In urma esecului Romaniei de a accede in spatiul Schengen, Opozitia a cerut demisia ministrului de externe si a celui insarcinat cu afacerile interne. Situatia Romaniei este mai curand ambigua. Pe de o parte a suferit un esec evident, unul care se rasfrange in primul rand asupra administratiei, pe de alta a evitat o decizie negativa, cu urmari indelungate.
Diplomatia romaneasca a reusit sa convinga Polonia, care detine presedintia UE, sa nu supuna la vot subiectul accesului in Spatiul Schengen, deoarece se stia cu siguranta ca rezultatul ar fi fost nefavorabil.
Opozitia, subliniind infrangerea a cerut demisia ministrului de Externe si a celui de Interne, dar acestia s-au aparat punand in lumina si cealalta fata a medaliei.
"Diplomatia romaneasca merita felicitari si pentru ce a facut in privinta Schengen. In ceea ce priveste demersurile diplomatice, principala realizare a fost ca nu mai avem astazi impotriva unei extinderi imediate Franta si Germania", a explicat ministrul de externe Teodor Baconschi.
Succesul relativ consta in faptul ca Franta si Germania si-au exprimat acordul pentru o admitere a Romaniei in trepte, mai intai porturile si aeroporturile si apoi frontierele terestre. Dar aceasta delimitare nu face decat sa atraga atentia asupra motivelor reale ale refuzului european, care arunca o noua lumina si asupra responsabilitatilor.
In general, oficialii implicati in aceste discutii au evitat sa puna degetul pe rana, invocand motive generice. Olanda, de pilda, a invocat succesele insuficiente in lupta impotriva coruptiei si a criminalitatii organizate.
Partea romana a fost mereu nemultumita de aceasta explicatie si pe buna dreptate. Corelarea dintre Schengen si MCV pare sa fie iarasi un subterfugiu. Una este ca functionarii romani cer mita ca sa aprobe o afacere si alta este paza frontierelor.
Dar asa cum se intampla in aceste situatii stanjenitoare, mai multa sinceritate apare la politicieni care nu detin functii importante si care nu au o raspundere directa, asa cum este de pilda eurodeputatul Claudio Morganti de la Liga Nordului.
Politicianul italian a declarat ca este bine ca Romania si Bulgaria sa ramana in afara Spatiului Schengen, pentru ca, in felul acesta, s-ar putea evita „invazia unor populatii, care in cele mai multe cazuri nu se pot integra in societatea noastra si care, ocupand abuziv terenuri, sporesc nivelul infractionalitatii in regiunile in care se stabilesc.”
Or, persoanele la care se refera Morganti nu calatoresc de obicei cu avionul sau, cel putin, se presupune ca nu o fac, alegand caile terestre mai ieftine. Asta explica si de ce Franta si Germania s-au invoit pentru o admitere in etape.
Dar acesti nedoriti, de care se plang deopotriva francezii, italienii, finlandezii, dar si spaniolii sunt cetateni europeni si nu pot fi numiti la propriu „imigranti”, chiar daca seamana cu acestia.
Vest-europenii evita sa spuna aceste lucruri fatis, recurgand, indeobste, la tot soiul de subterfugii, iar romanii tac, la randu-le, caci „emigratia-imigratia” aceasta nedorita in vest este in Romania un lucru convenabil. Iata de ce si vesticii sunt profund nemultumiti de dialogul cu partea romana care se face ca nu intelege problema, invocand insistent regulile europene.
Faptul ca un elegant comerciant olandez cu conturi substantiale in banca si vorbind fluent cel putin o limba straina ar trebui sa primeasca la frontiere un tratament egal cu al unei tiganci din Romania cersind cu copiii in brate si care va ajunge cel mai probabil pe un mare bulevard european este ceva care provoaca anumite contrarietati.
Principiul non-discriminarii, asumat de toti partenerii europeni in discutiile lor abstracte privitoare la integrare, se loveste permanent de o realitate concreta de natura sa repuna totul in discutie.
Daca vest-europenii nu asuma intotdeauna subiectul cu toata sinceritatea, lasand „extremistilor” si „populistilor” sa spuna ceea ce ei nu au curajul sa spuna, romanii manifesta la randul lor o anumita doza de cinism. Ei par sa spuna ca, daca vest-europenii au asumat principiul non-discriminarii pe care l-au predat indelung esticilor iesiti din comunism, ar trebui sa preia integral si costurile acestei „emigratii/imigratii” care iese din toate tiparele.
Privind lucrurile in acesti termeni este clar ca nici responsabilitatile politice nu pot fi atribuite cu usurinta. Ar fi greu de spus ca diplomatia romaneasaca actuala poarta o vina precisa. Sa ne amintim ca ministrul de externe desemnat de PSD, Cristian Diaconescu, era cat pe ce sa rupa relatiile diplomatice cu Olanda.
Esecul de acum era prefigurat de multa vreme si cauzele lui ar trebui puse pe seama inapoierii economice generale, pe seama esecului de 20 de ani de a micsora decalajele sociale si pe a incapacitatii administratiilor romanesti de a privi in fata o problema cu adanci radacini istorice.
Autor: Horatiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu
DEUTSCHE WELLEhttp
://www.dw-world.de/dw/article/0,,15411620,00.htm?maca=rum-ziare-reviste_rom-6196-xml-mrss