(continuare din numarul trecut)
Atunci au sarit si cei din tribul lui Iuda la Ghilgal, ca sa intampine pe rege si sa-l treaca Iordanul. Acolo au venit si o mie de oameni din tribul lui Veniamin, cu Simei in frunte, care inainte il blestema pe David, si au pregatit pentru rege trecerea Iordanului. Simei a cerut iertare regelui David, iar regele l-a iertat si l-a asigurat ca va trai. Astfel, David si tot poporul au trecut Iordanul, si David a mers la Ghilgal cu tot poporul lui Iuda si multi din Israel. La cuvintele schimbate intre cei din tribul lui Iuda, dintre care se tragea David, si dintre triburile celelalte ale lui Israel, a rezultat marea dragoste si pretuire a tuturor pentru regele David (cf. 2 Regi 19:11-42). Asa a avut loc din nou instalarea lui David ca rege in Israel, cu lacrimi, cu intoarcerea vrajmasilor sai, si cu devotamentul de urmare al tuturor din Israel. Un alt aspect, care il putem observa, al caracterului lui David dupa „inima lui Dumnezeu“, este ca l-a iertat pe dusmanul lui Simei, care inainte l-a blestemat!
Regele David in alte patru razboaie pentru apararea lui Israel si o foamete de trei ani
David a salvat tara de la foametea de trei ani, intreband pe Domnul Dumnezeu: de ce a venit foamete peste popor, iar Domnul i-a raspuns: „Aceasta este din pricina lui Saul (regele) si a casei lui cea insetata de sange, pentru ca el a ucis pe Ghibeoniti“ (cf. 2 Regi 21:1). Apoi, David a implinit cererea Ghibeonitilor si a luat oasele lui Saul si a lui Ionatan si le-a ingropat in tinutul lui Veniamin, si asa David facand dreptate a scapat tara de foamete, caci Domnul s-a milostivit asupra tarii (cf. 2 Regi 21:2-14). Aici se pot vedea urmarile de judecata a Domnului asupra tarii, din cauza conducatorilor necredinciosi si varsatori de sange nevinovat, ca regele Saul. Atentie! Istoria se repeta in dreapta judecata a Domnului peste toate popoarele!
Filistenii au venit din nou asupra lui Israel de patru ori, iar David a sarit iarasi cu oastea sa la salvarea poporului si i-a biruit pe Filisteni, desi obosise, iar oamenii lui i-au zis: „Tu sa nu mai iesi cu noi la razboi, ca sa nu se stinga Faclia in Israel“. (cf. 2 Regi 21:15-22). Dupa toate biruintele, David, conducator dupa „inima lui Dumnezeu“, a scris spre slava Domnului, Psalmul de cantare 17, care incepe zicand: „Domnul este intarirea mea, scaparea mea si izbavitorul meu ... (cf. 2 Regi 22:1-51). In capitolul 23 din 2 Regi, se pot citi Cuvintele din urma ale regelui David, prin care glorifica pe Domnul Dumnezeu pentru toate biruintele sale si prezinta pe cei treizeci si sapte de viteji ai lui in razboaiele pe care le-a purtat pentru apararea lui Israel. Poporul Filistenilor de atunci, cu care Israel a avut multe razboaie, sunt Palestinienii de azi.
Greselile regelui David
Una din marile greseli ale lui David a fost atunci cand a luat-o de nevasta pe Batseba, sotia lui Urie, unul din capeteniile armatei sale (cf. 2 Regi 11:1-5), iar pe Urie l-a pus pe linia intaia a luptei, unde a cazut (cf. 2 Regi 6-17). Auzind Batseba de moartea sotului ei Urie a plans, iar dupa ce s-a terminat vremea plangerii, David a luat-o in casa sa si i-a nascut pe Solomon (cf. 2 Regi 11:26-27), care a ajuns urmasul la tron al lui David.
Judecata Domnului
asupra lui David
Domnul Dumnezeu a trimis la David pe proorocul Natan, ca sa-i prezinte pacatul. Este minunata pilda care i-a spus-o Natan lui David, pentru a-i scoate in relief pacatul cu Batseba (cf. 2 Regi 12:1-7). Apoi, Natan i-a transmis sentinta Domnului pentru pacatul facut, ca ii va muri primul copil, care i se va naste din femeia lui Urie (cf. 2 Regi 8-23). Dupa acest pacat, pe care Natan proorocul i l-a descoperit, David s-a smerit pana la pamant si s-a coborat de pe tron si a zis: „Am pacatuit inaintea Domnului” (cf. 2 Regi 12:12), si s-a cait inaintea lui Dumnezeu cu lacrimi de pocainta, prin Psalmul 50, care l-a compus prin inspiratia Domnului, in urma lacrimilor sale. Dupa aceea, Batseba i-a nascut alt copil lui David, caruia i-a pus numele Solomon si pe acesta Domnul l-a iubit (cf. 2 Regi 12:24-25).
Numararea poporului. Este o alta greseala a lui David. Iata cum prezinta Scripturile: „Mania Domnului S-a aprins iarasi asupra Israelitilor, pentru ca cineva indemnase pe David, zicand: „Mergi de numara pe Israel si pe Iuda!“. Atunci, regele a dat porunca lui Ioab sa numere toate triburile din Israel si din Iuda, ca sa cunoastem numarul lor. Dupa noua luni si douazeci de zile, Ioab a venit cu numaratoarea poporului la Ierusalim si a dat-o regelui (cf. 2 Regi 24:1-9).
