Cum este posibil ca vreun om sa nu fie coplesit cand se gaseste fata in fata cu un Dumnezeu atat de sfant? Isaia spunea de fapt: Acesta este standardul? Atat de sus este ridicata stacheta? Daca atat de sus este ridicata, eu sunt terminat! Sunt pierdut! Vai mie!“
David spunea:„ Daca ai pastra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare, Doamne? (Psalmul 130:3). Daca ar fi ca Dumnezeu sa-si aduca aminte si sa inregistreze fiecare pacat pe care 1-am infaptuit, cine ar trece de o astfel de cercetare? Asa ca Isaia spune: ,,Vai de mine sunt pierdut! De fapt, el striga: ,,Sunt mort. Sunt terminal. Sunt redus la tacere.“
Ori de cate ori aud oameni spunand: Nu stiu ce are de gand sa faca Dumnezeu cu lumea aceasta, dar daca voi avea vreodata ocazia, Ii voi spune parerea mea despre vreo cateva lucruri, dau din cap indurerat. Si vreau sa le raspund: „Ce? Ce ai spus? Asculta! Nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu si sa traiasca!“
Daca macar pentru un moment am putea arunca un ochi dincolo de perdea, am cadea cu fata la pamant inaintea lui Dumnezeu. Isaia spune: ,,Vai de…caci sunt un om cu buze necurate.!“
,,Cum pot eu deschide gura sa vorbesc in numele acestui Dumnezeu? Ce as putea spune despre El?, se intreaba Isaia. Sunt un om cu buze necurate. Si mai stii ceva? Locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate.“ Cu totii suntem teribil de pacatosi in fata unui Dumnezeu Sfant - fara exceptie.
Dumnezeu ne iarta pentru ca gandim: ,,Stii ce, Doamne, cred ca sunt nitel mai sfant decat unii dintre urmasii Tai.“ Ce gluma! Cui ii pasa de faptul ca tu te compari cu aproapele? Cine poate sta in picioare in fata unui Dumnezeu ca acesta? Sa ne ierte Dumnezeu pentru ca, vazand titlul acestui capital, ne-am gandit: ,,Sfintenie? O, da! Probabil ca ar mai fi vreo cateva aspecte de scos la iveala si de imbunatatit, dar nu prea stiu sigur care. Stiu ca nu sunt perfect, dar cu siguranta II cunosc pe Domnul de multa vreme si am ajuns destul de departe in a,,,” In ce!? Cine poate privi la acest Dumnezeu fara a fi constientizat de nevoia sa incredibila, disperata de a-L descoperi din nou, de a-L vedea asa cum este El cu adevarat?
Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim oameni care nu vom accepta doar adevarurile despre El care ne gadila urechea si ne incanta inima, ci si oameni care accepta adevarurile care ne cuprind si ne zguduie pana in strafundurile sufletelor noastre. Ne vom confrunta cu adevaruri despre Dumnezeu o vesnicie intreaga; nu credeti ca ar fi mai bine sa incepem de pe acum?
Am vazut cu ochii mei pe Imparatul.”
Isaia spunea: ,,Sunt nenorocit.Sunt murdar. Locuiec in mijlocul unui oameni necurati.“ De ce, Isaia? De ce te simti atat de coplesit? Pentru ca, scrie profetul, ,,am vazut cu ochii mei pe Imparatul”. Imparatul cui? ,Imparatul!” Este ca si cum ar spune: ,,Ochii mei - pentru o clipa, inainte ca Templul sa se umple de fum - ochii mei L-au vazut pe Imparatul!”
Isaia se tanguia: ,,L-am vazut pe Imparatul si stiu ca eram necurat.“
Ceea ce Isaia a descoperit la un nivel profund trebuie sa revedem noi toti. Suntem cat se poate de necurati inaintea sfinteniei si dreptatii Dumnezeului Atotputernic. In lumina puritatii sfinteniei lui Dumnezeu, pacatosenia noastra este data pe fata pentru a fi vazuta de toti.
Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine, (versetui 6)
Slava Domnului pentru cuvantul dar. Cat de tragic ar fi daca as incheia capitolul acum, spunand: ,,Aceasta este sfintenia lui Dumnezeu – obisnuiti-va cu ideea.” In schimb, unul dintre serafimi a zburat spre Isaia ,,cu un carbune aprins in mana, pe care-l luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura si a zis: Iata, atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit.“ (vers. 6-7)
Aici descoperim o lectie incredibila. Suntem pregatiti sa primim si sa intelegem harul lui Dumnezeu doar cand am inteles sfintenia Lui infinita si incredibila noastra pacatosenie. Oriec prezentare a Evanghliei care exclude acest adevar este incomplecta.Sfintenia lui Dumnezeu este cea care ne lasa la mila Lui.
