Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana
de editura Majesty Press din Arad, Romania
(continuare din numarul trecut)Ca, indiferent cat de mult as incerca, nu m-as putea ridica la nivelul standardului Sau infinit. Am inteles ca, datorita pacatelor mele, nu doar ca nu sunt un candidat la iertarea lui Dumnezeu, ci chiar merit pedeapsa Lui. Mi s-a spus ca, acum doua mii de ani, Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, a acceptat pedeapsa pentru pacatul meu si a murit in locul meu. Mi-am dat seama ca Iisus Si-a dat viata pentru Tatal Sau cel Sfant sa indeparteze de la mine pedeapsa dreapta pentru pacatul meu si sa-mi dea iertarea Sa desavarsita.
Ai ajuns la o astfel de intelegere a lucrurilor? Pentru a fi cu adevarat iertat, tot ce trebuie sa faci este sa-ti parasesti pacatul si sa vii la Christos prin credinta. Daca nu ai luat niciodata aceasta hotarare, te indem solem sa o iei acum. Tot ceea ce Dumnezeu doreste sa faca in viata ta incepe in momentul convertirii (Matei 18:3). Este o criza prin care trebuie sa treaca fiecare om si faptul ca are loc nu este un accident.Nu poti fi convertit fara sa fi constient de asta, dupa cum nu poti fi casatorit fara sa stii. A fi convertit inseamna a intoarce spatele pacatului si a veni la Dumnezeu avand credinta ca Iisus a murit pentru tine.
Ceea ce a primti Isaia de pe altar in momentul acela a fost un simbol al jertfei lui Iisus adusa odata pentru totdeauna (1 Petru 3:18). Experineta aceasta poate fi si a ta daca accepti prin credinta iertarea oferita de Dumnezeu prin Christos (Romani 6:23)
Convertit pentru sfintireIn pofida opiniei generale, Dumnezeu nu ne ofera iertarea doar pentru a trai o criza a convertiriii si pentru a fi beneficiari ai iertarii Sale pentru vesnicie. Dumnezeu ne curateste deoarece doreste sa ne transforme, sa ne sfinteasca, dupa cum si El este sfant.
Sa ne oprim pentru un moment la un pasaj din Noul Testament care desavarseste acest adevar. 1Petru 1:14-19 spune:
Ca niste copii ascultatori... dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci En sunt sfant“... caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Christos, Mielul fara cusur si fara prihana.
Asa ca acest Dumnezeu de o sfintenie infinita, incomensurabila, inalterabila, imposibil de ascuns spune: „Te-am curatit pentru sfintire.“ Gandeste-te la aceasta. ,,Vreau sa fii ca Mine - sfant. Am facut ceea ce tu nu puteai face ca sa ai aceasta sansa incredibila de sfintire - e timpul sa o accepti.“
Incredibil! ,,Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.“ Aceasta este o chemare inalta. Nu reusesc sa ajung la ea. Ma simt ca un baietel care sta la poalele muntelui Everest, gandindu-se sa urce. ,,Fiti sfinti, ca Eu sunt sfant.“ Probabil glumesti; cum as putea, oare...?
Mi s-a intamplat chiar mie
Renasterea sabaticaDa, am avut parte nu doar de o singura intalnire cu sfintenia lui Dumnezeu. Totusi, punctul de tunura pentru mine a avut loc pe o plaja de pe coasta de sud a Frantei.
Era in anul 1998 si aveam treizeci si opt de ani. Eram pastor senior de zece ani. Comitetul meu de prezbiteri, simtindu-mi extenuarea, mi-au ingaduit cu bunatate sa imi iau un timp sabatic de trei luni. M-am indepartat cat am putut de mult de tensiunile pastoratiei.
In locul acela de odihna si renastere, am putut sa-I adresez lui Dumnezeu intrebarile care imi provocau mintea. De ce sunt oameni care pretend ca Te iubesc atat de duri si de neiertatori? Este corect ca astfel de oameni agresivi si nerecunoscatori sa culeaga roadele puterii cuiva si apoi sa se planga cu voce tare de propriile slabiciuni? De ce oare nu isi iau o oglinda in care sa-si priveasca propria viata?