Numaratoarea poporului nu a placut Domnului, si astfel a trimis pe proorocul Gad, care sa-i spuna lui David viitorul, zicand: „Mergi si spune lui David: Asa zice Domnul: Iti arat trei pedepse: alege-ti una din ele, sa vina asupra ta.” Si a venit Gad la David si i-a vestit, zicandu-i: „Alege-ti ce vrei: foamete in tara ta sapte ani; sa fugi trei luni de vrajmasii tai si ei sa te urmareasca; sau timp de trei zile sa fie ciuma in tara ta? Chibzuieste si hotareste: ce sa spun Celui ce m-a trimis?“ „E tare greu, a raspuns David lui Gad, dar sa cad mai bine in mana Domnului, caci mila Lui este mare; numai in mainile oamenilor sa nu cad!“ Si si-a ales David ciuma in vremea secerisului graului” (cf. 2 Regi 24:10-14).
Apoi, a trimis Domnul ciuma asupra lui Israel si au murit saptezeci de mii de oameni! Cand ingerul Domnului s-a dus spre Ierusalim ca sa-l pustiasca, atunci Domnului Dumnezeu I s-a facut mila, si a zis ingerului: „Destul! Opreste-ti acum mana!“ Ingerul Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul. „Iar David i-a zis Domnului: „Iata eu am pacatuit! Faradelegea am facut-o eu. Deci indreapta-ti mana Ta asupra mea ...“ In ziua aceea a venit Gad la David si i-a zis: „Mergi de ridica jertfelnic Domnului in aria lui Aravna Iebuseul“. Astfel, David a mers la Aravna si i-a zis ca a venit sa: „Cumpere de la el aria, ..., ca sa fac acolo jertfelnic Domnului, pentru ca sa inceteze moartea in popor“. Atunci Aravna a voit sa-i dea aria de pamant gratuit, dar David a zis ca nu vrea sa aduca Domnului lucruri primite in dar, si asa a cumparat David aria si boi cu cincizeci de silici de argint. Apoi, a ridicat Domnului acolo jertfelnic si a adus jertfe de impacare, si s-a milostivit Domnul asupra tarii si a incetat moartea in Israel (cf. 2 Regi 24:15-25).
Reflectie. Stimate cititorule, dupa toate prezentarile de mai sus, se cuvine sa ne oprim si sa facem o Reflectie adanca asupra lor, pentru ca sa putem trage invataturi pentru viata: cum a fost David un om si conducator dupa „inima lui Dumnezeu“, si cum pot si conducatorii de azi si din toata istoria sa fie oameni dupa „inima lui Dumnezeu“, ca sa se mantuiasca.
Vom lua de la inceput. Regele David, inainte de a pleca la vreo actiune, a pus precum am vazut, mai intai, inaintea lui Dumnezeu, a intrebat pe Dumnezeu in Rugaciunea sa, si Dumnezeu indurat si milostiv i-a dat raspunsul. Iar cand a uitat sa intrebe pe Domnul, ca in cazul cu numaratoarea poporului, atunci a gresit. David a avut probleme familiale, ca toti oamenii timpurilor, si nu a fost scutit de ele, precum am vazut, caci diavolul nu a dormit, ci a cautat sa prinda chiar pe cel ales. Aici s-a adeverit Scriptura, care zice „Fiti treji, privegheati, potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita“ (1 Petru 5:8). El a fost un tata prea bun si care din iubirea pentru copiii lui nu i-a mustrat, ca pe Amnon, desi a facut un pacat mare. In iubirea lui pentru Abesalom l-a iertat, desi il omorase pe fratele lui vitreg Amnon, si l-a primit din nou sa-l vada si l-a sarutat.
Cand Abesalom a cautat sa-l inlature pe el, ca tata, de la tronul lui Israel, David nu l-a oprit, nu s-a razbunat, ci a fugit in pustie cu oamenii lui si a suferit, asteptand judecata si mila lui Dumnezeu. Abesalom a mers in pustie cu o mare armata sa-l prinda pe tatal sau David, precum am vazut, iar cand razboiul dintre oamenii lor nu a mai putut fi oprit, David a poruncit: „Sa-mi crutati pe baiatul meu Abesalom!”. Cand a aflat ca Abesalom fiul lui a murit, David a plans cu amar si a strigat: „O, fiul meu Abesalom, Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu in locul tau! Abesalom, Abesalom, fiul meu!”, incat a preferat sa fi murit el si nu fiul sau Abesalom. Iar poporul si Ioab, conducatorul oastei, i-au zis lui David, ca „tu iti iubesti dusmanii“, care daca te-ar fi prins te-ar fi omorat. Atributele intruchipate in caracterul lui David au fost dupa Scriptura, care ni le descopera, zicand: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege“ (Galateni 5:22-23).
Aceste atribute de caracter ale lui David l-au definit conducator dupa „inima lui Dumnezeu“. David s-a increzut in judecata lui Dumnezeu, dupa cum a zis: „Sa judece dar Domnul intre mine si intre tine, si sa ma razbune impotriva ta; dar mana mea nu va fi asupra ta. Din nelegiuiti, nelegiuiti ies, dar mana mea nu va fi asupra ta“ (1 Regi 24:13). Aceasta i-a spus David regelui Saul, cand l-a prins si a putut sa-l omoare, dar l-a crutat, precum am vazut mai sus.
(continuare in numarul viitor)
Rev. Fr. Aurel SAS