In cazul ca nu ai prins acest ultim gand, da-mi voie sa-l repet: suntem pregatiti sa primim si sa intelegem harul lui Dumnezeu doar cand am inteles sfintenia Lui infinita si incredibila noastra pacatosenie.
Incearca sa iti reamintesti de lucrul acesta data viitoare cand vei fi ispitit sa treci cu usurinta peste pacatul din viata ta. „Ei nu este chiar atat de grav.“ Sau : „Toata lumea intelege.“ Refuza aceste gen de rationalizare murdara. Locul ei este la cosul de gunoi. Sa nu uitam niciodata viziunea lui Isaia din sala scaunului de domnie al lui Dumnezeu, despre sfintenia Lui. Ingaduieste-I lui Dumnezeu sa iti cuprinda inima in acest adevar si vei descopri ca nu te mai induri sa gasesti scuze jalnice.
Aminteste-ti un lucru: Dumnezeu ne invita la sfintenie. Iata de ce serafimul a mers la altar si a luat un carbune pentru a-l curati pe Isaia. Dumnezeu vrea sa fim sfinti. Ce incredibil! „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant“, spune Dumnezeu. „Ce? Sa fim ca tine? Cum este posibil?“ Isaia, coplesit de propia pacatosenie, incepe sa experimenteze harul si mila care izvoresc din sala tronului lui Dumnezeu.
Permite-mi sa te intreb: De ce a luat serafimul carbunele? Ii parea rau oare de Isaia? A hotarat el: „Bietul Isaia, pare nitel infrant. Hai sa-I venim in ajutor?“ Iti sugerez ca ingerul a mers si a luat simbolul curatirii ca raspuns la o porunca venita direct de la Dumnezeu Insusi. Ma indoiesc de faptul ca ingerii ar avea prea multa autonomie in sala tronului lui Dumnezeu. Vreau sa spun ca ei fac exact ceea ce doreste Dumnezeu.
Desi acest fapt nu este mentionat, ne dam seama ca un Dumnezeu infinit de sfant il vede pe Isaia, care sta, fara indoiala, cu fata in jos inaintea Sa, si ii spune serafimului: ,,Du-te si ia un carbune de pe altar”. Si ingerul merge, ia carbunele si i-1 aduce lui Isaia pentru curatire. Aceasta este imaginea unui Dumnezeu iubitor, iertator, milostiv.
Pe pamant, altarul era locul jertfei necurmate, pe care animalele erau sacrificate pentru ispasirea pacatelor. Putem doar sa banuim ca altarul din cer se aseamana cu cel de pe pamant. Datorita sfinteniei Sale, Dumnezeu nu ne declara indreptatiti la intamplare. El nu va indeparta pacatul nostru fara sa existe un inlocuitor. Pe altarul acela se petrecea ispasirea pacatelor.
Mi-a atins gura cu el.
Ingerul vine cu carbunele si pssssssssst. Curatit. Poate ati citit capitolul acesta cu sentimentul ca nu va puteti raporta la un Dumnezeu atat de sfant. Poate exista lucruri pe care le-ati facut in viata despre care stiu putini oameni sau despre care nu stie nimeni. Va simtiti atat de rusinati, necurati si nemerituosi. Dar stati putin - nu sunteti umiti sa descoperiti ca in cadrul acestei viziuni complete, cea mai grozava din toata Scriptura cand vine vorba de sfintenia lui Dumnezeu, exista si aceasta imagine, a iertarii Lui?
Ganditi-va. Dumnezeu Insusi a trimis instrumentul curatirii si iertarii lui Isaia. Isaia a fost curatit, facut de un alb pe care niciun inalbitor de pe pamant nu il poate da (Marcu 9:3). Curatit, nu doar de cele mici si neimportante, ci si de cele grave si rusinoase. Curatit in mod desavarsit de Dumnezeul nostru care este sfant.
Am ajuns intr-un moment crucial.Imi amintesc de prima ocazie cand am inteles cu adevarat faptul ca sfintenia lui Dumnezeu este imposibil de obtinut prin mijloace omenesti.
Dr. James MacDONALD