Exista, uneori, in viata, momente cand trebuie sa te desparti. Sa te separi. Esti obligat sa renunti. La ceva, la cineva. Sub comanda intotdeauna nedreapta fie a destinului (asta e, dom’le, asa s-a dat!), fie a cunoscutei firme de repartizarea saraciei pe oameni si esente, “Hazardul SRL” (altminteri, fruntasa pe ramura, asa de eficienta este activitatea ei!), constatam cu tristete ca toate disparitiile se desfasoara normal. Au loc in ritm alert, al dracu’ de militaros si de fuga-mars.
Deoarece acest regim de pierdere functioneaza cat se poate de firesc, implacabil pentru natura injusta a lucrurilor, adica sadic, neomenos si crancen - de multe ori in dauna chiar a logicii -, noi nu ne permitem decat sa deplangem disparitia cutarui obiect sau cutarei fiinte. Atat. Fara sa ne propunem sa explicam inexorabilul. De asta data, insa o vom face.
Meridianul Romanesc a fost infiintat in 1997 de catre redactia si colaboratorii publicatiei MicroMagazin, imediat dupa moartea ultimului patron al acesteia (vedeti, tocmai vorbeam de disparitii!). La randul sau, MicroMagazin a vazut lumina tiparului in 1973, la New York, avandu-l ca proprietar pe Marius Ligi. Dupa moartea acestuia, conducerea publicatiei a fost preluata de catre fiica sa, Catalina si mutata la Los Angeles (California). Aici, dupa ce nu s-a gasit niciun mostenitor al publicatiei, in 1998, Meridianul Romanesc a cumparat prin licitatie, de la Primaria Los Angeles, marca lui Ligi. Acesta este si motivul pentru care pe capul revistei se afla si antetul MicroMagazin.
Timp de 15 ani, neintrerupt, Meridianul Romanesc s-a folosit, la modul cel mai practic si concret, de semantica simpla (dar in acelasi timp complexa si, fiti siguri, cu costuri si sacrificii considerabile!) a expresiei “a vedea lumina tiparului”. Asadar, timp de 15 ani, Meridianul... a vazut lumina unui tipar din America. Timp de 15 ani a patruns, saptamanal, in casele a mii de romani din toate colturile lumii. Timp de 15 ani, a adapostit in paginile sale cele mai proaspete stiri, cele mai iscusite condeie, cele mai daruite idei si cele mai respectate opinii. Si fiti convinsi ca nu degeaba, caci toate, in felul lor, au schimbat cate ceva din mentalitatile zecilor de mii de cititori de aiurea. Au contribuit la sustinerea romanismului cel mai autentic din diaspora. Au incercat si au reusit sa mai domoleasca din durerea si suferinta exilului unor oameni pe care destinul i-a “aruncat” in lume, dintre care multi in mod cert nu se fac vinovati de pricina (in)departarii lor.
Timp de 15 ani, in fiecare saptamana, faimosul plic galben - indoit sau nu, ca sa poata intra in cutia postala - a strans inauntrul sau manunchiul de coli tiparite, lucrarea proaspat iesita de sub teascuri numita Meridianul Romanesc. Amirosind superb, naravas, insinuant, a sudoare de minte, transformata in cerneala tipografica. Cine nu iubeste ca un nebun, aproape clinic de anormal, foaia tiparita, nu stie, n-are habar, ignora pur si simplu acel parfum extraordinar de robust, de iute, de barbatesc, pe care sunt in stare sa-l raspandeasca, adunate, literele imprimate pe hartia trecuta prin “rotativa” sau prin “tiparul inalt” (ce Chanel, ce Bulgari, ce Hugo Boss, ce etc.?!).
Acest text nu este o doina de jale. Cu atat mai putin un ferpar. Este o elegie. Iar, elegia are, asa cum stim cu totii, o dimensiune lirica trista, un subiectivism nostalgic, dar nu se constituie cronica unei tragedii. Nu are chenarul negru, gros, al unui anunt mortuar.
