(continuare din numarul trecut)Aniversarea este organizata de secretarul general al Departamentului de traduceri al Societatii Biblice pentru Raspandirea Bibliei in Anglia si Strainatate, canon R.W.F. Wooton. La inceputul anului 1971 acesta scrie lui Dumitru Cornilescu urmatoarea scrisoare:
„Iubite Domnule Cornilescu,
Cunosc numele Dv. de mai multi ani, in legatura cu traducerea romaneasca a Bibliei si am citit o serie de scrisori care se gasesc in arhiva societatii, legate de aceasta lucrare. Dar numai cu putin timp in urma am aflat, prin intermediul Rev. Iosif Ton, despre implinirea in curand a 50 de ani de la traducerea Bibliei si despre faptul ca Dv. traiti in Elvetia. Aceste lucruri mi-au stimulat interesul in mod cu totul deosebit, si intorcandu-ma la arhiva am aflat mult mai mult despre istoria traducerii Bibliei in romaneste si despre legaturile Dv. cu societatea noastra. Am fost puternic impresionat de cele ce am citit, de scrisoarea trimisa mie de Iosif Ton, descriind viata si lucrarea Dv., si de brosura „Cum m-am intors la Dumnezeu si cum am spus si altora “.
Imi pare bine ca va trebui sa merg de doua ori la Geneva in aceasta primavara. Sper foarte mult sa am ocazia sa va intalnesc...“
Si intr-adevar, s-au intalnit. Mai intai in luna martie, cand canon Wooton a cunoscut pentru prima data pe Dumitru Cornilescu personal si apoi pe 5 aprilie, in ziua aniversarii.
Sarbatorirea aniversarii s-a facut in prezenta membrilor Comitetului de traduceri al Uniunii Internationale a Societatilor Biblice, prezidat de Dr. Oliver Beguin - secretarul general al uniunii. Au fost prezenti de asemenea cu aceasta ocazie: secretarul Societatii Biblice Elvetiene, secretarul Federatiei Mondiale Luterane, secretarul Federatiei Bisericilor Reformate si alte personalitati oficiale ale vietii crestine internationale si elvetiene.
Sarbatoarea a inceput cu un pranz dat in cinstea lui Dumitru Cornilescu la vestitul „Centre des rencontres“, din localitatea Cartigny, de langa Geneva. Dupa pranz, canon R.W.F. Wooton a prezentat viata si opera lui Dumitru Cornilescu, a vorbit despre munca sa de traducator de literatura engleza crestina in limba romana inca de pe vremea cand era student la teologie in Bucuresti si a expus aspecte din activitatea de 5 ani pentru traducerea Bibliei in limba romana moderna. A insistat apoi asupra faptului ca in acea perioada, cand era calugar ortodox, el a descoperit din Evanghelie, pas cu pas, calea mantuirii si a capatat singur, fara ajutorul cuiva, o viata noua, o viata de legatura personala cu Domnul Isus Hristos. El a devenit astfel un om nou, un om nascut din nou, inainte de a fi sfarsit sa traduca Epistola catre Romani. Dupa aceea, cu optica noua data de calitatea de copil al lui Dumnezeu, el a revizuit cele 4 Evanghelii si cartea Faptele Apostolilor deja traduse, si a continuat traducerea cu fiorul temerii de Dumnezeu si al dragostei nemasurate fata de nevoile spirituale ale poporului sau nemantuit. Vorbitorul a aratat apoi cum la aparitia traducerii, criticii vremii au caracterizat Biblia lui Cornilescu ca „net superioara oricarei alte traduceri, fiind prezentata intr-o limba supla si curgatoare, care lipseste oricarei alte traduceri; fiind expusa intr-o limba care vorbeste insesi inimilor oamenilor“.
Pentru prima data poporul roman a capatat astfel o Biblie in limba vorbita, inteleasa de oricine fara nici o dificultate.Impotrivirea nascuta in Romania fata de miscarea crestina determinata de lucrarea traducatorului, l-a obligat-pe acesta sa paraseasca tara in 1923 si sa nu se mai intoarca acolo, niciodata. Dar lucrarea inceputa de el a continuat in tara sa de origine - Romania, iar Biblia lui s-a raspandit intre timp in milioane de exemplare la toti cei ce vorbesc limba romana de pe tot pamantul. De aceea autorul acestei traduceri a fost supranumit - Luther al Romaniei.
Dupa terminarea cuvantarii sale, canon Wooton a inmanat sarbatoritului o diploma prin care Dumitru Cornilescu este numit presedinte de onoare pe viata al Societatii Biblice Britanice, precum si o editie de lux a ultimei traduceri a Bibliei in limba engleza, publicata de aceasta societate.
