sa le pot fi o mangaiere in mesajul meu insa realitatea este dura si nu a fost creata de mine ci eu sunt doar cel ce consemneaza evenimentele. As dori sa-mi pot permite sa fiu mai moale cu declaratiile insa nu am motive pentru ca duritatea ignorata a dus deja la doua sicrie. Daca nu pentru viitorul propriilor sai copii, macar pentru dragostea si intelegerea ce i-ati acordat-o dumneavoastra putea sa se gandeasca la o alta alternativa decat cea aleasa.

Tot in timpul sederii mele scurte in Arizona discutand cu cei din jurul familiei Gabrielei, cei care au sarit cu timp si bani pentru a ajuta urgent copiii si familia indoliata, am aflat de faptul ca Daniel era o persoana dura si in prea multe circumstante si-a iesit din pepeni. Am aflat despre un incident in care a batut-o pe Gabriela pana la inconstienta iar apoi pentru a dovedi cat de bruta e a facut gestul cel mai josnic urinand pe ea lesinata.

Asa ca va rog pe cei ce inca cautati sa spalati pacatul crimei premeditate precum si cel al sinuciderii, nu mai cautati sa salvati onoarea acestui criminal pentru ca pana si sfarsitul sau adevereste cat de nebun a fost. Si-a batut joc de viata copiilor sai ucigandu-le mama plina de naivitate. Pacatul ei, daca credeti ca acest lucru e pacat, i-a fost tocmai toleranta si rabdarea. Credinta ei in Dumnezeu a ajutat-o sa treaca prin circumstantele dure insa nu i-a salvat viata pamanteasca. Premiul ei este acelasi ca si al unui martir. Barfiti-o cat vreti, insa pentru Dumnezeu si pentru cei ce au cunoscut-o ea va ramane eroina!

Adevarul este adevar si orice altceva este minciuna. Finalul este mult prea evident pentru a cocheta cu orice alte concluzii.

In loc de incheiere

Nu am cunoscut-o in viata, nu i-am cunoscut familia pana a fost impuscata si nu suntem rudenii de nici un fel, precum unele guri marsave si pline de rautate si venin au declarat pe ici pe acolo pe internet in urma articolulul meu precedent. Totusi, gravitatea acestui caz m-a cuprins pe de-a-ntregul si vreau sa fac ceva mai mult decat doar a relata un incident tragic cat se poate de obiectiv.

Vreau sa trag un semnal de alarma tuturor acelor femei care se multumesc cu faptul ca abuzul suferit in familie le este „crucea ingaduita de Dumnezeu“. Este absurda o astfel de ingaduinta fata de pacat! Dumnezeu nu cere nimanui sa permita pacatului si pacatosului sa se destinda in nici o familie! El vrea binecuvantarea, insa aceasta vine numai in urma ascultarii de El! In momentul in care Dumnezeu nu mai este la carma unui suflet de om, acesta calauzit de diavolul nu va face fapte demne de binecuvantare ci numai de blestem, si chiar de moarte.

Fac apel deschis tuturor celor ce se regasesc in aceste clipe in situatii abuzive ce sunt clar contrar Sfintei Scripturi sa nu mai cocheteze cu pacatul, sa nu-l mai ascunda, sa nu mai astepte pana ce acesta rabufneste cu flacarile iadului. Cereti ajutor! Apelati la cei care au pregatirea necesara pentru a va fi alaturi: oameni pusi deoparte de Dumnezeu pentru bunastarea sufletelor noastre, preoti, pastori, consilieri spirituali, si nu in ultimul rand celor ce Dumnezeu ni i-a dat pentru protectia vietilor noastre pamantesti, adica politiei si justitiei! Sa nu credeti ca diavolul se retrage usor din viata unuia pe care l-a castigat. Nu aveti singure puterea necesara de a schimba pe nimeni si lumea nu mai are nevoie de mame eroine sau martiri pe altarul casniciei.