Acest text este, de fapt, semnalul (sau, mai degraba, semnalarea!) cu modestie al unei pierderi. Al unei pierderi care insa nu e chiar o pierdere in absolut. Ci mai degraba o schimbare. Pierderea este numai in aparenta o pierdere. Fiindca ea se transforma. Capata alte valente, alte dimensiuni, alte conotatii, se misca pe alte paliere. Devine altceva.
Asa cum am constatat cu totii, progresul tehnologic al recentei perioade de timp pe care am strabatut-o impreuna - cel putin ultimul deceniu, care a coincis cu debutul secolului XXI, a fost pentru mine uluitor, de-a dreptul impresionant - s-a impus atat de rapid, atat de iute, incat cred ca putini dintre noi ne-am dat seama ca, treptat-treptat, pe nestiute, am fost obligati la felurite renuntari si obiceiuri tehnice, la nenumarate abandonuri si compromisuri, pe care acum 15 ani, de pilda, nici nu ni le-am fi imaginat (daramite acceptat!). Iar sirul lor aflati ca inca nu s-a incheiat. Caci sunt ferm incredintat ca vor mai aparea alte si alte noutati (unele ramanand neintelese pentru multi, multi ani de-acum incolo!), care, fie vorba-ntre noi, nici macar nu se stie incotro ne vor duce.
E cat se poate de clar si, in general, unanim acceptat - cu resemnare, fiindca n-avem ce face, nu i ne putem opune - faptul ca progresul de care fu vorba cateva randuri mai sus se face “vinovat” de multe din “crimele” comise asupra noastra. In urma carora ne-au fost sugrumate pasiuni, hobby-uri, placeri, hataruri, pofte, tabieturi (de fapt, “pachetul” de dorinte cu care ne nastem si al carui secret se gaseste “incrustat” in ADN-ul fiecaruia!).
Revenind, vreau sa va spun ca placerea lecturii deschise, “gustul” tactil al gestului pe care-l avem de la Johannes Gutenberg incoace, acela de a da foaia, dupa ce mai intai umezesti putin varful indexului, il mai puteti pastra doar azi. Parcurgand aceste randuri. Doar acum mai aveti putinta de a sta in fotoliu spre a citi. Acest ultim numar al revistei noastre. Este ultimul numar TIPARIT al Meridianului Romanesc.
Incepand cu saptamana viitoare, revista noastra face un nou pas in existenta sa si se aliniaza trendului pe care evolutia il impune acestor vremuri. Ea nu dispare. Nu se stinge. Nu sucomba (cimitirele media sunt pline de “disparuti”!). Doar trece din concret in virtual.
Pastrand proportiile modestiei, ne intrebam: in fond, daca mari cotidiane, daca jurnale faimoase, daca magazine celebre din presa de pe intreg mapamondul isi inchid, pe aceste vremuri complicate, editiile print si trec in varianta on-line, acomodandu-se in acest fel cu exigentele inatacabile ale pietei, de ce oare Meridianul Romanesc ar face exceptie?
Asadar, acest numar al revistei noastre este ultimul pe care-l puteti citi asezati in fotoliu. De acum incolo, va veti alinia standardelor vietii moderne si veti sta la birou.
Masura este, de fapt, o alta forma de inclestare cu timpul, dar si, totodata, o noua oferta de utilitate (si subtilitate in acelasi timp!) inaintata cititorilor nostri. In loc sa-si cante prohodul, Meridianul Romanesc a ales continuitatea in constiinta D-voastra, asigurandu-si astfel, statutul de cea mai veche publicatie saptamanala de limba romana, din Statele Unite.
Acum, gata! Impaturiti, va rog, ziarul si treceti la computer: www.meridianul.com.
INFORMATII DE CONTACT:
“MicroMagazin” infiintat in martie 1973
Publicat de: “Meridianul Romanesc, Inc.”
Santa Clarita CA, USA
tel: (714) 881-5116; fax: (714) 780-1325
E-mail: meridianul@gmail.com
Elegie pentru foaia tiparita / de Florin Toma - MERIDIANUL Romanesc