Inima fiecarei fiinte umane este insufletita de dorinte, aspiratii si vise, care vizeaza propria persoana sau pe cea a celor dragi. O parte dintre acestea sunt legate de ,,a fi ceva“ iar altele de ,,a avea ceva“. Unele avem curajul sa le impartasim celor apropiati, intrucat nu implica un grad ridicat al propriei vulnerabilitati, in timp ce altele din teama de a nu fi etichetati sub diferite denumiri, le ferecam in cufarul inimii, iar in dreptul lor spunem: ,,Doamne, toate dorintele mele sunt inaintea Ta, si suspinurile mele nu-ti sunt ascunse.“ (Psalm 38:9), dar indiferent care este calificativul acordat- dezvaluit sau tainic … asteptam un timp al implinirii acestora in viata noastra.
Materializarea unora nu este ingaduita de Dumnezeu, iar a altora este pe vine…dar nu inca, iar sub presiunea repeziciunii ce caracterizeaza vremurile prezente, vrem de cele mai multe ori ca timpul infaptuirii sa fie in viitorul cat mai apropiat … daca se poate cat mai curand… de ce nu… chiar la momentul prezent, in timpul nostru, astfel ne asezam in postura celui gata sa foloseasca toate mijloacele de care dispune in vederea devansarii, accelerarii realizarii lor… aici si acum … ca si cum Dumnezeu ar avea nevoie de ajutorul nostru in desfasurarea planului Sau, drept urmare consecintele mai putin placute, de o amploare mai mica sau mai mare nu intarzie sa isi faca aparitia… de fapt problema este una de perspectiva, uitam sa privim fiecare situatie a vietii prin prisma urmatoarelor adevaruri: …,,Orice lucru El il face frumos si la vremea lui…“ (Eclesiastul 3:11a),… ,,tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut...“ (Eclesiastul 3:14a); ...ca Dumnezeu are un timp al Lui, un ritm, o cadenta perfecta in tot ceea ce face in viata copiilor Sai, care s-ar putea sa nu corespunda cu asteptarile si timpul nostru, ba chiar sa determine experimentarea frustrarii la un anumit nivel.
De ce sa renunt la a face lucrurile in timpul meu si la a astepta sa fie facute in timpul Lui?
Ce ma motiveaza, sa ma incred cu toata inima in Tatal meu ceresc si sa astept timpul Lui pentru toate dorintele aduse inaintea Lui, indiferent de circumstantele prezente prin care El ingaduie sa trec:
• Certitudinea ca El este initiatorul suveran - imi da siguranta ca El este cel care genereaza desfasurarea evenimentelor, iar cursul lor nu poate fi pus in categoria ,,intamplare sau greseala“, intrucat se afla sub controlul Lui desavarsit …deci inima mea poate fi linistita, increzatoare ca El isi duce la implinire planul Lui pentru viata mea. (,,Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos.’’ Filipeni 1:6; ,,Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine.“ Psalm 138:8)
• Certitudinea ca voi vedea perfectiunea implinirii - timpul Lui imi va da posibilitatea de a percepe mana Lui cea buna la lucru, oferindu-mi privilegiul de a ma bucura de frumusetea desavarsita a felului in care Tata orchestreaza lucrurile, tinand cont pana si de cele mai mici detalii… deci cu siguranta imaginea finala va fi ireprosabila, exceptionala. (,,El este Stanca; lucrarile Lui sunt desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte;...“ Deuteronom 32:4)
• Certitudinea ca voi trai superlativul vremii alese spre implinire - imi da convingerea ca niciodata timpul in care Dumnezeu alege sa actioneze nu este nici prea devreme, nici prea tarziu, ci intotdeauna este momentul perfect, cel mai potrivit, iar aceasta imi asigura confidenta asistentei Lui in fata fiecarei noi provocari pe care viata mi-o asterne inainte.
Doamne, toate nazuintele inimii mele sunt inaintea Ta, te rog da-mi harul de a avea intotdeauna o inima dispusa sa astepte implinirea lor, in timpul Tau.
Otilia Vezentan / Redactor - Romanian Tribune