Unul dintre prieteni mi-a spus ca daca Gabriela ar fi fost catolica ea ar fi fost ridicata la statura de martir pentru ceea ce a indurat intre timp ce Biblia i-a fost udata in lacrimi si genunchii franti pe rugaciune. Cu toate ca in ochii unora grabiti sa judece mai degraba infatisarea si aparenta ea poate nu parea femeie bisericoasa sau religioasa, am concluzionat certitudinea ca Gabriela avea o credinta reala in Dumnezeu ce nu i-a permis sa se gandeasca la divort ani de-a randul. Dorea o schimbare in bine si se ruga mult pentru acest lucru.

Nu-si vroia barbatul barfit pentru ca era al ei. Cand spunea ceva cuiva, spunea: „nu-ti spun aceste lucruri ca sa te amarasc ci doar ca sa te rogi impreuna cu mine pentru Daniel ca Dumnezeu sa-i deschida ochii si sa-i moaie inima. Vreau sa vada ca-l iubesc si tin mult la el si vreau sa ma iubeasca din nou. Ajuta-ma te rog in rugaciune si nu spune nimic nimanui.“

Ce e de facut acum?

Sunt convins ca din aceasta tragedie trebuie sa ia viata si ceva mangaiere, cel putin un strop de bine. Si poate ca acest strop va deveni un izvor de fapte bune si poate chiar un rau de bunatate in comunitatea afectata de tragedia Gabrielei si a micutilor ei orfani.

Cred ca este momentul sa privim in jurul nostru mult mai atent si sa recunoastem ca astfel de cazuri se pot intampla oriunde in comunitatile romanesti din Statele Unite, in orice denominatiune crestina si in orice biserica. Cred ca este timpul sa nu mai cochetam cu ideea tolerantei prea permisive si sa cautam a ajuta cuplurile ce au probleme maritale, nu a le barfi si nu a-i incuraja la sentimente repulsive unul impotriva celuilalt. Trebuie in aceasi timp sa facem astfel incat confidentialitatea acestora sa fie asigurata in comunitate dar nu si in fata autoritatilor in momentul in care situatia se agraveaza.

Neantelegerea intre doi soti nu este o „cruce a suferintei“ ce poate fi dusa de o singura persoana! Este nevoie de ajutor, insa in acelasi timp ceea ce unii numesc ajutor poate sa fie otrava relatiei dintre cei doi. Cheia dupa care sfatuitorii si sfaturile bune pot fi diferentiate de sfaturile proaste sau cu rea intentie, este insasi dragostea. Este nevoie ca cei ce intra in mijlocul unei familii cu probleme relationale sa faca acest lucru cu dragoste si compasiune pentru amandoua persoanele cautand identificarea pacatului si eliminarea lui. Pacatul insa nu poate fi tolerat. In momentul in care acesta isi face cuib intr-o familie, el creste si erodeaza cel mai sfant lucru daruit de Dumnezeu pentru fiecare: dragostea.

Cred ca este momentul sa realizam de asemenea urgenta nevoie a unei Asociatii pentru Protectia Femeilor Abuzate formata din lideri spirituali si oameni ai Legii Sfintei Scripturi precum si oameni pregatiti profesional si aparatori ai Legilor Americane, toti deopotriva oameni de caracter si cu familii respectabile, care sa ofere asistenta spirituala si profesionala in scopul reparatoriu al relatiei dintre sot si sotie. In cazul in care oricine altcineva ar repeta abuzul asupra sotiei si ar refuza lepadarea de pacat acesta ar fi un indiciu al gravitatii situatiei si alte tragedii ar putea fi evitate. Nu cred ca trebuie sa asteptam pana cand alte sotii sau mame vor fi internate in spital ca urmare a batailor, sau pana cand vom avea din nou o inmormantare in comunitatea romano-americana. Cred ca putem interveni si putem evita astfel de situatii. Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem aceasta provocare si sa ne dea intelepciune si putere de implinire a vointei Sale.

Fotoreportaj realizat de: Steven V. Bonica