Bineinteles am fost ranit doar de un numar mic de oameni; de departe, majoritatea celor cu care lucram si cu care ma inchinam s-au dovedit oameni minunati intoate privintele. Dar aceia catiava…m-au facut sa-mi fie rau de „caldura.“ Asa ca, in vara aceea, am vrut sa-mi fie rau de „caldura“. Asa ca in vara ceea am vrut sa „ies din bucatarie“. Daca ma intorceam, trebuia sa fie pentru cu totul altceva.
In sufletul meu eram oboist si ma intrebam cum pot merge mai departe cu o astfel de teama in inima. Da, eram infricosat, atat de mult incat nici nu ii spusesem sotiei mele de cat de mare este dezamagirea mea. Dar Ii spusesem cu siguranta toate acestea Domnului. Am mers la El cu toata disperarea mea. Cautam mangaiere, dar am primit condamnare…pentru pacatul de a fi incercat sa fiu pe placul oamenilor. Cautam speranta si Dumnezeu mi-a dat sfintenia Lui. Mai intai treptat, dar apoi cu o forta supranaturala, astfel incat inima mea a fost cuprinsa de sfintenia Lui.
Intr-o dimineata devreme, ma plimbam pe plaja, ascultam Scriptura si imi turnam necazul inimii inaintea lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a inceput sa vorbeasca inimii mele aslfel incat nici daca ar fi fost auzibila nu as fi inteles mai clar. Intrebarile Lui au inceput sa imi inlocuiasca nedumeririle. ,,De ce esti atat de concentrat asupra altora? Nu sunt Eu Cel pe care ai ales sa-l slujesti? Cuvintele lui Isus spuse lui Petru in Ioan 21 mi-au revenit in minte cu putere: ,,Ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine!” (versetul 22) Si Domul mi-a spus: ,,Da, altii sunt ipocriti, dar oare nu esti si tu? Pui tu in practica tot ceea ce predici? Esti atat de inaltat deasupra altora incat nu poti sa le dai har, dupa cum ai primit si tu insuti de la Mine? Eu sunt standardul! Sfintenia este natura mea, iar tu nu esti nici pe departe sfant.
In cateva moment m-am pomenit cu fata in nisip in spatele unor stanci, lasandu-mi lacrimile sa curga in ocean. „Am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt.“ Nu pe Dumnezeul raspunsurilor instant si al corurilor care canta laude melodioase. Sfintenie infinita, inabordabila. Dupa cum valurile din apropiere se spargeau de tarm in auzul meu, val dupa val din sfintenia lui Dumnezeu se spargea de inima mea. Ce drept am eu sa pun la indoiala chemarea Lui? Nu am de ales-decat sa cred si sa-L ascult pe Dumnezeu care, in mod miraculous, ia seama la unul ca mine.
Sfintenia lui Dumnezeu a devenit scopul caruia m-am dedicat- nu managementul opiiniilor oamenilor, nu tinerea evidentei greselilor, nu jonglerii cu pacatul ascuns si cu rationalizarile personale. Toate acestea erau lectii pe care acest predicator ar trebui sa le stie, si le stia, dar nu fusese cuprins inca de ele. Aveam nevoie ca Duhul lui Dumnezeu sa ma cutremure cu realitatea sfintirii adevarate. Sfintirea dumnezeiasca, pura si transformatoare, puternica si infinita.
Dupa valurile intelegerii, a urmat o hatarare luata din toata inima de a renunta sa mai „incerc“ sa traiesc viata crestina. Momentul acela a devenit un punct de cotitura pentru modul in care inteleg construirea caracterului sfant al lui Dumnezeu in omul credincios.
(Vezi pagina 56 din cartea Vreau cu adevarat sa ma schimb…Doamne, ajuta-ma! Majesty Press, 2006)Am ajuns sa inteleg faptul ca sfintenia tine mai intai de caracter si apoi de un cod de comportament. Este natura lui Dumnezeu reprodusa in inima omului. Este motorul fericirii durabile.
Crestinismul nu este o reteta comportamentala; este o intalnire sfanta.
Cu toate ca am mai avut momente in care opinia omeneasca si-a reclamat depturile, pot spune din toata inima ca in ziua aceea am fost schimbat. Sunt din ce in ce mai sigur de scopul existentei mele. Sunt schimbat pentru totdeauna de aceea mare de sfintenie pe care am vazut-o pe coasta de sud a Frantei. Mi s-a intamplat chiar mie.
(continuare in numarul viitor)Dr. James MacDONALD