La sfarsit, Dumitru Cornilescu a vorbit in termeni impresionanti despre orele lungi de munca neobosita pentru traducerea Bibliei si despre roadele binecuvantate ale acestei lucrari si si-a manifestat multumirea pentru recunostinta acordata. Aniversarea a fost mentionata in presa elvetiana, sub titlul, „Martin Luther al Romaniei“.
A fost o aniversare de neuitat si o frumoasa rasplatire! Dar mai presus de toate, Dumitru Cornilescu s-a bucurat de constiinta lucrarii implinite si de rezultatele ei binecuvantate: castigarea sufletelor romanilor pentru Hristos. S-au implinit astfel cu el cuvintele proorocului Isaia de la cap. 53, vers.’ 10-11: „...va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se vainviora.“
Dupa aceasta aniversare, octogenarul a continuat ca si inainte sa scrie, sa vorbeasca la radio, sa participe la cursuri, sa tina predici in case de odihna.
Dar vremea plecarii sale la Domnul era aproape. Dupa 4 ani, care nu s-au deosebit prea mult de cei anteriori in ceea ce priveste prospetimea si activitatea pentru Domnul sau, Dumitru Cornilescu a fost chemat acasa! Era 27 august 1975.
Numai cateva zile inainte de moarte s-a simtit mai obosit si a avut dureri mai intense decat de obicei. Nu se nelinistea pentru sine, ci pentru sotia care ramanea singura. Treizeci si cinci de ani fusese fericit alaturi de ea, iar acum stia ca merge la Mantuitorul sau iubit, fara ea.
Dupa dorinta sa, a fost ingropat extrem de simplu si fara nici o publicitate. Cel care candva, cu 50 de ani in urma, rascolise o tara, pleca acum pe ultimul sau drum, singur. Dar isi facuse datoria din plin. Nu asteptase recunostinta de la nimeni si pleca acum sa primeasca rasplatirea vesnica a Domnului sau, Caruia ii inchinase toata viata.
Iar ramasitele lui pamantesti se odihnesc in cimitirul din Montreux, vizitate zilnic de aceea care a fost in ultima parte a vietii lui, singurul sprijin pamantesc, singurul prieten si confident - Anna Cornilescu.
„Pe masura ce-L cunosti pe Domnul Hristos, in veti sa te cunosti pe tine insuti“. D. Cornilescu
O VIATA SFANTA O CALE DE URMAT„Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine.“ (Galateni 2:20)
O viata sfanta„Perii albi sunt o cununa de cinste, ea se gaseste pe calea neprihanirii.“ (Proverbe 16:31)
Dumnezeu are pentru fiecare din credinciosii Lui o lucrare; prin fiecare din ei are de transmis un mesaj. Ce anume? Cand? Cat timp dureaza? Cat de important este? Raspunsul la aceste intrebari este treaba lui Dumnezeu. Rolul nostru, obligatia noastra de oameni credinciosi? Una singura: ascultarea! Atunci, la timpul cand Dumnezeu ne pune intr-un anumit loc, pentru o anumita lucrare, sa fim gata sa o implinim. El este suveran sa ne foloseasca pe fiecare asa cum crede El de cuviinta, iar noi nu avem dreptul sa comentam hotararile Lui. El poate sa foloseasca pe unii din credinciosii Lui pentru o lucrare care sa dureze toata viata, pe altii pentru o lucrare de numai un an, sau numai o zi!... Noi putem aprecia unele lucrari ca fiind foarte importante, iar altele mai putin importante; unele foarte interesante, iar altele mai putin; unele pentru care, implinindu-le, ni s-ar cuveni o rasplata mai mare decat pentru altele. Dar toate acestea sunt ganduri si masuri omenesti.Pentru Dumnezeu insa nu conteaza un singur lucru: sa faci numai ceea ce El iti da de facut, atunci cand El te pune sa faci, cu intelepciunea si puterea pe care ti le pune El la dispozitie; iar cand El te pune deoparte, sa stii din nou sa asculti si sa ramai linistit acolo unde a hotarat El.
Noua ne place sa lucram, sa facem multe lucruri, sa le vedem roadele. Ni se pare foarte greu sa stam deoparte atunci cand Domnul ne spune: „Acum, lucrarea ta s-a terminat.“ Ascultarea se invata numai intr-o viata de partasie permanenta cu Domnul Isus. Asa ajungi sa-I cunosti gandurile si dorintele, ce-I place si ce asteapta El de la tine. Asa invatam ca El vrea mai mult sa-L ascultam decat sa facem lucrari pe care nu ni le-a dat El.
(continuare in numarul viitor)Alexandru Maianu